AFRICA - ULTIMUL LOC DIN LUME NEINVESTIGAT GEOLOGIC Goana lui Tender după aur

• Discuţii avansate pentru afaceri în Namibia şi Guineea

Reporter: Cum vă merg afacerile în Senegal?

Ovidiu Tender: Am reuşit ca în domeniul resurselor minerale să fac câţiva paşi importanţi înainte. În mai puţin de un an de zile, de când am ajuns pentru prima dată în Senegal, am obţinut permise de exploatare şi explorare pentru şapte perimetre (de fosfaţi, titan, cupru, aur şi metale rare), reprezentând 20% din suprafaţa Senegalului. Acum suntem în prima fază, cea de explorare.

Ne-am programat ca, în 2014, să luăm o decizie privind începerea exploatării, după ce vom avea toate datele necesare în acest sens. Pe partea de exploatare, există companii specializate care ştiu foarte bine ce fac, astfel că exploratorul poate să decidă să vândă mai departe sau să se asocizeze cu cei care îşi cunosc foarte bine meseria.

Reporter: Aţi luat în considerare vânzarea licenţelor sau găsirea unui asociat?

Ovidiu Tender: Cu cât te căsătoreşti mai devreme, cu atât preţul este mai mic. În această etapă, putem să suportăm noi costurile legate de explorare, care totalizează câteva zeci de milioane de euro.

Reporter: Cât aur vreţi să scoateţi de acolo?

Ovidiu Tender: Cât mai mult! Să vă explic: există câteva indicii cu privire la existenţa unor substanţe minerale pe un anumit perimetru. Nu se ştie, însă, în ce cantitate şi în ce concentraţie. Asta încearcă exploratorul să afle. Exemplul cel mai bun este la Roşia Montană. Acolo concentraţia de aur este atât de mică încât cu tehnologia anilor '80, exploatarea aurului nu era economică cu ani în urmă. Acum preţul aurului a crescut, tehnologia a evoluat, astfel că exploatarea a devenit economică.

Reporter: La un moment dat, aţi fost şi dumneavoastră implicat la Roşia Montană...

Ovidiu Tender: Am fost director independent în Board-ul companiei Gabriel Resources din Toronto... La începutul anilor 2000, am fost acolo pentru că bunul meu prieten, Frank Timiş, era preşedinte şi el a vrut să mă ia, însă am plecat atunci când a plecat şi el.

Am crezut de la început în viabilitatea şi fezabilitatea proiectului. Din păcate, foarte puţină lume sau chiar nimeni nu l-a lăsat pe Frank să îşi spună şi el punctul de vedere având în vedere că a generat proiectul Roşia Montană.

Se vorbesc în continuare foarte multe prostii, ca de exemplu, faptul că statul nu mai are decât 19%. Mie mi se pare că are prea mult. În toată lumea asta, statul este proprietarul bogăţiilor subsolului, dar le concesionează. Numai când România era un stat comunist, existau întreprinderi miniere care exploatau aurul. Peste tot în lume, statul primeşte o redevenţă, în schimbul concesiunilor.

Este o greşeală de politică economică ca statul să fie acţionar într-un proiect de exploatare minieră.

Nu este normal ca într-o economie de piaţă să existe proprietate de stat. Vrem să ne întoarcem la proprietatea de stat? Atunci nu trebuia să îl împuşcăm pe Ceuşescu.

Reporter: Credeţi că statul nu ar fi un bun administrator?

Ovidiu Tender: Nu că statul nu ar fi un bun administrator, ci s-a dovedit că statul este cel mai prost administrator. Ştiţi vreo companie de stat care să nu fie monopol de stat şi să funcţioneze? Nu sunt nici pentru privatizare, nici împotrivă, trebuie doar ca cei care au destinele acestei ţări să hotărască ce vor.

Reporter: Cum vă explicaţi vântul favorabil care bate de câteva zile în favoarea începerii exploatării la Roşia Montană?

Ovidiu Tender: S-a schimbat controlul societăţii care are concesiunea, sunt alţii, probabil că au venit cei care trebuie. Probabil că noii acţionari prezintă mai multă credibilitate decât cei vechi. Nu comentez.

Reporter: Aţi fi interesat să reveniţi, într-un fel sau altul, în proiectul Roşia Montană?

Ovidiu Tender: Deloc.

Reporter: Dar domnul Timiş?

Ovidiu Tender: După cum îl cunosc eu pe Timiş, ca om de afaceri, probabil că ar cumpăra acţiunile Gabriel Resources, dacă s-ar prăbuşi, într-o zi.

Reporter: Ce afaceri aveţi cu domnul Timiş în Senegal?

Ovidiu Tender: Avem nişte proiecte care nu s-au finalizat, motiv pentru care nu ar fi prielnic să vorbim acum despre ele.

Reporter: Ce face "Prospecţiuni" în Senegal?

Ovidiu Tender: Din punctul meu de vedere, "Prospecţiuni" a reuşit în ultimii trei ani, sub un alt stil managerial, să re-pătrundă pe pieţele externe. Dacă imediat după anii '90 şi-a restrîns activitatea, concentrându-se pe investigaţii în domeniul hidrocarburilor, recent, "Prospecţiuni" a început din nou să îşi dezvolte şi partea de mineruri. În septembrie, preşedintele Schultz va merge în Dakar ca să semneze pentru constituirea unui joint-venture cu compania naţională energetică a Senegalului, în vederea începerii de explorări. Nu ne vom limita doar la Senegal, ci vom intra şi în celelalte state din Africa de Vest.

"Prospecţiuni" este prestator de servicii, pe bază de contract, în proiectele mele din Senegal, dar este şi asociat în consorţiul care a luat concesiunile.

Reporter: "Prospecţiuni" a investit bani în aceste proiecte?

Ovidiu Tender: Nu. Important este că "Prospecţiuni" are un cuvânt de spus în cadrul proiectelor pe care le avem în Senegal şi făcând parte din consorţiu, nu a trebuit să facem licitaţie ca să găsim o altă companie de prospectare.

Reporter: Cum aţi reuşit să obţineţi aceste concesiuni în Senegal? Sunteţi un om de afaceri român care s-a extins într-un teritoriu nu foarte apropiat de spaţiul nostru geografic. În plus, domnul Schultz, şeful "Prospecţiuni", a menţionat de multe ori rolul pe care dumneavoastră l-aţi avut în deschiderea anumitor uşi pentru companie pe piaţa internaţională....

Ovidiu Tender: Probabil că în afaceri contează foarte mult persoana. Bănuiesc că asta a fost situaţia iniţială până când ceilalţi s-au convins că nu vorbesc prostii. Însă a trebuit să am în spate companii reale, funcţionale, pe care să le reprezint...

Eu am făcut primul pas pentru câştigarea încrederii guvernului şi preşedintelui senegalez.

Reporter: Adică aveţi o relaţie specială cu preşedintele senegalez?

Ovidiu Tender: În special cu ministrul de Externe.

Reporter: Cum aţi reuşit? Nu oricine reuşeşte să se împrietenească cu ministrul de Externe al Senegalului...

Ovidiu Tender: S-a întâmplat să ne cunoaştem, ne-am împrietenit şi am rămas prieteni. În Senegal, afacerile noastre au mers mult mai repede decât m-aş fi aşteptat, cei de acolo sunt mult mai flexibili decât ai noştri. Vă dau un exemplu: Guvernul senegalez are, la fel ca al nostru, o Agenţie Naţională pentru Investiţii Străine. A noastră te învaţă, printre altele, cum să completezi formulare, în timp ce a lor este împuternicită de Guvern să negocieze nivelul taxelor percepute în funcţie de valoarea investiţiilor, să îţi pună la dispoziţie terenuri, să îţi creeze tot felul de facilităţi, precum curent, apă etc.

Reporter: Cât investiţi în Senegal?

Ovidiu Tender: Depinde foarte mult de ce şi de cât găsesc, sau dacă merg singur sau cu altcineva pentru exploatare. Frank Timiş, de exemplu, investeşte 150 de milioane de dolari lunar în Sierra Leone ca să facă drum, cale ferată etc. Investiţia lui totală se ridică acolo la două miliarde de dolari. Sper să fie nevoie să investesc cât mai mult. Deocamdată, nu am iniţiat discuţii cu potenţiali asociaţi, ci observ ce se întâmplă, cine se ocupă de titan, cine se ocupă de fosfaţi etc.

Reporter: Cum de v-a venit ideea să mergeţi în Africa să căutaţi aur şi metale rare, având în vedere că societăţile dumneavoastră nu au acest profil de activitate?

Ovidiu Tender: Eu nu sunt profesionist nici în cazane de abur, nici în drumuri, însă am ştiut întotdeauna să ascult ca să ştiu ce se întâmplă în lume. Şi de la Frank, dar şi din alte surse, am înţeles că resursele sunt limitate. Există un moment când lumea începe să intre în panică pentru că aceste resurse se termină. Având posibilitatea conlucrării cu o companie specializată în prospecţiuni, m-am orientat către acest domeniu, care este unul actual, cu trecut şi viitor.

Reporter: Aţi luat harta şi aţi pus degetul pe Africa sau cum aţi ales această regiune?

Ovidiu Tender: De ce Africa? Pentru că este ultimul loc din lume neinvestigat geologic. Colonialiştii nu au stat să facă seismică, să vadă ce se se ascunde în subsol, nici tehnologiile din anii "60, când a fost decolonizarea, nu erau atât de dezvoltate ca acum. Nici politicienii locali nu s-au concentrat pe acest domeniu pentru că ei aveau alte griji, precum consolidarea statului, etc. Previzionata criză a materiilor prime a făcut ca în ultimii zece ani atenţia lumii să se îndrepte spre Africa.

Pentru mine a fost ceasul al doisprezecelea. Sunt prezent de un an de zile cu afaceri în Senegal şi pot să vă spun că situaţia s-a schimbat deja, în sensul că a venit lume multă aici în ultimele luni. Eu deja exist aici, am un dosar, pot să merg mai departe, în altă parte.

Reporter: Care este următoarea destinaţie?

Ovidiu Tender: Namibia, Guineea... Discuţiile sunt într-un stadiu foarte avansat. Avem un acord, deocamdată, verbal, şi aşteptăm să îl punem şi în scris. Cei de aici nici nu ştiu ce au în subsol. Probabil că, dacă vom găsi ceva, vom lua ce ne interesează, şi ce nu ne interesează vom vinde la alţii.

Reporter: Care este proiecţia de profit?

Ovidiu Tender: Nu am o astfel de proiecţie. Depinde de ce găsim.

Reporter: În mare parte, afacerile în Senegal par să fie un fel de "aventură" în măsura în care nu ştiţi ce veţi găsi, dar cheltuiţi bani ca să căutaţi...

Ovidiu Tender: Bineînţeles, aceştia sunt bani de risc. Poţi să te îmbogăţeşti sau poţi să pierzi. Dar, procentul de risc, cu cât este mai diversificat teritorial şi ca expunere pe diferite minereuri, este mai mic. Eu am riscuri mai mici şi datorită faptului că am o companie care poate să îmi spună dacă am şanse să găsesc ceva sau nu.