Iohannis, tentativa se pedepseşte!

În şedinţa de Guvern era planificată luarea unei decizii catastrofale: prelungirea până în 2042 a licenţei OMV Petrom vizând exploatarea gazelor. Altfel, licenţa expira în 2027. Decizia a fost amânată. Dar tentativa de a mai da pe nimic un asset important al României reprezintă în sine o faptă care trebuie pedepsită. Exemplar. Înainte însă, avem obligaţia morală să ne întrebăm dacă iniţiativa îi aparţine generalului cu patru stele Nicolae Ciucă, încă premier al României, sau autorul este şeful acestuia. Adică domnul Klaus Iohannis.

La capătul primei etape a furtunii naţionale declanşate de utilizarea dreptului de veto al Austriei împotriva României în ceea ce priveşte accesul nostru în spaţiul Schengen, preşedintele Klaus Iohannis a ieşit la scenă deschisă şi ne-a sfătuit să fim diplomaţi. Ne-a sugerat cât se poate de explicit că vorba dulce mult aduce. Asta în timp ce întreaga opinie publică şi o bună parte din clasa politică erau atît de opărite de abuzul Vienei, încât solicitau insistent preluarea de către statul român a acţiunilor OMV Petrom. Şi pe bună dreptate. Întrucât austriecii şi-au încălcat cele mai importante angajamente scrise negru pe alb în contractul de privatizare. Klaus Iohannis ne-a cerut să avem răbdare. Şi s-a angajat cât se poate de explicit să rezolve prin soluţii diplomatice această situaţie umilitoare şi extrem de păgubitoare. A avut timp berechet. Nu a realizat nimic. În schimb, i-a pus sula în coaste lui Ciucă să le dea de pomană austriecilor şi ce a mai rămas. Iar Ciucă era cât pe ce să execute ordinul întocmai şi la timp. Şi nu se ştie dacă nu-l va executa.

Dincolo de mizeria cu Schengenul, după foarte multe bâlbâieli, în fine, Uniunea Europeană a decis o măsură cât se poate de rezonabilă. Şi anume ca profitul înregistrat într-o ţară de o companie străină, multinaţională sau nu, să fie plătit în ţara respectivă. Întrucît acest lucru nu se întâmplă, fiindcă prin fel de fel de inginerii financiare profitul se volatilizează, adică se transferă în paradisuri fiscale, aceeaşi Uniune Europeană a găsit de cuviinţă să adopte o soluţie pentru care Liviu Dragnea a făcut puşcărie. Respectivele societăţi urmând să fie impozitate cu o cotă parte din cifra de afaceri: 1%. O nimica toată. Dar tot e ceva. Iar după pandemie, după crizele succesive prin care au trecut statele europene, această cotă parte a primit denumirea de taxă de solidaritate. OMV Petrom a dorit să facă excepţie. Şi a manevrat în acest scop Parlamentul României. Unde a fost scrisă în mod intenţionat greşit respectiva lege. OMV Petrom şi-a împărţit activităţile în mai multe centre de profit. Socoteala a fost făcut în aşa fel încât niciunul dintre respectivele centre de profit nu ajungea la cifra de afaceri prevăzută de lege pentru taxa de solidaritate. În felul ăsta, s-a sustras mult timp de la plată. De altfel, şefii OMV au şi anunţat rituos şi, zic eu, obraznic, că nu vor plăti nimic. După care au solicitat un rendez-vous cu preşedintele Klaus Iohannis. Acesta, mare diplomat fiind, i-a primit. Nu se ştie nimic despre ce s-a discutat la Cotroceni. Dar oare ce subiect ar fi putut fi atacat acolo de către austrieci altul decât taxa de solidaritate? Şi ce a urmat?

În Parlament, sub presiunea opiniei publice, aleşii s-au scremut să schimbe legea. Să o îndrepte. Ceea ce s-a şi întâmpat. Şi deodată, ca prin farmec, într-o succesiune rapidă, primim două informaţii. Prima că OMV Petrom s-a dat de trei ori peste cap şi a decis să plătească totuşi taxa de solidaritate, care a ajuns să fie mult mai mică decât ceea ce era iniţial prevăzut, şi, doi, că Executivul se întruneşte pentru a mai prelungi licenţa de exploatare a gazelor în beneficiul OMV Petrom până în 2042. Şi din nou presa a prins de veste şi a recţionat. Şi din nou a fost inflamată opinia publică. Atât de inflamată, încât generalul cu patru stele Nicolae Ciucă a dat înapoi. Nu de tot. Decizia a fost pur şi simplu amânată.

Nu ar fi totuşi cazul ca preşedintele Klaus Iohannis sau, în fine, dacă el doreşte să rămână în umbră, atunci măcar Nicolae Ciucă să vină în faţa cetăţenilor, să explice în baza căror motive obiective se intenţionează prelungirea licenţei de exploatare a gazelor naturale româneşti în beneficiul OMV Petrom, o societate care nu şi-a onorat niciuna dintre obligaţiile importante asumate negru pe alb prin contractul de privatizare? De ce trebuie să le facem austriecilor o nouă pomană?