ALERT/ CONFERINŢA "CODUL INSOLVENŢEI" - EDIŢIA A IV-A Nicoleta Munteanu, Euro Insol: "Hidroelectrica, cea mai profitabilă companie a statului, după patru ani de insolvenţă"

Actualizare

MIRELA IOVU, CEC BANK:

"Militez pentru a doua şansă, dar a doua şansă nu poate fi acordată fără discernământ"

Nu toate întreprinderile trebuie şi pot fi salvate, consideră Mirela Iovu, Vicepreşedinte CEC Bank, potrivit căreia insolvenţa poate fi descrisă drept o sită prin care se cern afacerile viabile de cele neviabile.

"Militez pentru a doua şansă, dar a doua şansă nu poate fi acordată fără discernământ", a spus Mirela Iovu, adăugând: "Cred că noua propunere de directivă (n.r. privind armonizarea legislaţiei statelor membre în ceea ce priveşte insolvenţa şi mecanismele de prevenire a insolvenţei) este un deziderat, la care trebuie să contribuim toţi stakeholderii. A doua şansă trebuie să se dea acelor companii viabile şi care care merită să fie salvate".

Domnia sa spune că i-au atras atenţia câteva exprimări din propunerea de directivă: "Prima dintre aceste exprimări este aceea că «mai presus de toate, scopul propunerii este aprofundarea unei culturi a salvării în Uniunea Europeană». O «cultură» a salvării nu am avut în vocabular şi, probabil, mulţi ani de acum încolo, ne vom întreba oare în ce constă asta.

O a doua precizare ar fi că normele referitoare la obligaţia de prudenţă şi diligenţă pe care directorii societăţilor trebuie să le respecte atunci când sunt în prag de insolvenţă joacă, de asemenea, un rol important în dezvoltarea unei culturi a salvării întreprinderilor, în locul unei culturi a lichidării.

Măsurile de sporire a eficacităţii cadrelor de restructurare, de insolvenţă şi de a doua şansă ar contribui la gestionarea eficientă a împrumuturilor nerambursate şi ar reduce volumul de credite neperformante, în bilanţul băncilor, şi ar fi utile în evitarea acumulării de noi credite neperformante".

(A.A.)

----

• ACTUALIZARE 14:26

OVIDIU AGLICERU, HIDROELECTRICA:

"Salariaţii nu sunt pregătiţi pentru insolvenţă"

Societatea Hidroelectrica a fost transformată, după ce a ieşit anul trecut din insolvenţă, în cea mai valoroasă companie a statului român, ca urmare a unui efort de patru ani făcut de administratorul judiciar şi de salariaţii cinstiţi ai societăţii, afirmă Ovidiu Agliceru, preşedintele directoratului Hidroelectrica, aducând în atenţie, însă, faptul că declararea insolvenţei a luat total pe nepregătite salariaţii companiei.

"Salariaţii nu sunt pregătiţi, nu ştiu ce presupune insolvenţa. Noi am aflat pe pielea noastră şi am constatat că, din fericire, o echipă de profesionişti este cea care analizează, verifică şi decide", spune domnul Agliceru, adăugând: "Acest lucru a dus la rezultatele la care a ajuns astăzi Hidreoelectrica".

Conform afirmaţiilor sale, la Hidroelectrica echipa a identificat cauzele insolvenţei, a eliminat disfuncţionalităţile şi compania a ieşit din insolvenţă anul trecut.

"Ulterior, ne-am confruntat cu toate problemele celor care reuşesc să iasă din insolvenţă", menţionează reprezentantul companiei, precizând: "Încă din a doua zi după ce am ieşit din insolvenţă, o armată de inspectori şi controlori au dat năvală în toate punctele noastre de lucru. Toată pofta lor de verificare a născut şi multe acte de control cu care nu am fost de acord. Am contestat toate acţiunile acestea în timpul foarte scurt prevăzut de lege şi asta în condiţiile în care nu mai beneficiam de sprijinul echipei de avocaţi. Mai mult, la ieşirea din insolvenţă am avut foarte multe procese pe rol, care au continuat din timpul insolvenţei şi nu au avut legătură cu ieşirea din insolvenţă".

Domnia sa aminteşte şi de problema "băieţilor deştepţi", care au fost în mare parte "puşi la zid" de administratorul judiciar. "Adminstratorul a reziliat sau denunţat contractele şi, drept urmare, aceştia au chemat în arbitraj Hidroelectrica pentru diverse pretenţii şi despăgubiri", afirmă domnul Agliceru, menţionând că toate aceste aspecte au trebuit organizate şi rezolvate.

A.V.

-----

Actualizare 13:56 ADRIAN VASCU, VERIDIO: "Nu prea există baze de date cu preţul de pornire şi cu cel de vânzare a bunurilor"

Pentru întocmirea unui raport de evaluare este nevoie de un minim de informaţii, altfel nu pot fi făcute estimări, susţine Adrian Vascu, partener în cadrul companiei de evaluare Veridio, atrăgând atenţia că nu prea există baze de date cu preţul de pornire şi cu preţul de vânzare.

"Preţul este rezultat în urma tranzacţiei, fiind testul suprem în relaţia valoare-evaluare-piaţă", a arătat domnul Vascu.

Domnia sa a adresat o serie de întrebări legate de modul de întocmire a rapoartelor de evaluare: "Apar noţiuni ca - răspunsul la obiecţiuni să fie satisfăcător. Dar ce înseamnă satisfăcător? (...) Cine răspunde de valori şi cine răsunde de preţ? În cazul în care sunt întocmite două evaluări, cine spune că a doua evaluare este mai bună decât prima? Cine spune că valorile sau preţurile nu au fost corecte în primul caz? (...) Cine apără profesiile? Ce înseamnă obiecţiuni? Cine poate realiza obiecţiuni?"

Adrian Vascu susţine că rezultatele obţinute din două sau mai multe evaluări realizate pentru acelaşi bun, la aceeaşi dată, trebuie să se încadreze într-un interval rezonabil - nu de la simplu la dublu, dar nici încadrate într-o valoare punctuală.

Acest interval este de 15% în Marea Britanie, subliniază domnul Vascu, apreciind că, în România, poate ajunge până la 20% fără să fie considerat o încălcare a vreunei reglementări sau o infracţiune.

Domnia sa a mai menţionat: "Am auzit că la noi este considerată o greşeală să faci rapoarte de evaluare utilizând oferte, nu tranzacţii. Dar tranzacţiile în România nu au fost transparente. S-a lucrat cu oferte, dar ofertele erau verificate".

Adrian Vascu a ţinut să precizeze că expertiza notarială este o sursă "otrăvită" pentru evaluarea unui bun. Specialistul a atras atenţia că, acum, această grilă se numeşte studiu de piaţă şi conţine valorile minime consemnate în anul anterior, că notarii vor taxa tranzacţiile la preţurile din contracte şi că, dacă acestea sunt mai mici decât valorile de piaţă, atunci tranzacţiile vor fi raportate la fisc de către notari, întrucât impozitele sunt aplicate la valorile din studiul de piaţă.

Domnia sa a concluzionat: "Verificarea evaluării este o variantă care presupune că, dacă ai o situaţie cu două valori diferite, analizezi cele două rapoarte, vii cu argumente şi susţii valoarea conformă, iar dacă ambele au neconformităţi, atunci vii cu a treia, dar explici de ce".

E.O.

Actualizare 13:56 Raluca Năstase, casa de avocatură Biriş Goran: "Ar fi ideal să avem o procedură pre-insolvenţă mult mai eficientă"

În practică există foarte multe situaţii în care debitorul doreşte să se reorganizeze, chiar dacă nu are nicio şansă, afirmă Raluca Năstase, Partener la casa de avocatură Biriş Goran, menţionând că, din acest motiv este necesară o procedură pre-insolvenţă mult mai eficientă.

"Am văzut foarte multe situaţii în care debitorul era foarte dornic să se reorganizeze. Deşi nu avea chiar nicio şansă, totuşi ne solicita să facem acest lucru", a declarat doamna Năstase, adăugând: "Poate că ar fi ideal să avem o procedură pre-insolvenţă mult mai eficientă. În prezent, nu există ideea că am putea să prevenim insolvenţa şi să ajungem la soluţii care să ne ajute în acest sens. Dacă ajungi în insolvenţă este foarte, foarte greu să te redresezi. Acest lucru este arătat şi de faptul că, în România, există o proporţie de numai 2% de reorganizări care funcţionează".

Reprezentantul casei de avocatură a subliniat: "Experienţa noastră arată că debitorul ori nu are mijloacele, ori nu are ştiinţa să facă reorganizarea, se loveşte de anumite aspecte legislative care pur şi simplu nu îi dau posibilitatea să ajungă la acest rezultat".

(A.V.)

---------

Actualizare 12:53 Gheorghe Piperea: "Directiva europeană privind procedura insolvenţei este foarte ipocrită"

Directiva europeană privind procedura insolvenţei este foarte ipocrită, consideră avocatul Gheorghe Piperea, afirmând că noile reglementări din domeniul insolvenţei par să fie într-o contradicţie cu cele referitoare la ajutorul de stat. "Când este vorba despre companiile publice din ţări marginale ale Europei, cum este România, reglementările privind ajutorul de stat sunt foarte dure şi nu ţin cont de legislaţia specială a insolvenţei".

Avocatul Piperea a precizat că, în urma procedurilor de insolvenţă, au dispărut câteva sute de mii de locuri de muncă, adăugând: "Când vorbim despre insolvenţa IMM-urilor, nu se vorbeşte de a doua şansă. Există în jur de 35.000 de dosare de insolvenţă pe rolul instanţelor, care sunt dosare de faliment. Aşa că haideţi să fim puţin mai puţin ipocriţi, dacă se poate!"

Domnia sa a adus în discuţie creanţele curente din cadrul unei proceduri de insolvenţă: "În procedura de insolvenţă important este să nu participi, pentru că toţi participanţii la procedură, toţi creditorii care sunt îndreptăţiţi să participe au nişte reguli, fiind loviţi de efecte automate cu caracter jertfelnic". Specialistul a evidenţiat că debitorul nu mai poate fi urmărit, în insolvenţă, nemaifiind adăugate dobânzi şi penalităţi şi toate plăţile fiind îngheţate.

Gheorge Piperea a mai menţionat: "Există şi creanţe super privilegiate. Dacă participantul la insolvenţă continuă să lucreze cu debitorul, atunci el are şansa - atenţie, şansa! - să fie pe poziţia de creditor cu creanţă curentă sau creditor curent. Dacă un creditor este pe poziţia de creditor curent, atunci el are prioritate în faţa celorlalţi creditori, participanţi la procedură. Dar noţiunea de creanţă curentă nu este definită în lege, deşi noţiunile de creditor curent şi activitate curentă sunt definite".

În aceste condiţii, avocatul îşi pune întrebarea care dintre creanţele întâlnite în procedurile de insolvenţă sunt creanţe curente: "După deschiderea procedurii se nasc şi alte creanţe decât cele din activitatea curentă. Pot apărea creanţe din desfacerea unui contract, cu titlu de despăgubiri. Se pune întrebarea dacă şi acestea sunt tot creanţe curente...Există creanţe cu o situaţie şi mai complicată, din activitatea curentă. Dacă se începe un proces pentru daune morale care se continuă şi în timpul procedurii, atunci şi aceasta este o crenţă curentă? Pentru că există probabilitatea accentuată ca toţi creditorii să rămână fără nimic în patrimoniu ce poate fi vândut dată fiind această prioritate a creanţelor curente".

Gheorghe Piperea a concluzionat că niciun drept din cele pe care le are creditorul îndreptăţit să participe la procedură nu este al creditorului cu creanţe curente.

(E.O.)

---------

Actualizare 12:05 Piperea: "Nu mi s-a propus sa fiu ministrul justiţiei"

"Nu mi s-a propus sa fiu ministrul justiţiei şi chiar dacă mi se va propune nu voi accepta să fiu ministrul justiţiei, sau, cel puţin, nu foarte curând", a declarat avocatul Gheorghe Piperea.

Afirmaţiile domniei sale vin în contextul în care au circulat zvonuri potrivit cărora avocatului Piperea i s-ar fi propus funcţia de ministru al justiţiei, ocupată, interimar, de Ana Birchall.

(E.O.)

-------

Actualizare 11:46 Daniel Manaţe, ANEVAR: "Valoarea de lichidare este aproape imposibil de estimat, în procedura de insolvenţă"

Raportul de evaluare este cel mai important document care trebuie semnat de compania de lichidare cu evaluatorul, în cadrul unei proceduri de insolvenţă, este de părere Daniel Manaţe, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România (ANEVAR). Domnia sa evidenţiază că cea mai importantă dilemă în cazul unei afaceri cu probleme este reorganizarea sau lichidarea ei. Planul de reorganizare implică previziuni - ce active rămân şi ce nu, iar lichidarea presupune probleme de inventariere, adaugă domnul Manaţe, precizând că, într-o procedură de insolvenţă, se cere valoarea de lichidare, în condiţiile în care aceasta nu mai există în standardele internaţionale de evaluare: "Ştim să estimăm care este valoarea de piaţă, dar valoarea de lichidare este aproape imposibil de estimat, de aceea a şi fost eliminată din standarde (...). Valoarea de lichidare rezultă dintr-o vânzare în condiţii atipice, în care nu se regăsesc condiţiile valorii de piaţă". Bazele cu datele necesare evalurării le deţin băncile şi companiile de insolvenţă, potrivit preşedintelui ANEVAR, care subliniază necesitatea colabărării acestor două entităţi cu evaluatorii.

Informaţiile oferite evaluatorului trebuie să fie complete, autorizate şi relevante, să aibă termeni şi responsabili, altfel evaluatorul nu poate face o evaluare corectă, fiind obligat să se retragă din raport. De asemenea, obiecţiunile trebuie să fie concise, clare şi obiective, colaborarea între părţi fiind necesară pe tot parcursul procesului de evaluare.

"Premisa continuării activităţii este alternativa de dorit", consideră domnul Manaţe, adăugând că procesul de continuare a activităţii se realizează printr-un plan de reorganizare.

(E.O.)

-------

Actualizare 11:20 Stan Tîrnoveanu, UNPIR: "Antreprenorul ar trebui obligat să pună în discuţie restructurarea"

Antreprenorul ar trebui obligat, atunci când apar semne privind viabilitatea companiei sale, să pună în discuţie o posibilă restructurare, este de părere Stan Tîrnoveanu, prim-vicepreşedinte al Consiliului Naţional de Conducere al UNPIR. Domnia sa a declarat: "Poate că ar fi bine ca antreprenorul să fie obligat, în momentul în care are mai mulţi indicatori care arată sensibilitate cu privire la continuitatea activităţii sale, să pună în discuţie măsurile necesare în vederea unei posibile restructurări".

Stan Tîrnoveanu a precizat că, la nivel european, aproximativ 50% din toate societăţile au durată de viaţă mai mică de cinci ani, iar anual 200.000 de societăţi dau faliment, generând pierderea, prin acest fenomen, a 1,7 milioane de locuri de muncă. Domnia sa a menţionat că aceste locuri de muncă s-ar putea salva dacă măsurile de restructurare ar fi luate înainte ca debitorul să fie în imposibilitate să-şi plătească datoriile.

Potrivit reprezentantului UNPIR, indicatorii Băncii Mondiale arată că în ţări ca Belgia şi Finlanda există o rată de recuperare de 90%, pe când în ţări precum România şi Croaţia, rata este de numai 30%.

"În economiile în care restructurarea este mai des întâlnită, creditorii se aşteaptă la o recuperare de 83%, faţă de 57% în procedurile de lichidare", a subliniat domnul Tîrnoveanu, adăugând: "În România, UNPIR gestionează proceduri în care debitoarea nu are bunuri în peste 75% dintre entităţi".

(A.V.)

-------

Actualizare 11:03 Simona Miloş, INPPI: "Insolvenţa - un fenomen normal"

Insolvenţa este un fenomen normal, susţine Simona Miloş, preşedintele Institutului Naţional pentru Pregătirea Practicienilor în Insolvenţă (INPPI). Domnia sa a precizat că jumătate din întreprinderi dau faliment şi supravieţuiesc mai puţin de cinci ani, doar 4% din totalul insolvenţelor fiind frauduloase, la nivelul Uniunii Europene (UE).

"În Europa nu există o cultură a salvării, aşa cum în SUA există fenomenul celei de-a doua şanse", completează doamna Miloş, menţionând că ratele de recuperabilitate a afacerii oscilează între 30%, în ţări ca România sau Croaţia, şi 90%, în Belgia şi Finlanda. Conform Simonei Miloş, s-a constatat că cei care au trecut prin faliment, au dobândit cunoştinţe preţioase privind managementul.

Directiva Parlamentului European şi a Consiliului privind cadrele de restructurare preventivă, a doua şansă şi măsurile de sporire a eficienţei procedurilor de restrucrurare, de insolvenţă şi de remitere de datorie şi de modificare a Directivei Europene 30 din 2012 prevede, printre altele, ca procedurile naţionale de restructurare să cuprindă anumite exigenţe minime de eficacitate. De asemenea, a fost introdus principiul celei de-a doua şanse. Principalul obiectiv al noii directive este reducerea celor mai semnificative bariere care stau în calea liberei circulaţii a capitalurilor şi care provin din diferenţele cadrelor ale statelor membre în materie de restructurări şi insolvenţă, a mai precizat preşedintele INPPI.

Potrivit doamnei Miloş, printre altele, noile reglementări recomandă ca debitorii să aibă acces la activele şi afacerile sale, precum şi existenţa unui plan de restructurare care este susţinut de toate clasele de creditori, dar conformat de o autoritate juridică sau administrativă.

Domnia sa a mai precizat: "Buna credinţă se prezumă. Există o problemă de percepţie, cel puţin în România - că insolvenţa are o componentă frauduloasă, ceea ce nu este neapărat adevărat, dar niciodată nu vom găsi metodele ca să verificăm acest lucru".

(E.O.)

----------

Parcurgerea procedurii de insolvenţă ar trebui privită ca pe o reală şansă de redresare a debitorului şi de dezvoltare a companiilor, mai ales în domeniile de importanţă naţională, a spus Nicoleta Munteanu, asociat coordonator Euro Insol, în deschiderea Conferinţei BURSA "Codul Insolvenţei", aflată la a IV-a ediţie.

Potrivit domniei sale, domeniul energiei este unul de importanţă naţională, unde controlul este deţinut în mare parte de stat.

"În 2012, o companie care acţionează în sectorul energetic a fost nevoită să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, respectiv Hidroelectrica", a declarat Nicoleta Munteanu, adăugând: "În patru ani de insolvenţă, Hidroelectrica a trecut printr-un proces radical de restructurare şi eficientizare. Acum, Hidroelectrica este cea mai profitabilă companie a statului. (...) Reuşita acestui design de adminstrare a devenit un model şi pentru alte companii, precum RADET, ELCEN, Hidroserv, CET Govora".

În noiembrie 2016, Comisia Europeană a lansat o propunere de directivă privind insolvenţa, restructurarea preventivă şi a doua şansă.

Potrivit doamnei Munteanu, transpunerea cadrului european în statele membre joacă un rol semnificativ în demararea de noi afaceri, dezvoltarea lor şi stabilirea unor strategii viitoare: "Se pune întrebarea dacă a doua şansă este una reală, pentru mediul de afaceri. Ce şansă are o afacere a unui antreprenor, care a eşuat, să redobândească o bonitate în faţa partenerilor de afaceri şi în faţa băncilor. Directiva oferă a doua şansă acelor întrprinzători supraîndatoraţi, dar oneşti, prin remiterea totală a datoriilor, după o perioadă de 3 ani de zile".

În opinia reprezentantului Euro Insol, pentru mediul de business, scurtarea termenului de remitere a datoriilor are un impact major.

Conform domniei sale, Comisia Europeană a estimat că dacă a doua şansă este una reală şi antreprenorii vor reuşi să redemareze o activitate economică, atunci s-ar crea, în Europa, 3 milioane de locuri de muncă, în condiţiile în care companiile care intră în insolvenţă generează 1,7 milioane de locuri de muncă pierdute, pe an.