Acordul pe 20 de ani din domeniul apărării între Grecia şi Israel, un mesaj pentru Turcia

Semnarea unui acord de colaborare între Grecia şi Israel, în valoare de 1,68 de miliarde de dolari pentru o perioadă de 20 de ani, cu scopul creării unei şcoli de instruire a forţelor aeriene este văzută de presa greacă şi israeliană drept un acord istoric, relatează G4media.

Vorbind pe această temă pentru Jerusalem Post, generalul israelian de brigadă Yair Kulas, în prezent director al Direcţiei de Cooperare Internaţională în domeniul apărării din cadrul Ministerului Apărării din Israel, a declarat: "nu este doar un acord de apărare extern, ci un parteneriat pentru cel puţin 20 de ani". Cu alte cuvinte, comentează articolul, acest acord conferă un alt nivel relaţiei deja înfloritoare dintre Israel şi Grecia şi aproape instituţionalizează aceste legături.

"Deşi este puţin probabil ca acesta să fi fost obiectivul său principal, acordul trimite şi un mesaj Turciei, care este ostilă Greciei - o Turcie care în ultimul timp îşi manifestă interesul de a restabili relaţii mai sănătoase cu Israelul. Indiferent de modul în care se vor dezvolta relaţiile Turcia-Israel, alianţa greco-israeliană, de fapt alianţa israeliano-greco-cipriotă, a fost constituită pentru a dăinui", consideră Jerusalem Post.

"Când Erdogan a contestat bazele relaţiei cu Israelul imediat după alegerea sa în 2002 şi apoi a trimis flotila Mavi Marmara în 2010, Israelul a pierdut un aliat cheie în regiune. Cu toate acestea, în loc să jelească pierderea, Ierusalimul a început rapid să dezvolte legături puternice cu rivalii istorici ai Turciei, care sunt mulţi la număr: Grecia şi Cipru pentru început, precum şi ţări din Balcani, Bulgaria şi România", se mai arată în analiză.

Deşi Israelul a pierdut beneficii semnificative ca urmare a unor relaţii proaste cu Turcia, a reuşit să recâştige mult teren prin dezvoltarea unor relaţii mai puternice cu aceste ţări, în special Grecia şi Cipru. O axă anti-turcă a început să se coalizeze şi în estul Mediteranei, cuprinzând Grecia, Cipru, Israel şi Egipt. O altă ţară cheie pe această axă, chiar dacă nu se află la Marea Mediterană, o reprezintă Emiratele Arabe Unite.

Legăturile dintre Israel şi Grecia au început să se dezvolte din 2010, chiar înainte de incidentul cu Mavi Marmara, întrucât Grecia - care se confrunta cu o criză a datoriilor fără precedent - îşi căuta prieteni. O întâlnire întâmplătoare la Moscova între Netanyahu şi premierul elen de atunci Georgios Papandreou a dus la prima vizită din ultimele trei decenii a unui prim-ministru grec în Israel, urmată, la trei săptămâni după, de o vizită a lui Netanyahu, prima a unui prim-ministru israelian în Grecia, o ţară care la începutul anilor 2000 era considerată una dintre cele mai ostile din UE la adresa Israelului.

Dacă un impuls major al apropierii israeliano-greceşti a fost dat de criza financiară greacă, incidentul Mavi Marmara a supraconsolidat această apropiere. Acest incident a produs două lucruri: a determinat Israelul să caute noi prieteni în regiune şi a risipit suspiciunile Greciei că Israelul era prea apropiat de Turcia. Şi astfel relaţia a luat avânt, Grecia şi-a trimis pompierii să lupte împotriva incendiului din pădurea Carmel în decembrie 2010, iar Netanyahu şi-a folosit conexiunile de lobby pentru a obţine sprijin financiar pentru Grecia.

Unul dintre lucrurile pierdute după deteriorarea legăturilor cu Turcia a fost capacitatea IAF (Forţele Aeriene Israeliene) de a se antrena în spaţiul aerian turc. Prin urmare, piloţii israelieni au început să efectueze misiuni de instruire în Grecia.

Încă şi mai important este că relaţiile au supravieţuit celor trei schimbări de guverne de la Atena. Papandreou a fost prim-ministru de centru-stânga, a urmat Alexis Tsipras, care era de extremă stânga, care la rândul său a fost înlocuit de Kyriakos Mitsotakis, care este de centru-dreapta.

În plus, o ancoră puternică a acestei relaţii este o conductă aflată în plan de a fi construită pentru livrarea de gaze israeliene şi cipriote prin Grecia către Italia şi mai spre nord către Europa, acest ultim acord fiind important deoarece adaugă şi o altă dimensiune relaţiei. Dacă, din orice motiv, proiectul conductei nu va fi demarat, este important ca relaţia să aibă alţi piloni pe care să se clădească, pe măsură ce se va confrunta cu posibile furtuni pe parcurs, se mai arată în articolul publicat de Jerusalem Post.