Afacerea Cahuzac

Prăbuşirea în minciună a ministrului francez al bugetului Jérôme Cahuzac ne aduce aminte de o faimoasă piesă a lui Mihail Sebastian, < Ultima Oră sau Afacerea Protar >. Principalul responsabil al luptei contra fraudei fiscale, campionul adevărului din Parlamentul francez, cel care dădea sfaturi de ce şi cum trebuie să spunem numai adevărul, este acuzat astăzi de fraudă fiscală! Suntem fără îndoială în plin episod suprarealist, care ne arată cât se poa-te de clar distanţa care separă aşa-zisa democraţie franceză de cea a ţărilor nordice. Franţa seamănă mai curând cu o republică bananieră decât cu o ţară europeană avansată.

Trecem peste faptul mai mult decât bizar al numirii unui chirurg estetic într-o funcţie eminamente economică. Evenimentul care zguduie scena politică franceză poate însă avea consecinţe grave pentru Executivul de la Paris. Alura marţială şi privirea neagră a Preşedintelui francez care a condamnat dur minciuna lui Cahuzac într-o scurtă alocuţiune rostită înaintea plecării în Maroc în delegaţie împreună cu "compania" sa (care, altă bizarerie a vieţii politice franceze, nu este divorţată), nu par a schimba mare lucru pentru opinia publică. Preşedintele Hollande a anunţat în acelaşi timp măsuri importante pentru a întări independenţa justiţiei, supravegherea conflictelor de interese şi eliminarea deputaţilor condamnaţi penal.

Orice ar face însă Preşedintele Hollande, este prins între două situaţii inextricabile. Ori nu a ştiut nimic despre frauda lui Cahuzac anunţată încă din decembrie 2012 de către siteul Mediapart, şi atunci poate fi acuzat de o incompetenţă crasă. Căci cum se poate ca un simplu ziarist să poată afla foarte simplu aceste fapte şi nu Preşedintele ţării care are la dis-poziţia sa toate serviciile secrete?

Ori a ştiut totul, ca şi Primul Minis-tru şi Ministrul Finanţelor de altfel, şi atunci poate fi acuzat de complicitate. Analiştii de la Paris consideră că este imposibil ca responsabilii francezi la cel mai înalt nivel al statului să nu fi ştiut nimic.

Va putea Preşedintele Hollande să reia cursul evenimentelor fără nicio repercusiune gravă asupra situaţiei politice a ţării? Este puţin probabil. Avantajul său este fără îndoială faptul că opoziţia de dreapta, cu multiplele sale < afaceri > mai mult sau mai puţin necurate din timpul guvernării Sarkozy, este nevoită să se facă discretă.

În orice caz, afacerea Cahuzac este departe de a se fi terminat şi va continua să otrăvească viaţa socialiştilor francezi timp de luni sau chiar ani. Iată o serie de întrebări la care va trebui răspuns: De unde provin banii? De când durează frauda? Cui îi erau destinaţi banii? Există un circuit de finanţare politică ocultă? Se ştia de comportamentul lui Cahuzac (prieten bun cu Ministrul de interne Manuel Vals şi cu Ministrul de finanţe Pierre Moscovici) înainte de a fi numit ministru?

Este evident că Preşedintele Hollande nu poate alege decât între două rele: naivitate sau complicitate. Pentru moment, declară, ca şi ceilalţi responsabili, că nu a ştiut nimic. Când va sosi ultima oră, ce va face?