ALCHIMIE FINANCIARĂ ÎN GERMANIA Se poate naşte o bancă sănătoasă din două bănci grav bolnave?

Deutsche Bank şi Commerzbank au fost înfiinţate în 1870, în perioada de înflorire a Imperiului German, conform unei cronologii prezentate de Bloomberg.

Cotidianul Frankfurter Zeitung scria, în 1914, că Deutsche Bank este cea mai mare bancă din lume, iar gigantul bancar ocupa, doar în urmă cu câţiva ani, un loc de frunte în clasamentul mondial şi primul loc din Europa.

Toate aceste sunt istorie, iar acum speranţele sectorului bancar european se îndreaptă către "salvarea" DB, al cărui portofoliu extrabilanţier de derivate depăşeşte 40 de trilioane de euro, printr-o fuziune cu alt "gigant cu picioare de lut".

Negocierile au devenit "oficiale" odată cu aprobarea de către guvernul de la Berlin a concedierilor masive de personal. Numărul angajaţilor care vor rămâne fără loc de muncă a fost estimat la circa 30.000, însă acesta nu este decât începutul.

Fuziunea dintre DB şi Commerz­bank a fost subiectul unei scurte analize pe blogul lui Martin Armstrong.

Reputatul analist american a utilizat ocazia pentru a sublinia "extinderea socialismului în Europa" şi a oferit un exemplu cu relevanţă deosebită şi pentru fuziunea celor doi giganţi bancari.

Recent, o companie germană deosebit de importantă din sectorul telecom l-a "convocat" pe Armstrong să participe la şedinţa consiliului de administraţie în calitate de consultant.

Costurile nu au fost aduse în discuţie, iar Armstrong a fost votat în poziţia de consilier al fondului de pensii al companiei, cu acordul său bineînţeles, după care majoritatea membrilor CA şi-a prezentat demisia.

Ce s-a întâmplat? După negocieri intense, guvernul a aprobat cererea companiei de a disponibiliza circa 25% din forţa de muncă. La scurt timp după aceea, guvernul de la Berlin a venit cu o condiţie nouă: deoarece nu este corectă "alegerea" celor care vor fi daţi afară, oferta unei plăţi compensatorii de 150 de mii de euro a fost prezentată tuturor angajaţilor care vor renunţa voluntar la poziţia ocupată în cadrul companiei.

Rezultatul a fost catastrofal, în condiţiile în care angajaţii care ştiau că îşi vor găsi uşor alte locuri de muncă au acceptat oferta. "Compania şi-a pierdut cei mai buni angajaţi şi a rămas cu lucrătorii de care dorea să scape", scrie Martin Armstrong, a cărui concluzie este că "aşa funcţionează guvernul în spatele cortinei, fără nicio urmă de bun simţ".

Va fi altfel în cazul "susţinerii" guvernamentale a noului "campion" bancar? Nici pe departe, chiar dacă Angela Merkel a declarat că "fuziunea este o decizie economică privată şi consider că guvernul nu trebuie să intervină".

Credibilitatea unei astfel de declaraţii este, pur şi simplu, inexistentă, mai ales dacă se iau în considerare toate acţiunile autorităţilor de la Berlin din ultima decadă pentru susţinerea sistemului bancar, inclusiv prin naţionalizări parţiale.

Holger Zschaepitz, editorul financiar al cotidianului Die Welt, a scris, pe contul său de Twitter, că "nu există nicio euforie după confirmarea negocierilor de fuziune".

Creşterea de circa 4%, res­pectiv 7%, a acţiunilor DBK şi CBK nu se vede în evoluţia preţurilor din ultima decadă, mai ales că au fost urmate de scăderi de 2% şi 3% în ziua următoare (vezi graficul).

Zschaepitz pune sub semnul întrebării inclusiv "raţiunea supremă" a fuziunii, respectiv reducerea cos­turilor, deoarece "istoria arată că Deutsche Bank nu ştie să integreze sistemele"

Conform datelor de la Bloomberg, banca rezultată în urma fuziunii va avea active totale de circa 1,81 trilioa­ne de euro şi va ocupa locul al treilea în clasamentul băncilor europene, după HSBC şi BNP Paribas. Numărul total al angajaţilor ar fi de circa 140 de mii, din care 78 de mii ar fi în Germania, iar aproape 92 de mii sunt angajaţii la nivel global ai Deutsche Bank.

Raţiunea economică a fuziunii este pusă sub semnul întrebării şi de revista The Economist, care scrie că "Deutsche Bank şi Commerzbank vor câştiga prea puţin din fuziune". Analizele Bloomberg au mers şi mai departe. "Istoria arată că fuziunea dintre Deutsche Bank şi Commerzbank poate genera noi probleme", scrie agenţia de ştiri într-un articol recent.

Pentru banca centrală a Germaniei, "obiectivele politice nu contează în ceea ce priveşte aprobarea fuziunii dintre DB şi Commerzbank", conform unei declaraţii a unui oficial de la Bundesbank pentru Financial Times. Joachim Wuermeling a subliniat că "aprobarea fuziunii depinde doar de prezentarea unui model viabil şi sustenabil de afaceri".

La nivelul Mecanismului Unic de Supraveghere (SSM) din cadrul BCE se pare că nu există nici măcar această toleranţă minimă pentru "unirea" celor doi giganţi bancari din Germania.

Fără a se referi explicit la posibila fuziune dintre DB şi Commerzbank, italianul Andrea Enria, noul preşedinte al SSM, a declarat pentru FT că "nu agreez ideea campionilor naţionali, a campionilor europeni, deoarece nu trebuie să promovezi, mai ales în calitate de supraveghetor, anumite obiective structurale".

"Supraveghetorii sistemului financiar european ar trebui să se pregătească pentru asumarea consecinţelor dacă fuziunea nu se termină cu bine", se arată într-un articol de la Bloomberg care susţine că "Germania îşi transformă problema băncilor mari într-o problemă şi mai mare".

În opinia conducerii editoriale de la Bloomberg, "fuziunea nu va oferi decât o perioadă scurtă de respiro, însă nu va rezolva problemele fundamentale", mai ales în condiţiile în care poate apărea o nouă criză financiară înainte de finalizarea procesului.

Ce se va întâmpla atunci? Va lansa guvernul de la Berlin un program de bail-out, pe care nu l-a acceptat la nivelul altor sisteme bancare din zona euro, sau va accepta lichidarea "campionului naţional" de către Banca Centrală Europeană?