AGENŢIILE DE PRESĂ: În lupta împotriva coronavirusului, umanităţii îi lipseşte leadershipul

Mulţi oameni învinovăţesc epidemia de coronavirus asupra globalizării şi spun că singura modalitate de a preveni mai multe astfel de focare este de a globaliza lumea precum construirea zidurilor, restricţionarea călătoriilor şi reducerea comerţului, informează TIME.

Cu toate acestea, deşi carantina pe termen scurt este esenţială pentru a opri epidemiile, izolaţia pe termen lung va duce la colaps economic fără a oferi nicio protecţie reală împotriva bolilor infecţioase. Adevăratul antidot al epidemiei nu este segregarea, ci mai degrabă cooperarea.

Epidemiile au ucis milioane de oameni cu mult înaintea epocii actuale a globalizării. În secolul al XIV-lea nu existau avioane şi nave de croazieră şi totuşi Ciuma Neagră s-a răspândit din Asia de Est până în Europa de Vest în puţin mai mult de un deceniu. A ucis între 75 de milioane şi 200 de milioane de oameni - mai mult de un sfert din populaţia Eurasiei. În Anglia, patru din zece persoane au murit. Oraşul Florenţa a pierdut 50.000 din 100.000 de locuitori.

În martie 1520, un singur purtător de variole - Francisco de Eguía - a aterizat în Mexic. La acea vreme, America Centrală nu avea trenuri, autobuze sau chiar măgari. Cu toate acestea, până în decembrie, o epidemie de variolă a devastat întreaga Americă Centrală, ucigând, conform unor estimări, până la o treime din populaţia sa.

În 1918, o tulpină de gripă deosebit de virulentă a reuşit să se răspândească în câteva luni în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. A infectat jumătate de miliard de oameni - mai mult de un sfert din speciile umane. Se estimează că gripa a ucis 5% din populaţia Indiei. Pe insula Tahiti au murit 14%. Pe Samoa 20%. În total, pandemia a ucis zeci de milioane de oameni - şi poate chiar peste 100 de milioane - în mai puţin de un an. Mai mult decât primul război mondial ucis în patru ani de lupte brutale.

În secolul care a trecut de la 1918, omenirea a devenit din ce în ce mai vulnerabilă la epidemii, datorită unei combinaţii între populaţii în creştere şi un transport mai bun. O metropolă modernă, cum ar fi Tokyo sau Mexico City, oferă agenţi patogeni de vânătoare mult mai bogate decât Florenţa medievală, iar reţeaua globală de transport este astăzi mult mai rapidă decât în 1918. Un virus poate face drum de la Paris la Tokyo şi Mexico City în mai puţin de 24 de ore. . Prin urmare, ar fi trebuit să ne aşteptăm să trăim într-un iad infecţios, cu o ciumă mortală după alta.

Cu toate acestea, atât incidenţa, cât şi impactul epidemiilor au scăzut în mod dramatic. În ciuda unor focare oribile, precum SIDA şi Ebola, în secolele XXI, epidemiile omoară o proporţie mult mai mică de oameni decât în orice timp anterior din epoca de piatră. Acest lucru se datorează faptului că cea mai bună apărare a oamenilor împotriva agenţilor patogeni nu este izolarea , ci informarea. Umanitatea a câştigat războiul împotriva epidemiilor, deoarece în cursa înarmării dintre agenţi patogeni şi medici, agenţii patogeni se bazează pe mutaţii oarbe, în timp ce medicii se bazează pe analiza ştiinţifică a informaţiilor.

În acest moment de criză, lupta crucială are loc în interiorul omenirii însăşi. Dacă această epidemie are ca rezultat o dezbinare şi o neîncredere mai mare între oameni, aceasta va fi cea mai mare victorie a virusului. Atunci când oamenii alunecă - viruşii se dublează. În schimb, dacă epidemia are ca rezultat o cooperare globală mai strânsă, va fi o victorie nu numai împotriva coronavirusului, ci şi împotriva tuturor agenţilor patogeni viitori.