A PIERDUT "FEDERAL RESERVE" CONTROLUL ASUPRA DOLARULUI? Opţiunea "nucleară" a Chinei

Trebuia să se ajungă şi aici. După luni de negocieri pe marginea cursului de schimb al dolarului faţă de yuan, oficialii chinezi semnalează schimbarea atitudinii faţă de Statele Unite. Radicalizarea poziţiei chineze în faţa presiunilor americane a avut loc chiar în timpul ultimei vizite a Se­cretarului Tre­zoreriei americane la Beijing.

Apariţia unui articol în China Daily, semnat de un membru al Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale, reprezintă un avertisment deschis adresat instituţiilor politice şi economice din SUA, ca urmare a presiunilor pentru reeva­luarea yuanului.

Articolul subliniază că rezerva valutară a Chinei, alcătuită în mare parte din obligaţiuni emise de Trezoreria americană, contribuie într-o foarte mare măsură la menţinerea statutului dolarului pe plan internaţional. Autorul arată că Rusia, Elveţia şi alte ţări şi-au restructurat rezervele valutare şi au redus cota alocată dolarului, iar China este puţin probabil să adopte aceeaşi măsură atât timp cât rata de schimb a yuanului faţă de dolar este stabilă.

Într-un interviu recent, un alt oficial chinez a precizat că Beijingul poate să utilizeze rezerva valutară de 1,3 trilioane de dolari ca armă politică împotriva presiunilor din partea Congresului american.

Presa oficială chineză utilizează conceptul de "opţiune nucleară" atunci când descrie posibilitatea lichidării portofoliului de obligaţiuni guvernamentale americane din cadrul rezervelor oficiale. În articolul din China Daily se mai arată că Banca Centrală a Chinei va fi forţată să vândă dolari americani în condiţiile unei aprecieri semnificative a yuanului, de­terminând o depreciere ma­sivă a dolarului faţă de alte valute.

Se pare că membrii Congresului american nu au asimilat încă stilul de comportament pe care trebuie să-l adopte un debitor faţă de cel mai mare creditor al său.

În Raportul de ţară pentru Statele Unite din august 2007, FMI arată că dolarul este supraevaluat cu 10 până la 30% în termeni reali faţă de monedele principalelor state industrializate. Oficialii americani nu sunt de acord cu această afirmaţie deoarece "valoarea dolarului este determinată de piaţă, şi, prin definiţie, nu se poate vorbi de supraevaluare".

Ei consideră că modelul utilizat de FMI nu ia în considerare fac­tori fun­damen­tali, cum ar fi flu­xurile de capital.

Brad Setser, partener la Roubini Global Economics, demonstrează că argumentul conform căruia rata de schimb a dolarului este stabilită pe piaţă nu are credibilitate. În susţinerea afirmaţiei sale, Setser arată că, cel puţin pentru pieţele emergente, valoarea dolarului este stabilită pe o piaţă marcată de intervenţii masive ale băncilor centrale, iar fluxurile de capital nu mai vin din sectorul privat ci din partea băncilor centrale.

Guvernul chinez este hotărât să continue reforma regimului de schimb valutar al yuanului, conform aprecierilor din China Daily, dar o va face doar în cadrul propriului plan, fără a se înclina în faţa presiunilor externe.

Simon Derrick, de la Bank of New York Mellon, consideră că mesajele oficialilor chinezi sunt adresate Senatului SUA: "Cuvintele sunt alarmante şi lipsite de ambiguitate. Acestea transmit o ameninţare politică deschisă şi pot avea consecinţa serioase într-o perioadă în care pieţele creditului se tem de o contagiune din partea problemelor din sectorul sub-prime".

Deocamdată asistăm doar la schimburi de replici, e adevărat că mult mai dure şi mai deschise în ultima perioadă, între China şi SUA. Evoluţiile recente de pe piaţa internaţională a creditului şi dificultăţile tot mai mari din sectorul imobiliar de peste Ocean cresc probabilitatea unui "război rece" economic între cele două mari puteri, război care va fi marcat de o intensificare a presiunilor protecţioniste.

Războiul rece dintre SUA şi URSS a fost marcat de un echilibru al terorii asigurat de spectrul "distrugerii mutuale asigurate". Vom asista oare şi pe plan financiar la derularea unui scenariu similar în confruntarea economică dintre Statele Unite şi China?