ZIUA UNIVERSALĂ A IEI Modelul tradiţional s-a impus în moda mondială

Ia autohtonă este sărbătorită în lumea întreagă, 24 iunie fiind aleasă ca Zi Universală a acestei bluze tradiţionale româneşti. Dacă primii paşi au fost timizi, acum sunt siguri şi apăsaţi. Cea mai frumoasă creaţie vestimentară populară autohtonă se bucură de un succes greu de anticipat în urmă cu un deceniu. Marile case de modă "fură" modelele, femeile din diferite ţări poartă cu mândrie acest obiect vestimentar. Ia s-a impus în moda mondială şi este de câţiva ani foarte la...modă.

Bluza caracteristică portului naţional, ia este făcută din pânză, bumbac, in sau borangic, frumos împodobită având cusături în motive geometrice, în diverse culori, diferită de la o regiune a ţării la alta din punct de vedere al croielii, paletei coloristice, motivelor, aparţine deja culturii mondiale.

Dacă acum două decenii zăcea abandonată prin muzee sau prin colţuri ale unor lăzi de zestre, ia a "ieşit în stradă", ia a redevenit un obiect vestimentar cotidian, care se asortează şi cu nişte pantaloni moderni, şi cu un pantof cu toc sau cu o fustă, în funcţie de preferinţele posesoarei.

Sunt redescoperite ii vechi de mare valoare, inclusiv sentimentală, sunt create altele noi, elemente ale bluzei tradiţionale împodopesc creaţii vestimentare modern. Tot mai mulţi membri ai noilor generaţii aleg portul tradiţional autohton atunci când decid să-şi unească destinele sau să sărbătorească ceva. La biserică, în faţa altarului, sau la petrecerile de după, apar tot mai des tineri îmbrăcaţi în ii tradiţionale, de multe ori acestea fiind moştenire de familie, tinerele mărturisind că şi bunicile sau mamele lor au fost mirese în exact aceleaşi piese vestimentare. Ia a fost scoasă la lumină, o parte din tradiţii revin în atenţie, semnale sunt foarte bune, ne redescoperim rădăcinile şi ne mândrim cu ele.

Ia a reuşit să facă pasul de la hora satului şi concertele populare către cluburi, şi face faţă fără probleme concurenţei de peste mări şi ţări.

• Scurtă descriere

E bine de ştiut care sunt elementele de bază în compoziţia iei: umărul (cusătura ce uneşte mâneca de părţile din faţă şi spate ale iei), încreţul, altiţa (bandă lată, bogat decorată pe mânecă care este elementul definitoriu al modelului şi care nu se repetă în nici o altă parte a iei), râurile (benzi drepte sau oblice pe piept şi mâneci) şi bibilurile sau cheiţele (cusături de îmbinare a bucăţilor de material).

Modelele broderiilor şi podoabelor diferă de la o zonă la alta pe meleagurile locuite de români de la Nistru până în Banatul sârbesc. (...) După ce încreţul şi-a pierdut rolul funcţional, a fost păstrat totuşi ca bandă decorativă, aproape nelipsit în compoziţia mânecii. Potrivit Wikipedia, sunt şi excepţii, iile mai noi din Muscel şi Prahova, unde râurii pleacă direct din altiţă, repetând aceleaşi modele. Altă excepţie sunt iile mai noi (1900) de pe Valea Oltului, unde toată mâneca este acoperită de broderie fină, numită "tablă". Tot atunci iile din sud s-au îmbogăţit cu fluturi (paiete) şi fir (metalic). În Bucovina s-au folosit mărgele - în special pentru a îmbogăţi încreţul; dar apar şi pe altiţe câteodată. Ia de Suceava are culori sobre, dar plăcute, naturale: brun, cafeniu, negru, verde inchis. Cea de Câmpulung e plină de roşu şi negru şi se lucrează cu fir gros, buclat, care dă volum. În Vrancea, apare o geometrie puternică şi culori tari: roşu, negru, albastru, verde, ocru - contras­te; dar şi o croială specială a mânecii: efectul de spirală nu e dat de râuri costişaţi ci de croiala mânecii, care este răsucită. În Vlaşca şi Ilfov se folosesc culori calde, mai multe nuanţe de roşu, auriu, ocru. În Romanaţi se foloseşte o combinaţie de albastru tare cu roşu şi vişiniu, pentru modele delicate, mici, dar de mare rafinament. În Gorj, mai ales în nord, se foloseşte doar negru (şi ocru pentru încreţ) - influenţă clară dinspre zona "Sălişte". În schimb, compoziţia, motivele sunt foarte dinamice: colul morii, stele, spirale, coarnele berbecului, cârlige etc.

În Argeş şi Vâlcea, de asemenea apar compoziţii monocrome, dar e vorba de roşu închis şi vişiniu, mai rar doar negru. Cămăşile specifice din Dobrogea, Banat, Oaş, Maramureş, Transilvania: Hunedoara, Sălişte, Apuseni, Bihor, Năsăud, Târnave, fiecare are o personalitate aparte, deşi unele sunt şi ele compuse tot din 4 foi şi încreţite la gât, au şi elemente aparte în croială: ciupag, fodor, platcă. Ornamentele sunt specifice: în tablă, ciocănele, picături, umeraş, peste cot.