De la acutizarea crizei financiare în urmă cu un an, aparatele fiscale şi monetare au funcţionat fără întrerupere pentru menţinerea în viaţă a economiei mondiale. Acum se analizează intensiv cele mai bune căi de reducere treptată a acestor pachete şi retragerea graduală a lichidităţii de pe pieţe (n.a. "exit strategies").
Este posibilă o astfel de acţiune, doar pe baza unor semnale firave de încetinire a căderii economice? "Vom evita orice retragere prematură a pachetelor de stimulare economică", ne linişteşte comunicatul summitului G20 din Statele Unite.
Pentru majoritatea guvernelor, declaraţia de mai sus, cu tot învelişul său diplomatic, nu reprezintă decât promisiunea de continuare a unor politici economice nesăbuite. Dar trebuie să exite şi alternative de "ieşire", pentru momentul în care inflaţia va scăpa de sub control sau cel în care investitorii nu vor mai alerga după obligaţiunile guvernamentale.
În Marea Britanie, contextul politic l-a determinat pe ministrul de finanţe să condamne "lăcomia şi nesăbuinţa" sistemului financiar şi să anunţe noi taxe pentru cei bogaţi. Guvernul Spaniei, ţară care nu este membră directă a grupului G20, a anunţat noi creşteri semnificative ale impozitelor indirecte. Singurul obiectiv este doar creşterea veniturilor bugetare, fără a se lua în considerare reţeaua de efecte secundare, care vor anihila "bunele intenţii".
Este greu de crezut că aplicarea acestor propuneri va avea şi efectele scontate. Nu trebuie să uităm că economiile au ajuns dependente de drogul monetar, iar oprirea, fie şi graduală, a administrării lui va crea puternice efecte negative.
O analiză recentă de la Citi arată efectele "colaterale" ale programului de relaxare cantitativă din Marea Britanie. Investitorii instituţionali britanici au trecut la cumpărarea masivă a activelor financiare pe pieţele internaţionale, iar achiziţiile nete de obligaţiuni guvernamentale au fost aproape de zero. Concluzia? "În timp ce masivul program de relaxare cantitativă pare să producă un impuls uşor pentru creditare, cea mai mare parte a lui părăseşte piaţa internă", iar "cel mai important efect este slăbirea lirei sterline", conform opiniei analiştilor de la Citigroup.
Comitetul de Politică Monetară al Băncii Angliei a observat, conform minutei şedinţei de politică monetară din 9 - 10 septembrie, că inflaţia este cu mult peste nivelul prognozat de bancă, iar comitetul "s-ar putea să fii supraestimat capacitatea de producţie în exces din economie", deoarece "criza financiară ar fi putut avea un efect mult mai distructiv asupra ofertei".
Tocmai această teorie a capacităţii excedentare, responsabilă pentru divergenţa dintre PIB-ul real şi cel potenţial, este utilizată de băncile naţionale ca argument pentru susţinerea tipăririi "neinflaţioniste" de monedă. După cum arată experienţa Băncii Angliei, nu există beculeţe verzi care să se aprindă atunci când trebuie aplicate "strategiile de ieşire".
În Germania situaţia este la fel de dificilă. Institutul IWH, care oferă şi consultanţă guvernului, precizează că şomajul va creşte şi consumul privat va scădea în condiţiile în care pachetul de stimulare fiscală nu va continua. Bloomberg citează un purtător de cuvânt al CDU, partidul cancelarului Merkel, care a declarat că "al doilea val al crizei încă nu ne-a lovit". Şi aici totul se reduce la efectele pe care le poate avea o nouă criză a creditării, companiile germane avertizând de mai mult timp despre acest lucru.
În cadrul unei conferinţe la Hong Kong, Nassim Nicholas Taleb, a declarat că toate aceste pachete de stimulare nu au eliminat riscurile care au condus la declanşarea crizei şi a făcut un apel către guvernul american să nu mai crească povara datoriilor pentru generaţile viitoare. În opinia lui Taleb, America trebuie să "omoare datoria", nu să o transmită mai departe, conform unui articol Bloomberg. "Guvernele şi industria financiară ar fi putut elimina majoritatea riscurilor cu care se confruntă astăzi doar prin menţinerea unui nivel scăzut al datoriilor", a mai precizat Taleb.
După o perioadă îndelungată de pesimism, profesorul Nouriel Roubini, preşedintele Roubini Global Economics, se alătură opiniei majorităţii şi apreciază că eforturile guvernelor au prevenit transformarea recesiunii în depresiune economică. Cu toate acestea, Roubini pledează pentru elaborarea unor strategii de renunţare la pachetele de stimulare economică, deoarece "această combinaţie de politici monetare şi fiscale ultrarelaxate va conduce la o criză fiscală şi inflaţie galopantă, împreună cu apariţia unei noi bule speculative în active şi credit".
Propunerile sale au, din păcate, puţine şanse de reuşită. Profesorul Roubini consideră că "autorităţile trebuie să-şi asume în mod credibil obligaţia de a creşte taxele şi a reduce cheltuielile publice, de exemplu din 2011, atunci când redresarea economic este mult mai solidă". De unde ar putea veni, însă, credibilitatea unor autorităţi, care au fost surprinse de dimensiunea crizei şi nici nu recunosc adevăratele ei cauze?
Roubini mai recomandă autorităţilor monetare să precizeze criteriile utilizate în inversarea politicilor de relaxare cantitativă, cum ar fi momentul şi viteza de normalizare a dobânzilor. Propunerea sa este incompatibilă, însă, cu opacitatea de care au dat dovadă băncile centrale de la începutul crizei.
Crede "Dr. Doom" în capacitatea factorilor de decizie de a urma o astfel de strategie? Declaraţia sa, conform căreia "tentaţia guvernelor de a utiliza inflaţia pentru a reduce valoarea reală a datoriilor publice şi private poate deveni covârşitoare", ne scuteşte de alte comentarii.
Tentaţia va fi mai puternică "în ţările în care situaţia politică face dificilă creşterea taxelor şi reducerea cheltuielilor", iar "inflaţia poate deveni calea minimei rezistenţe", după cum mai scrie Nouriel Roubini.
Autorităţile se află acum în situaţia celui care ar trebui să strige foc într-un cinematograf aglomerat, dar, în acelaşi timp, să găsească cea mai bună cale de evacuare fără prea multe victime. Din păcate, ieşirea este blocată.
Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.