A cedat Banca Naţională în faţa presiunilor politice?

Programul de guvernare al actualei coaliţii majoritare din Parlament nu este singurul vinovat pentru traiectoria ascendentă a dobânzilor şi inflaţiei din ultimele luni. Acesta este doar catalizatorul de accelerare a unei traiectorii economice nesustenabile.

Pe această traiectorie s-a intrat odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007, iar creşterea explozivă a fost stopată de criza financiară globală.

Autorităţile nu au învăţat nimic din această criză şi au "împins", din nou, structura fragilă a economiei noastre către creştere prin creditare.

Companiile au învăţat lecţia şi redus cererea pentru creditul bancar, după cum arată datele de la BNR, conform cărora soldul creditului acordat companiilor nefinanciare era, în februarie 2018, cu aproape 15% sub nivelul maxim înregistrat în septembrie 2012.

Au crescut, în schimb, două componente extrem de sensibile faţă de creşterea dobânzilor: creditul guvernamental şi creditul acordat gospodăriilor populaţiei. Dinamica ultimei componente a fost determinată exclusiv de creditul pentru locuinţe în lei acordat în cadrul programului Prima Casă.

În ceea ce priveşte creditul guvernamental, soldul acestuia a crescut de aproape 4,5 ori din 2007 până la sfârşitul anului trecut, în condiţiile în care PIB-ul nominal a crescut doar de două ori (vezi graficul).

Este evident că o astfel de divergenţă nu este sustenabilă, fiind "alimentată" de reducerea dobânzii de politică monetară până la minimul istoric de 1,75% şi menţinerea ei la acest nivel pentru aproape 3 ani.

Înainte de ultima şedinţă de politică monetară, analiştii de la ING au scris că "BNR se preface că luptă cu inflaţia, dar în acelaşi timp extinde condiţiile care susţin creditarea", iar "această inconsistenţă în politici are costuri de credibilitate".

Din păcate, BNR se preface că luptă cu inflaţia nu doar acum, ci de mai mult timp, şi se pare că a "uitat" nu doar ce scrie în Statutul său, conform căruia "obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor", dar şi cum şi când ar trebui să aplice măsurile necesare în cadrul strategiei de ţintire a inflaţiei.

Un cotidian financiar consideră că BNR a arătat prudenţă prin menţinerea dobânzii de politică monetară la 2,25%.

Nici pe departe. Prudenţă ar fi arătat Banca Naţională dacă ar fi început să majoreze dobânda de politică monetară cu paşi mici încă din primul trimes­tru al anului trecut, odată lansarea unui proces de "ghidare în avans" a aşteptărilor de pe piaţă, prin care să arate că dobânzile nu se pot fi menţinute la minime istorice pe termen nedefinit şi este nevoie de "normalizarea" acestora.

Această fereastră de oportunitate s-a închis, iar acum instituţia monetară a statului român speră că poate vor veni nişte "şocuri" benefice din exterior, care să conducă la temperarea presiunilor inflaţioniste şi la noi.

Din nefericire, datele recente privind preţurile din zona euro şi Uniunea Europeană arată revenirea presiunilor inflaţioniste, iar incertitudinea este maximă în ceea ce priveşte efectul finalizării programului de tipărire al BCE asupra costurilor de finanţare. De asemenea, aşteptările de pe pieţe se formează tot mai mult în jurul unei majorări a dobânzii de politică monetară a Băncii Centrale Europene la mijlocul anului viitor.

Oare cum arată scenariile BNR în condiţiile acestor ipoteze şi care este perspectiva economiei noastre de a rezista în faţa unor astfel de şocuri, mai ales când se pare că depinde foarte mult de noua bulă de pe piaţa imobiliară rezidenţială?

După cum arată "salvele de avertizare" între China şi Statele Unite, în "peisaj" va intra, probabil, şi un război comercial global, iar pentru economia noastră există o mare probabilitate de a deveni "victimă colaterală", pe fondul perturbării masive a fluxurilor de capital.

Convergenţa acestor factori externi şi interni va avea ca efect creşterea dobânzilor, cu sau fără intervenţia BNR.

Poate că Mugur Isărescu, alături de ceilalţi membri ai Consiliului de Adminstraţie, a cedat în faţa ameninţărilor venite din partea "purtătorului de cuvânt" al coaliţiei aflate la guvernare, în condiţiile în care "cineva" ar fi explicat membrilor guvernului că inflaţia mai mare este bună pentru ei. Nu este bună, desigur, pentru cei care aşteaptă o viaţă mai bună ca urmare a majorării forţate a salariilor din sectorul bugetar.

Din păcate pentru autorităţi, economia are legile ei, iar bunăstarea nu poate fi creată prin tipărire sau prin decrete ale unor analfabeţi economici aflaţi vremelnic la guvernare. Crearea sărăciei stă, însă, în puterea lor.

Dar poate că guvernatorul BNR speră, pur şi simplu, că presiunile inflaţioniste se vor atenua singure, după o "revelaţie" avută în Săptămâna Mare, şi crede că patimile poporului din anii următori sunt necesare pentru mântuirea noastră.