2013 sau 0, 1, 2, 3 şi!

2012 a fost un an dificil şi, din multe puncte de vedere, unic.

Dacă ar fi fost să ne luăm după fatalişti, ar fi trebuit sa vină sfârşitul lumii.

Numerologii vorbeau şi ei despre coincidenţa lui 21.12.2012. Astrologii vorbeau despre alinierea planetelor. Acum ori maiaşii au greşit, ori noi suntem, uneori, de-a dreptul stupizi.

Cu toţii am uitat că, în fapt, modul cum numărăm anii, lunile şi zilele reprezintă o convenţie. Puteam la fel de bine să fim în anul 7.000. Evreii sunt în anul 5774.

Numai că am început să numărăm (cu o precizie destul de limitată, cel puţin la început) de la un anumit reper. Înainte şi după Hristos. Ne raportăm, aşadar, de vreo 2.000 de ani, la religie şi biserică.

Zilele trecute (de fapt anul trecut) am fost la o serbare de la clasa pregătitoare. Acolo, într-o piesă ingenioasă, copiii vorbeau despre Îepc (Înaintea erei PC) şi depc. Tot despre convenţii vorbim, numai că tind să cred că mai multă dreptate au aceşti copii, introducând apariţia computerului drept criteriu între lumea "veche" şi cea "nouă".

Aşadar, luând drept reper anul 1981 (când au apărut computerele personale - PC-urile), ar însemna că tocmai am păşit în anul 32 (depc). Deci, suntem la începutul începuturilor noii ere. Vă puteţi imagina cum arăta omenirea în anul 32 dH?

Fiecare generaţie (deci şi noi) tinde să absolutizeze vremurile pe care le trăieşte, istoria contemporană la care contribuie, evenimentele ce-i marchează viaţa. Uităm că, la scara istoriei omenirii (de ordinul miilor de ani), ele nu reprezintă nimic. Uităm că suntem nişte pietricele de nisip pe o plajă imensă a istoriei şi că aproape nimic din ceea ce reuşim să facem în scurta şi efemera noastră existenţă nu va rezista probei timpului, a succesiunii erelor (eonilor, cum spunea L. Blaga).

Revenind la aparenta logică a numerelor, a convenţiilor noastre sociale.

2013 ar putea la fel de bine pentru unii să reprezinte sfârşitul lumii. Cine ştie ce deştept ne va demonstra că maiaşii au greşit cu un an când au prezis sfârşitul pentru 21.12.2012.

Dar cum va fi, totuşi, 2013 pentru România?

Păstrându-ne în logica recompunerii cifrelor, e posibil ca din punct de vedere politic să fim undeva pe la 1032, prin negura medievală şi feudală a vremurilor.

Raportarea la timp şi modul de percepere a scurgerii timpului sunt diferite de la o societate la alta. Odată cu înaintarea în vârstă, fiecare individ îşi modifică percepţia asupra timpului (el pare că se scurge mai repede sau mai încet). Contextul modifică percepţia asupra timpului (un accident care durează 1-2 secunde e rememorat ca având minute întregi). Mai mult, fiecare societate are o cu totul altă evoluţie în timp (ştiinţifică, economică, politică etc.). Dacă japonezii se pot considera că, într-adevăr, au intrat în 2013, din punctul lor de vedere (luând în calcul progresul social/ştiinţific etc.) pot - foarte legitim - să ne considere pe noi, românii, ca fiind prin 1995-1996. Altfel spus, dacă noi, românii, ne luăm ca referinţă anul 2013, putem să-i considerăm pe japonezi ca fiind, de fapt, prin 2100-2200 (pentru că ne imaginăm că abia atunci vom ajunge la actualul lor nivel de dezvoltare).

Aşadar, politic vorbind, românii par să fie în 1032, când relaţiile feudale şi autoritarismul erau în floare, când biserica era tot una cu statul, iar Inchiziţia urma să apară.

Economic vorbind, este posibil sa fim abia în 1023, pentru că politica feudală a ţinut întotdeauna economia în urmă, la remorca politicului.

Cercetarea şi dezvoltarea ştiinţifică par a fi chiar la începutul erei, adică pe la 0132.

Şi tot aşa... Oricum nu suntem în acelaşi an 2013 ca şi americanii, nemţii sau japonezii!

Am avut prilejul în ultimele zile ale anului trecut şi, probabil, voi avea şi în primele ale acestui nou an, să văd multe retrospective. Cum a fost 2012 din perspectivă economică, politică, a cursului valutar, a divorţurilor sau căsătoriilor, sau din perspectiva nu mai ştiu cărui criteriu etc.

În genere, noi românii părem să ne pricepem foarte bine să vorbim despre trecut. Să analizăm, să disecăm, să evaluăm post-eveniment. Să punem diagnostic.

Părem însă mult prea puţin (sau chiar deloc) preocupaţi să prognozăm, să prognos­ticăm, să anticipăm. Cuvântul viitor este inexistent în programele politice ale tuturor partidelor care absolut efemer ne-au condus destinele.

Poate că ar fi bine să încercăm să prog­nozăm cum va fi 2013. Dar şi mai bine ar fi să încercăm să ne imaginăm viitorul sau viitorii (în sens de perspective diferite ale aceluiaşi viitor), să îi alegem pe acei viitori care ne pot fi favorabili şi să facem tot posibilul să-i atingem. Să încercăm aşadar să construim. Să proiectăm. Nu doar să diagnosticăm starea veşnic deplorabilă a societăţii române, ci şi s-o tratăm. Nu doar să ne lamentăm, să ne plângem de milă şi să facem haz de necaz, ci să schimbăm toţi acei factori care ne ţin în era feudală!

Haideţi să ne propunem ca anul 2013 să fie anul schimbării!

Pentru că, dacă tot e să ne jucăm cu cifrele, eu sper că anul 2013 va fi anul lui 0, 1, 2, 3 şi!

Anul unui nou start!

0123 sau şansa unui nou început!