Acţionarii "Oltplast" contestă afirmaţiile ANAF

"În legătură cu situaţia de la Oltplast Drăgăşani, ar fi fost mai interesant de spus, că în momentul cînd am devenit acţionari principali (iunie 2003!) societatea se afla la un pas de faliment. După numai un an, am reuşit s-o «punem pe picioare», iar astăzi realizează producţie marfă de trei ori mai mare decît în «zilele bune» anterioare privatizării. S-a dat de lucru unui număr de 120 muncitori, care-şi primesc salariile cu regularitate. Taxele şi impozitele către bugetul de stat sînt achitate la zi, inclusiv restanţele din anii 2001-2003. Se impune a aminti şi de investiţia în valoare de 4,5 milioane euro care este în curs de realizare - utilajele de ultimă generaţie, contractate în străinătate, se află deja în curtea societăţii, urmînd ca în scurt timp să înceapă operaţiunile de montaj.

Dacă lucrurile ar fi privite cu obiectivitate şi profesionalism, oricine ar înţelege că utilajele vechi, uzate fizic şi mai ales moral, sînt în curs de înlocuire, iar vînzarea lor ca metal refolosibil, nu ar trebui să mire pe nimeni. Aşa se procedează, cum bine ştiţi, peste tot şi nimeni nu face caz de asemenea aspecte economice.

În legătură cu închirierea în regim de leasing a instalaţiei de printare în 5 culori, în pofida spectaculoasei supoziţii că ar fi o afacere personală a conducerii LTB, se impun următoarele precizări:

Această instalaţie şi alte cîteva utilaje au fost contractate cu o firmă din Elveţia în anul 1993, au fost aduse în ţară în 1997, dar nici pînă în prezent nu au putut fi puse în funcţiune, cu toate eforturile depuse de firma vînzătoare. În atare situaţie, s-a găsit de cuviinţă că este mult mai rentabil să se încaseze o chirie anuală de 120.000 dolari, decît să zacă fără rost în curtea Oltplast. Afacerea este a SC Oltplast SA, nu a LTB Investment Grup, chiar dacă utilizatorul cu care s-a perfectat contractul de leasing este o firmă din Turcia. Partea interesantă a lucrurilor este aceea că, deşi firma turcă a virat deja în contul Oltplast suma de 120.000 dolari, nu a reuşit nici pînă în prezent să pună utilajul în funcţiune, iar datorită lipsei pieselor de schimb ce necesită a fi înlocuite, nu sînt şanse să intre în producţie încă mult timp de aici înainte. Vă puteţi deci, da seama, cine pe cine a păgubit. În nic un caz, Oltplast SA Drăgăşani nu este partea păgubită.

Că importul utilajelor contractate în anul 1993, nu a fost performant iar cei care l-au iniţiat şi susţinut nu au gîndit în perspectivă, constituie o chestiune care nu poate fi imputată LTB Investment Grup. Este adevărat că importul respectiv s-a făcut pe baza unui credit garantat de Ministerul Finanţelor Publice, care are asupra SC Oltplast SA o creanţă de 4,4 miliarde lei, cu titlul de comision pentru fondul de risc. Problema achitării acestei creanţe, constituie o chestiune pur contractuală între SC Oltplast SA şi MFP, în raport de clauzele stipulate. De aceea, apare cel puţin curioasă intervenţia ce se face în articol, în favoarea MFP, în legătură cu modul de interpretare a clauzelor din contractul de garanţie. Este vorba deci, de o dispută juridică în legătură cu executarea şi interpretarea unui contract perfectat cu 10 ani înainte de privatizare, iar de situaţia creată nu poate fi acuzată LTB Investment Grup. Aşa cum nu putem fi acuzaţi nici de faptul că deşeurile de fier vechi din întreaga Românie sînt exportate exclusiv de firmele turceşti.

Surprinde spiritul xenofob, cu care sînt abordate toate zvonurile legate de privatizarea SC Oltplast SA. S-a ajuns pînă acolo încît să se afirme (pe ce bază?!) că noi am fi garantat anumite contracte de export ale societăţii noastre, cu activele SC Oltplast. (N.R. -sursa afirmaţiilor din articol o reprezintă informaţia oficială de la ANAF).

Este o gravă eroare de informare (indiferent de unde provine sursa!), deoarece dacă ni s-ar fi cerut relaţii v-am fi putut informa că ativele SC Oltplast, nu au nici o legătură cu afacerile contractuale ale LTB. Iar, dacă s-ar fi dorit adevărul, susţinerea noastră de mai sus ar fi putut fi confirmată chiar de către SC Oltchim, despre care se spune că ar fi beneficiara aşa-zisei garanţii. Deci nimic nu-i adevărat; totul se întemeiază pe simple supoziţii şi speculaţii neverificate, vehiculate de persoane obsedate de pierderea unor posturi de conducere din Oltplast-ul anterior privatizării."