ADRIAN MITROI, PROFESOR DE FINANŢE COMPORTAMENTALE: "Băncile - bine recompensate în raportul randament/risc pe titluri de stat"

Leul este, în continuare, probabil o monedă subevaluată, întrucât o raportăm în principal la o altă monedă subevaluată - respectiv euro -, care, la rândul său, este raportată la dolarul american - o monedă apreciată, este de părere Adrian Mitroi, profesor de finanţe comportamentale.

Domnul Mitroi consideră că, într-un scenariu mediu, cea mai atractivă variantă ar putea fi, acum, tendinţa de apreciere a leului.

"Performanţa susţinută a agenţilor economici autohtoni, indivizi, antreprenori, corporaţii, guvern, autorităţi etc. ar trebui să ducă, pe termen mediu, la aprecierea monedei naţíonale", ne-a spus specialistul, precizând că muncim mai mult şi mai bine, deci ar trebui să o ducem mai bine".

Leul ar trebui mai degrabă să se aprecieze, cel puţin pe termen mediu şi lung, în primul rând ca răspuns la diferenţialul favorabil de performanţă economică al ţării noastre şi mai ales în scenariul plauzibil şi în continuare al aprecierii relative a dolarului faţă de un euro în scădere, subliniază domnul Mitroi. Însă, domnia sa este de părere că, cel mai probabil, banca centrală nu va susţine nici aprecierea şi nici deprecierea cursului, în primul rând pentru că volatilitatea aduce incertitudinea, iar preţul reducerii acesteia este, în general, ridicat.

Adrian Mitroi ne-a mai spus: "Ca investitor/consumator, este firesc să îmi doresc mai multă putere de cumpărare a plasamentelor şi veniturilor, iar ca deponent ar fi optim să primesc pentru depozitele bancare dobândă reală pentru leul economisit. În plus, contez şi pe avantajul unei monede naţionale stabile sau, eventual, uşor apreciată. Ca deponent, vreau să am un leu apreciat pentru că leul este monedă de investiţie şi acumulare şi îmi doresc un randament real la economii şi la pensia mea.

Contraintuitiv, pentru un credit mi-aş dori mai degrabă o monedă depreciabilă, cu dobânzi preconizate cât mai mici şi pe termen lung - şi această monedă nu ar trebui să fie leul. Dar o astfel de poziţionare teoretică este dificilă şi fragilă, greu de menţinut practic, mai ales în momentele în care piaţa este împotriva poziţiilor tale.

Un antreprenor de comerţ va prefera să-şi plătească creditorii cu monedă depreciată, la dobândă mică, iar de la debitori ar dori plata cu o monedă tare şi la dobânzi mari. O monedă apreciată ar ajuta să vândă mai profitabil, la intern, importurile, iar o monedă depreciată ar ajuta la un export mai competitiv. Dacă, în schimb, firma are mult credit, eventual în alte monede, un leu apreciat este de folos, pentru că este mai uşor de plătit ratele în moneda depreciată faţă de cea în care câştigă - respectiv leul".

În opinia domnului Adrian Mitroi, după cum fezabilitatea unui credit nu ar trebui să depindă de moneda acestuia, la fel plasamentele ar trebui să tină cont în primul rând de condiţiile individuale ale fiecăruia şi nu neapărat de previziuni economice sau de pariuri financiare ale momentului.

Dacă banii personali sunt economisiţi pentru investiţie şi nu pentru consum, atunci obiectivul principal ar trebui să fie protecţia capitalului şi mai puţin încercarea de a obţine randamente superioare, speculative, mai observă profesorul de finanţe comportamentale.

Fundamentele creşterii economice vin din creditare, ne-a spus specialistul, apreciind că băncile par să aibă un apetit relativ scăzut în această direcţie: "Băncile nu au prea mult interes financiar să crediteze riscul din economia reală, în primul rând pentru că riscul acesta costă foarte mult capital al acţionarilor - un capital scump şi greu de găsit. Instituţiile de credit, investitori nefireşti în titluri de stat (cu excepţia cerinţelor de lichiditate), sunt bine recompensate în raportul randament/risc pe titluri de stat şi, în consecinţă, sunt dificil de convins să finanţeze risc antreprenorial (mai scump, dar şi mai promiţător) când este atât de facil şi eficient să aloci mai degrabă capital pentru finanţarea, în principal, a consumului şi a importului.

În Europa, cele mai multe bănci au în continuare deficit de capital, nereuşind să capitalizeze oportunitatea de criză oferită în ultimii zece ani, în principal pentru că nu au extins credite noi către economia antreprenorială şi competitivă, fiind mai ales preocupate de creditele exagerate din trecut, evidenţiază Adrian Mitroi, adăugând: "Banca, asemeni unei multinaţionale, nu este prietenul nostru, dar nici măcar al acţionarilor săi. Altfel, nu ar face faţă competiţiei".

În aceste condiţii, domnul Mitroi apreciază că riscul cel mai important al creşterii economice este cel de deficit de finanţare prin credit pentru investiţii. Creşterea economică a individului, a companiei, dar şi cea a produsului naţional depinde esenţial de alimentarea cu credit ieftin şi pe termen lung. Cu cât creditul este mai ieftin şi mai facil, cu atât pot să fie finanţate mai uşor proiectele de investiţii care aduc joburi noi, productive, cu salarii competitive. Iar creşterea economică se transmite şi în stabilitatea cursului valutar, şi în creşterea puterii de cumpărare. "Dobânzi mici şi monedă apreciată este combinaţia magică posibilă (temporar) în economiile foarte puternice, antifragile (Statele Unite), dar complicat de manevrat şi menţinut într-o economie mică, dependentă major de creşteri economice marginale mai mari, de convergenţă reală cu partenerii europeni (România). Şi America descoperă că dobânda mică e doar parţial benefică, dar fără monedă apreciată. Aşa că, în economia actuală a incertitudinilor, nimeni nu ştie exact cum e bine, acum, când experţii financiari sunt uşor de contrazis de realitatea imediată a riscurilor despre care nici nu ştiam că există", a conchis Adrian Mitroi, arătând că acest compromis optim - cel al dobânzilor cât mai mici şi al unui curs de schimb non-volatil cel mai bun posibil - depinde esenţial de finanţele publice echilibrate şi de creşterea economică robustă.

Mihai Ionescu: "Oscilaţiile monedei naţionale nu sunt îngrijorătoare"

Dacă Adraian Mitroi este de părere că ar fi indicat ca leul să mai crească, sunt analişti economici care au altă opinie.

Mihai Ionescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România (ANEIR) s-a arătat nemulţumit de valoarea cursului pe care a fost construit bugetul aferent anului în curs şi ne-a precizat: "Ceea ce mă îngrijorează este prognoza pe care a fost fundamentat bugetul pentru 2017, respectiv un curs mediu de 4,46 lei. Pe ce se bazează cei de la Ministerul Finanţelor când fac o astfel de prognoză de apreciere a leului?"

Guvernul a construit un buget pentru acest an în baza unui curs de schimb foarte întărit, evidenţiază şi analistul economic Aurelian Dochia, administrator în cadrul BRD Groupe Societe Generale.

Domnia sa ne-a explicat: "Problema este că, la o monedă naţională mult mai puternică, o serie de firme româneşti care exportă ar avea probleme, în contextul în care veniturile le-ar scădea, schimbând valută cu lei mai puţini, iar salariul minim tocmai ce a crescut. De aceea, nu este cazul ca leul să mai crească. Într-un fel, şi guvernatorul Mugur Isărescu a explicat acest aspect în conferinţa de presă de săptămâna trecută"

Mugur Isărescu a afirmat, joi, că "nu prea e loc de aprecierea leului": "Asta, ca să nu spun că nu e loc deloc".

Şeful BNR a mei precizat: "Observăm în spaţiul public că orice mişcare a cursului, uneori chiar minoră, stârneşte mari emoţii. Există un dezechilibru între emoţia stârnită de depreciere şi de cea când leul se apreciază. Când leul se apreciază, emoţia e mai degrabă neînsemnată. Vă reamintesc că de la 4,44 lei pentru un euro la 4,54 lei pentru un euro sunt 10 bani. Adică mai puţin de 3%. Vă spuneam în vară că nu ne ocupăm de mişcări de curs de sub 5%. Cu toate acestea, constatarea noastră este că orice mişcare stârneşte emoţii".

Moneda europeană a sărit de 4,5 lei, vineri, un euro fiind cotat la 4,5006 lei, în creştere faţă de valoarea de joi, de 4,4956 lei.

Euro a mai înregistrat valori mai mari de 4,5 lei, în acest an, în perioada 27 ianuarie - 6 februarie, dar şi în primele cinci zile ale anului şi în intervalul 16-17 ianuarie. Cea mai mare valoare din acest an a cursului euro/leu a fost în 2 februarie, respectiv 4,5337, în timp ce nivelul cel mai mic a fost de 4,4888 lei pentru un euro, în 8 februarie.

Anul nu a început cu foarte mari oscilaţii, destabilizatoare, a remarcat domnul Dochia, afirmând că evoluţia cursului leu/euro a fost una normală, până acum. "Dacă ne referim la o perioadă mai lungă, de câţiva ani, putem observa o stabilitate remarcabilă a cursului de schimb", a conchis domnia sa.

De asemenea, Mihai Ionescu opinează că evoluţia cursului de schimb din acest an a fost legată şi de evenimentele politice, însă oscilaţiile monedei naţionale nu sunt îngrijorătoare.