Adoptarea unui Cod Comercial - o necesitate impusă de realităţile juridico-economice

Societăţile comerciale, profesiunile liberale, antreprenorii şi comercianţii au nevoie de adoptarea unui Cod Comercial, care să definească strict relaţiile dintre ei şi calitatea pe care o au în economie, au susţinut, ieri, specialiştii din domeniul juridic şi economic în cadrul dezbaterii "Codul Comercial român - ediţie nouă şi necesară", eveniment organizat în parteneriat de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi Casa de avocatură Piperea&Asociaţii.

Un nou Cod Comercial este necesar pentru România, deoarece comerţul este scopul producţiei şi mijlocul de negociere paşnică pentru problemele ce apar în societate, a spus, în cadrul evenimentului, profesorul universitar Gheorghe Piperea.

"Partea cea mai importantă a dreptului comercial este negocierea, căutarea echilibrului, câştigului reciproc, avantajos. De aceea,în economia comportamentală, contractul nu mai e un simplu instrument juridic, ci un echilibru al intereselor. În prezenţa unui set de crize care nu se mai termină, începute cu atacul din 11 septembrie 2001, continuate cu criza din 2008-2009, iar acum cu criza sanitară, s-a instaurat aşa numitul excepţionalism economic care schimbă tot ce ştiam. În stare de criză, totul este amânat, suspendat, îngheţat. Mă refer în primul rând la drepturi şi libertăţi, dar mai ales la partea economică a acestor amânări, pentru că în astfel de situaţii nu există competiţie, ci există încredinţare directă, monopol, standardizare, stereotipie, iar dezvoltarea condiţiei umane este îngheţată în această perioadă de excepţionalism economic. În astfel de crize trebuie să ne uităm cu atenţie dacă nu se înlătură ceea ce este fundamental în activitatea umană, adică această negociere, acest schimb de valori privind drepturi şi proprietăţi. Din păcate, actualul curent este din ce în ce mai pregnant în politicile publice", a precizat Gheorghe Piperea.

Domnia sa mai afirmă că avem nevoie de un nou Cod Comercial, din cauza faptului că în ultima vreme "responsabilitatea a fost dinamitată".

"Din 2008 s-au inventat, pentru a se justifica nişte măsuri aberante, întreprinderi mult prea mari care nu sunt lăsate să falimenteze. Sunt interese de a nu pune în discuţie nişte produse comerciale, instrumentele media cenzurează orice infomaţie care contravine celor oficiale cenzurând astfel orice dubiu ridicat cu privire la produsele respective. Or, acest lucru legat de faptul că pentru anumite produse se instituie o răspundere civilă şi penală, face ca responsabilitatea să fie aneantizată. Vreau să atrag atenţia încă o dată, că începând din 2013, prim-vicepreşedintele BNR, Florin Georgescu, spunea că din 700.000 de societăţi înregistrate la Registrul Comerţului, cel puţin o treime nu ar trebui să existe pentru că sunt încărcate de pierderi care se tot acumulează, se tot reportează din anii anteriori făcând ca eliminarea lor să nu fie posibilă şi nici asumarea acestor datorii nu este posibilă. De vreme ce ai legi, reglementări care nu sunt puse în practică, înseamnă că fundamentul economiei de piaţă este dinamitat, iar Codul Comercial trebuie să readucă acest sentiment de responsabilitate, de asumare, în mintea publicului şi mai ales în mintea omului de afaceri, care nu este doar o maşină de făcut bani ci şi un undertaker, un om care îşi asumă responsabilităţi", a spus profesorul universitar Gheorghe Piperea.

• Lacune de reglementare în mai multe domenii juridice

Domnia sa a precizat că există foarte multe domenii emergente ale dreptului privat care au nevoie de reglementare, unul dintre acestea fiind cel al insolvenţei.

"Christine Lagarde, preşedintele Băncii Centrale Europene, spunea în luna aprilie 2021 că nu trebuie să ne temem de valurile pandemice, ci de un adevărat tsunami în privinţa insolvenţelor, care ar urma să aibă loc în această toamnă în Uniunea Europeană, iar în România în ianuarie-februarie 2022. De aceea, consider că ar trebui să avem un Cod al insolvenţei, deoarece sunt foarte multe lacune în actuala reglementare şi ne trebuie norme clare, concise, coerente. (...) De exemplu, ne uităm la gradul de recuperare al marilor întreprinderi. Sunt societăţi mari aflate în insolvenţă unde lucrează mii sau zeci de mii de oameni. Societăţi în insolvenţă, care nu sunt puse încă pe ultimul drum, care încă mai au de lucru, au clienţi, au creditori. Consider că insolvenţa poate să fie văzută şi ca o procedură de sacrificii. În loc să iei 1% din faliment, mai bine ieri 30% sau 40% dintr-o reorganizare. Eu sunt împotriva unei prelungiri prea mari a insolvenţei, dar nu sunt de acord nici cu o celeritate prea mare a procedurii", a arătat Gheorghe Piperea.

Un alt domeniu ce ar avea nevoie de reglementare în opinia domniei sale este legat de modul în care statul intervine în economie prin concesiuni, licitaţii, ajutoare de stat şi subvenţii care tulbură mediul economic.

Revenind la nevoia existenţei unui Cod Comercial, avocatul Gheorghe Piperea a mai spus că trebuie definite clar noţiunile de comerciant şi actele sau faptele de comerţ, deoarece în practica judiciară, la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene există cauze în care persoanele fizice, particularii, sunt la jumătatea distanţei dintre comerciant şi particular, dar efectuează fapte de comerţ: îşi închiriază casele, prestează servicii ca şoferi pentru companii de genul Uber, vând şi cumpără de pe platforme fără a avea intenţia de a căpăta calitatea de comerciant, în condiţiile în care consumatorul este definit în contrapondere, contrapoziţie, antinomic cu comerciantul.

• Smaranda Angheni: "Avem nevoie de o definiţie a comerciantului, de clarificarea actelor şi faptelor de comerţ"

Unificarea reglementărilor în Codul Civil şi dispariţia Codului Comercial şi a materiei dreptului comercial au afectat practicienii din domeniu, din cauza confuziei între izvorul principal de drept aplicabil relaţiilor dintre profesioniştii comercianţi şi noul izvor de drept comun, a spus profesorul universitar Smaranda Angheni, arbitru la Curtea de Arbitraj Internaţional. Domnia sa a precizat că neclarităţi au apărut şi cu privire la definirea comercianţilor, dar şi a faptelor şi actelor de comerţ.

"Numai printr-o lege generală, printr-un Cod Comercial putem stabili specificităţile, particularităţile tuturor categoriilor de comercianţi. Avem nevoie de o definiţie a comerciantului, de clarificarea actelor şi faptelor de comerţ, concepte pe care practicienii le folosesc. Avem decizii ale ICCJ şi CCR care fac trimitere la acte sau fapte de comerţ, care acum nu sunt definite legislativ. E nevoie de un Cod Comercial pentru stabilirea principiilor, regulilor de bază şi definirea conceptelor comerciale privind comercianţii, activitatea - respectiv actele şi faptele de comerţ, pentru că în instanţele de judecată cele mai multe procese sunt ale societăţilor comerciale", a declarat Smaranda Angheni.

Referitor la necesitatea definirii anumitor termeni şi a unei reglementări clare şi concise s-a exprimat şi profesorul universitar Lucian Săuleanu, care a arătat că în practică au apărut probleme privind ipotezele de excludere dintr-o societate comercială şi privind numirea unei persoane juridice ca administrator al altei societăţi. Situaţiile respective au primit dezlegări prin decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), cea mai recentă datând din 10 mai 2021, care a reţinut că prioritate are legea specială şi nu se aplică dispoziţiile Codului Civil în privinţa ipotezelor de excludere a unui asociat.

"Fundamentarea Tribunalului Bihor a fost că textul din Codul Civil se aplică doar societăţii simple, în timp ce la Curtea de Apel s-a dispus altfel. Prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că asociaţii sunt liberi să îşi menţioneze prin actele lor alte clauze de excludere. Cu alte cuvinte, ÎCCJ a decis în acest caz că nu are prevalenţă dispoziţia de drept comun în materia societăţilor din Codul Civil, ci a dat relevanţă legii speciale", a precizat Lucian Săuleanu.

• Cristina Rotaru, director INM: "Este nevoie de o reglementare clară, concisă, pentru că graniţa dintre comercial şi penal este foarte subţire"

Profesioniştii trebuie să îi informeze şi să îi consilieze corect pe comercianţi pentru a nu fi depăşită graniţa dintre comercial şi penal, pentru a nu se ajunge în zona dreptului penal, a afirmat Cristina Rotaru, directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi judecător la ÎCCJ .

"Ar trebui să existe din partea profesioniştilor o corectă informare şi consiliere a comercianţilor, pentru că domeniul economic e unul foarte stufos, iar domeniul juridic a devenit unul destul greu de stăpânit chiar şi de noi, juriştii. Constatăm că specialiştii în dreptul penal ţin foarte greu pasul cu reglementările, nu mai vorbesc despre cetăţeni. E important să ţinem pasul cu reglementările naţionale şi internaţionale, dar e o utopie ca cetăţenii să cunoască toate reglementările. De aceea profesioniştii trebuie să îi informeze corect şi să îi consilieze pe comercianţi în sensul aplicabilităţii dispoziţiilor legale, pentru a nu fi depăşită graniţa subţire dintre comercial şi penal, pentru a nu se ajunge în zona dreptului penal. De exemplu, nerespectarea unei obligaţii asumate prin contract poate în anumit context să fie asimilată infracţiunii de înşelăciune. La fel simulaţia poate deveni gestiune frauduloasă. Nerestituirea unor bunuri poate deveni abuz de încredere. Iată cât de uşor se poate trece dintr-un domeniu în altul şi cât de important e ca persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice să aibă un sprijin calificat şi, din păcate, din constatările personale, avocaţii de business sunt foarte bine pregătiţi în materia dreptului comercial, dar nu întotdeauna foarte bine pregătiţi în materia dreptului penal", a spus Cristina Rotaru.

Directorul INM a precizat că o problemă ivită în practică o constituie plângerile penale şicanatorii.

"În materie penală întâlnim în practică multe situaţii în care comercianţii utilizează plângerea penală ca un motiv de şantaj, ca o şicană pentru a-şi rezolva problemele economice pe care le au cu alţi parteneri de afaceri. (...) Constatăm că asociaţii din aceeaşi firmă îşi fac reciproc astfel de plângeri, care nu pot presupune doar finalitatea pe care o urmăreşt persoana fizică respectivă. Ori de câte ori există aparenţa unei fapte penale, există posibilitatea luării unor măsuri asiguratorii sau preventive, care pot duce uneori la moartea societăţii respective. Ca atare, în intruziunea în mediul economic, o lipsă de fair-play, de educaţie juridică a actorilor din domeniu poate duce la moartea societăţii economice, la faliment, etc. Ca atare, aş dori să fie respectate nu doar normele în vigoare, ci şi normele care permit menţinerea unei economii sănătoase", a spus Cristina Rotaru.

• Cristina Rotaru: "Dreptul penal nu oferă decât o sancţiune"

Domnia sa a atras atenţia cu privire la riscurile ascunse în noile reglementări şi a exemplificat cu normarea infracţiunii de spălare de bani.

"Textul ei este atât de incluziv, atât de periculos, încât pentru menţinerea sănătăţii mediului economic riscăm să sancţionăm persoane care nu au nicio vină cu nesănătatea mediului respectiv. De multe ori pedepsele sunt mai mici pentru autori, decât pentru terţele persoane care s-ar fi folosit sau au transportat bunuri, despre care trebuiau să îşi dea seama că provin din săvârşirea unor infracţiuni care au legătură cu infracţiunea de spălare de bani. De exemplu, dacă o persoană obţine venituri ilicite şi face un cadou concubinei, se presupune că şi aceasta din urmă săvârşeşte infracţiunea de spălare de bani. În doctrină şi în practica unor state se discută despfre infracţiunea de spălare de bani în forma actuală care dă posibilitatea ca un apărător ce ajunge în instanţă şi apără un client despre care ştie că nu se ocupă cu ceva legal, să poată fi urmărit penal. Argumentul celor care pledează pentru această posibilitate de sancţionare ar fi că respectivul traficant poate beneficia de apărare din oficiu", a concluzionat Cristina Rotaru.

Referitor la situaţiile din domeniul penal relatate mai sus, avocatul Gheorghe Piperea a precizat că ar trebui să existe şi o responsabilitate din partea societăţilor comerciale sancţionate de către instanţă.

"De exemplu, la marile corporaţii amenzile penale care se aplică prin hotărâre judecătorească sau prin înţelegere cu procurorul, ca pedeapsă penală, se regăsesc de fiecare dată în costul produselor. Când am vorbit despre responsabilitatea comercianţilor, m-am referit şi la acest aspect. Dai o amendă, pare să mare, doar că ea se regăseşte ulterior în costuri, se împrăştie peste tot pentru ca noi să nu observăm, dar le suportăm. În acest timp societatea infractoare, dominată de sentimentul că nu poate să păţească nimic, continuă să polueze mediul de afaceri cu acelaşi tip de activitate. Nu ştiu cum se asigură dreptul penal, comercial şi civil în faţa acestei practici", a arătat Gheorghe Piperea.

Referitor la necesitatea existenţei unei responsabilităţi, el s-a mai referit şi la faptul că sunt situaţii în care o persoană juridică este distrusă printr-un sechestru pus mai mult sau mai puţin atent dec către procuror pentru recuperearea unui prejudiciu.

"Este o foarte delicată linia de demarcaţie, care nu se vede, între dreptul comercial/insolvenţă şi dreptul penal. În dreptul comercial/insolvenţă, judecătorii se tem să îşi manifeste competenţa primordială pentru a nu avea probleme ulterior, deoarece se consideră că primordial este penalul", a afirmat avocatul Gheorghe Piperea.

Legat de acest aspect, Cristina Rotaru, directorul INM şi judecător la ÎCCJ, a precizat că în toate tratatele de drept se specifică faptul că ultima raţiune trebuie să fie dreptul penal, deoarece ori de câte ori intervine acest drept penal sunt costuri.

"Dacă ajungem să apelăm la dreptul penal ca instrument, el nu oferă decât o sancţiune, nu poate repara ceva, deoarece nu e un chirurg aşa cum cred mulţi", a concluzionat Cristina Rotaru.