Mai puţine ministere, mai puţini secretari de stat, mai puţine departamente şi bugetari: reducem cu două treimi aparatul de stat.
Interesul naţiunii române trebuie să reprezinte motorul tuturor relaţiilor externe ale României şi pe acesta trebuiesc construite strategiile noastre de politică externă. Această afirmaţie se regăseşte în programul AUR de guvernare, recent lansat luna trecută la Bucureşti. Cred în ea cu tărie, mai ales acum, după aproape 4 ani în care am luptat cu o clasă politică ce pur şi simplu nu înţelege conceptul de "interes naţional".
Ştiam încă de dinainte să intru în politică faptul că lucrurile stau prost, până la urmă am crescut cu toţii în România ultimilor 34 de ani. Politica a fost mereu sinonimă cu nepotismul, cumetria, cu furtul şi cu lenea.
Am văzut ştirile, am văzut corupţia, am văzut nesimţirea, ce mai putea să mă uimească? Vă spun eu: lipsa unei viziuni pentru această ţară, pentru acest continent, pentru orice.
Toată lumea pare că munceşte, acolo la Parlament. La Bruxelles, birourile europarlamentarilor sunt pline de aşa-zişi specialişti, analişti şi consilieri speciali care par că înţeleg cum funcţionează lucrurile într-o societate, într-o economie liberă. Pe oriunde te uiţi, ai spune că eşti în compania unor oameni educaţi, unor lideri politici care se gândesc la viitorul cetăţenilor pe care îi reprezintă. Totul este roz până când îţi dai seama că totul este fals. Nimeni nu ştie mai nimic, toată lumea funcţionează ca un panou solar în timpul iernii.
Avem 200 de secretari de stat în acest moment în România. O cifră record, de la guvernarea Boc încoace. Ştiţi cât câştigă aceştia lunar? Peste 2.000 de euro, de căciulă. Patru consilieri, şofer la scară, locuinţă de la RAPPS şi un birou mare de vreo 200mp2. Mulţi cu alte funcţii în stat, cu alte venituri, cu alte pensii. Avem şi secretari de stat "de serviciu", indiferent de domeniu şi expertiză. Tăietori profesionişti de frunze, într-un sistem administrativ supradimensionat, umplut până la refuz de sinecurişti şi amante. Zeci de miniştri, sute de secretari de stat, sute de mii de bugetari. Câţi credeţi că se pricep cu adevărat la meseria pe care o practică? Câţi credeţi că s-ar califica să conducă un departament pe bune, nu pe pile?
Dacă vrem să ne fie bine, trebuie în primul rând să mergem frumos la o plimbare, să facem un pic de sport, să începem să slăbim şi să scăpăm de greutatea pe care o acumulasem în decursul a ani de neglijenţă. Asta înseamnă, bineînţeles, mai puţine ministere, mai puţini secretari de stat, mai puţine departamente şi bugetari.
Prioritizăm eficienţa, iar avansarea ierarhică se va face strict pe considerente meritocratice. Meriţi? Munceşti? Atunci vei conduce departamentul acesta, ba chiar vei fi selectat, şi răsplătit, pentru a face cursuri de performanţă şi pentru colegii tăi din ţară. Aşa facem bine România, promovând valorile şi performanţa!
Prin ţară, la fel! Toate primăriile localităţilor sub 5000 de locuitori, desfiinţate!
Sigur, mulţi o să considere această propunere drept "radicală", dar acesta este singurul lucru pe care poţi să îl faci ca să scapi de o problemă structurală: mafia transpartinică, mafia care a pus stăpânire pe primăriile locale, creând o monstruozitate comasată care a subjugat, la propriu, vieţile românilor. Cum altfel să scapi de primari împământăniţi în localităţile de baştină de 30 de ani, care câştigă fiecare rând de alegeri cu ajutorul structurii de partid, şi care aproape au reuşit performanţa să şteargă de pe hartă satul românesc?
La Bruxelles, nu mai zic! Prea ne-au făcut de ruşine europarlamentarii români prin absenteismul acestora, prin lipsa lor de reacţie în ceea ce priveşte chestiuni deosebit de importante pentru ţara noastră, prin modul lor obedient de a apăra interesele tuturor, mai puţin cele ale României.
Cine nu vorbeşte despre problemele acestea, sau cine se preface că aceste probleme nu au ţinut economia ţării noastre din a se dezvolta la fel ca restul economiilor din Europa ultimilor 34 de ani, ori nu înţelege nimic, ori înţelege totul şi vă minte pe faţă. În mod voit au îngrăşat administraţia publică, administraţia locală, în mod voit şi-au creat ministere peste ministere, funcţii în stânga şi în dreapta, şi-au trimis săgeţile la Bruxelles, pentru a reduce capacitatea cetăţeanului de a se dezvolta. Pentru a putea ei pune mâna pe ce este bun, în timp ce românul era lăsat soartă privatizărilor, crizelor economice, pandemiei şi a tunurilor date tot de ei în decursul ultimelor decade.
Dacă vrem să ne facem bine, trebuie prima oară să acceptăm că avem o problemă.
Eu zic că am ajuns în punctul în care să realizăm şi că avem o problemă, şi care este problema. Vom face ceva pentru a rezolva aceste lucruri, pentru a da o nouă şansă României?
Eu zic că da, eu zic că românii s-au săturat până peste cap de această bataie de joc! Voi? Voi sunteţi prea scârbiţi să auziţi aceleaşi lucruri în fiecare campanie electorală.
Singura diferenţă e că eu am ţinut până acum în frâu aparatul de partid flămând care, ca şi corp de sine stătător, are reflexul de perpetuare şi un singur scop: parazitarea statului.
Pot să o fac şi de acum încolo şi să tai funcţiile şi instituţiile inutile sau... cu siguranţă sunt singurul care va încerca!