Toţi aspiranţii au avut şansa, ieri, să intre, în sfârşit, în Academia Română.
Cel mai înalt for ştiinţific şi cultural al României, a sărbătorit în Adunarea Generală festivă, 157 de ani de la înfiinţare. Sesiunea festivă a fost deschisă de alocuţiunea academicianului Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, care a evidenţiat cele mai importante momente din activitatea venerabilei instituţii de-a lungul a peste un secol şi jumătate de istorie. Academicianul Dorel Banabic, preşe- dintele Secţiei de ştiinţe tehnice, a prezentat succint evoluţia şi dezvoltarea cercetării fundamentale în mediul academic şi rolul acesteia în societate. Cu acest prilej, Academia Română a propus publicului pasionat de cunoaştere întâlnirea cu profesorul Adrian Bejan, membru de onoare al Academiei Române, prin intermediul conferinţei intitulate "Libertate, frumuseţe, evoluţie, natură", manifestare ştiinţifică care a abordat tematica din perspective multidisciplinare. În cadrul Zilei porţilor deschise, publicul a putea vizita cele mai reprezentative spaţii din sediul Academiei Române - Aula Academiei, Clubul Academicienilor, Muzeul Memorial - şi a beneficia de un tur ghidat în Biblioteca Academiei Române.
Academia Română, forul suprem de consacrare în cultura şi ştiinţa românească, îşi are actul de naştere în Decretul Locotenenţei Domneşti din 1/13 aprilie 1866, prin care se înfiinţa la Bucureşti Societatea Literară Română, având ca prime sarcini stabilirea ortografiei limbii române, elaborarea şi publicarea dicţionarului şi gramaticii limbii române. Societatea a fost alcătuită, pentru început, din 21 de membri aleşi din toate provinciile româneşti (trei din Moldova, patru din Muntenia, trei din Transilvania, câte doi din Banat, Maramureş şi Bucovina, trei din Basarabia şi doi din Macedonia). Un an mai târziu, în august 1867, Societatea Literară Română se constituie în Societatea Academică Română, având drept scop "a lucra la înaintarea literelor şi a ştiinţelor între români" şi urmând să cuprindă trei secţiuni: literară-filologică, istorică-arheologică şi a ştiinţelor naturale. Într-o a treia etapă, la 29 martie/10 aprilie 1879, a fost promulgată legea prin care Societatea Academică Română era declarată Institut Naţional cu denumirea Academia Română. Articolul 2 stabilea idealurile instituţiei: "Cultura limbii şi a istoriei naţionale, a literaturilor, a ştiinţelor şi frumoaselor arte". Începând cu 1990, Academia Română are un număr de 14 secţii, acoperind domenii precum: literatură, lingvistică, istorie, filosofie, psihologie, matematică, fizică, chimie, biologie, ştiinţe geonomice, ştiinţe tehnice, ştiinţa şi tehnologia informaţiei, agronomie, medicină, ştiinţe economice şi juridice, sociologie, arte, arhitectură. Prin lege şi statut, Academia Română are un număr maxim de 181 de membri titulari şi corespondenţi şi 135 de membri de onoare, din care cel mult 40 din ţară.