Agentul electoral "F"

F vine de la frică. Un ingredient psihologic lansat pe scena alegerilor prezidenţiale din acest an, în postura de vedetă.

Ca să nu uităm prea repede istoria, să spunem că nu este o premieră în epoca de tribalism politic pe care o numim, atît de insipid şi lipsit de precizie, tranziţie. În evenimentele din Decembrie 1989, Ceauşescu a încercat să manipuleze frica de necunoscut a profitorilor din cercurile puterii şi din aparatul de represiune statal, de loialitatea cărora începuse deja să se îndoiască. De aceea, în celebrul discurs din 21 decembrie, lor li se adresează, nu proorocind, ci ameninţîndu-i cu "pierderea cuceririlor revoluţionare ale socialismului". Doar că frica lor de represaliile care ar fi urmat şi, mai ales, suspendarea miraculoasă a fricii populaţiei, expusă direct la temperatura scînteii de la Timişoara, au înclinat decisiv balanţa în favoarea schimbării radicale de regim.

Pe clapele fricii difuze, faţă de "capitalismul sălbatic", a jucat aria sa electorală şi FSN-ul, în alegerile din mai 1990, după cum represaliile organizate împotriva manifestaţiilor din Piaţa Universităţii au avut ca declanşator tot frica, cea a liderilor puterii nou instalate de a nu pierde bruma de legitimare cîştigată prin alegeri şi, odată cu ea, capacitatea de guvernare. Revoluţia trebuia împiedicată să-şi devoreze fiii nelegitimi! Ceilalţi puteau fi sacrificaţi, desigur...în numele "cauzei". "Mineriada" anti-Constantinescu a fost şi ea o manevră bazată pe frică, menită să sporească presiunea asupra Preşedintelui şi a oamenilor săi, confruntaţi cu posibilitatea de a pierde complet controlul asupra unei situaţii pe care ştiau foarte bine că nu o stăpînesc decît parţial. Ion Iliescu şi-a luat, iar, ca aliat frica în confruntarea electorală cu Corneliu Vadim Tudor şi a cîştigat detaşat bătălia turului II, în anul 2000.

Dintre candidaţii în actuala competiţie pentru putere, care nu mai este nici măcar parţial mascată de pretextul alegerilor prezidenţiale, Traian Băsescu este singurul care şi-a angajat serviciile temutului agent F. Nu doar prin invocarea explicită a fricii într-un material de campanie, afişat de-a lungul şi de-a latul ţării, ci printr-o operaţiune coordoantă, de amploare. Împrumutul extern gigant de la FMI, menit să acopere, pentru o scurtă perioadă de timp, găurile uriaşe lăsate de "guvernarea prezidenţială Boc", forate în prelungirea celor date de guvernarea PNL-PD-L, forate în prelungirea celor din guvernarea PSD...forate în continuarea celor din guvernarea CDR....forate în continuarea....ab ovo usque ad mala, a fost justificat indirect, manipulînd frica populaţiei de ceea ce ar fi fost consecinţele imediate ale unui colaps al finanţelor statului. Doar că celebra "centură de siguranţă", invocată de Preşedintele Băsescu era menită să-i asigure în primul rînd, nu pe cetăţeni, ci pe profitorii şi pe deţinătorii puterii. Întregul discurs electoral al lui Traian Băsescu, construit împotriva Parlamentului, încearcă şi el să exploateze tot un anume fel de teamă difuză: aceea faţă de "democraţia scăpată de sub control", lăsată la cheremul Parlamentului, prezentat ca un cuib de găşti, dependente de interesele potentaţilor tranziţiei, ca o instituţie ineficientă, cauzatoare de întîrzieri în decizie şi în ultimă instanţă care ar putea să fie făcută responsabilă de dezastrul generalizat al ţării. Teama unei populaţii încă departe de a se fi eliberat de constrîngerile psihologice ale credinţei în "figura salvatoare", temerea ei de a nu rămîne fără "Tatăl" atotbinevoitor, atotputernic şi omnipotent, este ingredientul pe care încearcă să-l exploateze discursul lui Traian Băsescu, la nivelul contactului direct cu populaţia, fie în tele-peroraţiile sale radio sau tv. Se mai adaugă la acestea exploatarea temerilor de "strigoii tranziţiei" pentru personificarea cărora a fost ales Ion Iliescu; teama de a ieşi din "cuvîntul FMI" prin care a încercat să justifice derapajul constituţional în gestiunea situaţiei creată de căderea Guvernului Boc. În sfîrşit, candidatul la preşedinţie Traian Băsescu nu a ezitat să joace teama parlamentarilor faţă de alegerile anticipate, în încercarea de a mobiliza o nouă balanţă de putere în Legislativ, favorabilă menţinerii guvernului Boc la putere, pe o bază legitimă, fie şi încropită.

Deşi este un atu foarte puternic, înrolarea Agentului F în campania electorală a Preşedintelui are totuşi un cost care s-ar putea dovedi ruinător: recurgerea la serviciile electorale ale fricii, ale temerilor existente inevitabil în viaţa noastră de fiecare zi, în modul în care ne prefigurăm viitorul, evocă fără nicio putinţă de disimulare, frica lui Traian Băsescu faţă de posibilitatea de a nu mai fi stăpînul viitorului mandat prezidenţial. Iar cînd această frică este atît de evidentă, cînd transpare nu doar din acţiunile planificate ale candidatului, ci şi din mimica şi ges-turile lui întîmplătoare, atunci în mintea oricui se nasc două întrebări inevitabile: "Ce are acest om de ascuns, de îi este atît de frică?; iar dacă ceea ce are de ascuns este atît de grav, pe cît de mare este frica pe care ne-o arată, este cazul, atunci, să-i mai încredinţăm un nou mandat de Preşedinte?"