AGA SIF MUNTENIA O propunere sinucigaşă

Adunarea generală de la SIF "Muntenia" a fost una liniştită, poate cu excepţia intervenţiei domnului Dinu Constantin, care a făcut o fixaţie pentru o cauză sortită eşecului. Mie mi-a atras atenţia o propunere cu consecinţe decisive şi grave asupra acţionarilor, aceea de a se transforma în fond de acumulare. Aceasta ar însemna ca acţionarii să nu mai primească dividende, remunerarea lor fiind lăsată pe seama creşterii preţului acţiunilor. Măsura este justificată de către iniţiatori prin aceea că pachetele mici ale acţionarilor care au primit acţiuni corespunzătoare capitalizării dividendelor din perioada FPP ar urma să fie răscumpărate de către SIF în vederea anulării. Această operaţie ar necesita la actualele preţuri ale acţiunilor (4.050 lei la închidere vineri), circa 47 milioane dolari sau 40 milioane euro. Dacă adăugăm şi dividendele restante şi cele aprobate pentru 2003, adică încă circa 15 milioane euro, este clar că lipsa lichidităţii face imposibilă implementarea fără vînzări masive din portofoliu, situaţie care nu se înregistrează la celelalte SIF-uri.

Situaţia SIF 4 este sensibilă şi din altă cauză. Retratarea valorii activelor a fost amînată faţă de celelalte patru SIF-uri. Dacă ne amintim valorile activului net pe acţiune din ianuarie - februarie şi le comparăm cu cele actuale, vedem că la SIF 1 şi SIF 3 valoarea a scăzut cu 2000- 2500 lei pe acţiune. La fel a scăzut la SIF 2 şi 5. Luni a apărut şi valoarea corectată a activului net pe acţiune, care a scăzut la 5311 lei. Dacă vom compara cu valorile celorlalte fonduri, diferenţele sînt categorice. SIF 1 are 8.521 lei/acţiune, SIF 2 - 8.387 lei/acţiune, SIF 3 - 10.071 lei/acţiune, iar SIF 5 - 10.412 lei/acţiune, adică aproape dublu. Cu toate acestea, preţul acţiunilor SIF 5 este mai mic cu 400-450 lei faţă de SIF 4, o posibilă explicaţie fiind aceea că SIF 5 a dat cel mai mic dividend. Preţul acţiunilor nu interesează pe majoritatea acţionarilor, care îşi aduc aminte numai cînd primesc mandatul că sînt acţionari. Eventual cînd creşte restanţa la întreţinere, din conştiinţă caută soluţii şi decid să renunţe la mandatul anual pentru a acoperi o gaură. Preţul interesează cu adevărat numai pe jucătorii la bursă, cei care fac de fapt preţul. Dacă se decide ca SIF 4 să nu mai plătească dividende, coroborat cu scăderea valorii de activ net a acţiunilor, preţul acţiunilor va coborî în iad. Desigur că aceasta ar conveni administratorilor şi mai ales socie-tăţii de administrare Muntenia Invest, care ar rezolva mai uşor problema răscumpărării acţiunilor. Scăderea ar mai conveni şi marilor investitori, care ar acapara la preţuri mici pachete importante, mergînd pînă la preluarea controlului pe foarte puţin. După aceea, toate socotelile domnului Mihăescu se duc dracului, căci concentrarea capitalului se face cu sau fărăr restricţii artificiale şi prima modificare pe care o văd şi pe care i-am prevăzut-o din 1996, va fi modificarea statutului în vederea administrării directe. Faptul este dovedit de poziţia afişată din 2000 a domnului Dinel Staicu care controlează acţiuni suficiente pentru a impune majoritatea administratorilor, sau a domnului Cătălin Chelu, care s-a ales administrator la SIF 2 Moldova şi se pare că are un reprezentant şi în CA la SIF 4 Muntenia. Fără să deţin sau să fiu interesat de acumularea de pachete mari de acţiuni, am susţinut şi voi susţine mereu că barierele artificiale puse în calea concentrării acţionariatului este greşită. Dacă vrem să trecem la capitalism, atunci trebuie acceptat că banii trebuie să vorbească, nu VIP-urile consacrate de funcţii la care s-a ajuns mai mult sau mai puţin din întîmplare.