ALEXANDRU APARASCHIVEI, DELOITTE ROMÂNIA: "Şansele ca taxarea inversă a TVA să fie aplicată în România sunt reduse"

• Un studiu CE arată că, în 2016, nivelul gap-ului de TVA era de 35,88% (6 miliarde de euro) în România

• Dan Boeriu, Deloitte România: "Taxarea inversă a TVA implică nişte costuri suplimentare pentru stat"

• Dan Bădin, Deloitte România: "Fiscul ştie poteca spre cei care îşi plătesc taxele şi se întoarce tot către ei, ca să ia mai mult"

Şansele ca taxarea inversă a TVA să fie aplicată în România sunt reduse, consideră Alexandru Aparaschivei, director al departamentului de Impozitare indirectă din cadrul Deloitte România, referindu-se la modificarea recentă a Directivei Europene din domeniu, aprobată de Ecofin, care permite derogări temporare de la normele TVA, în vederea unei mai bune prevenţii a fraudei în materie.

Noile reglementări le vor permite statelor membre cel mai grav afectate de fraudele din sector să aplice temporar taxarea inversă.

Consultantul fiscal a declarat, ieri, în cadrul unei conferinţe de presă: "Intenţia UE, cumva confirmată şi prin directiva aprobată, este să nu meargă pe această soluţie, oricât de bună ar fi ea. Vor prefera ca mecanismul cunoscut al TVA (taxa pusă pe factură) să fie extins, din 2022, şi la tranzacţii intracomunitare. Se pare că directiva aceasta se va aplica doar în Cehia, dar este de urmărit ce se va întâmpla anul viitor, când vor fi alegeri la nivelul Parlamentului European şi se va forma o nouă Comisie Europeană. Este de văzut ce măsuri vor lua ei, deşi îmi e greu să cred că vor reuşi să modifice ceva în jumătate de an, din moment ce această directivă este în discuţie de vreo doi ani de zile. Eu sunt mai pesimist în acaestă privinţă".

Potrivit domniei sale, termenul pentru aplicare este iulie 2022, când se va introduce sistemul definitiv, pentru care există o propunere tehnică, ce poate fi întârziată. Reprezentantul Deloitte România a adăugat: "Nu cred că se va întâmpla acest lucru (n.r. că va fi introdusă taxarea inversă generalizată, pentru că ar însemna dispariţia tuturor plăţilor intermediare din lanţul de distribuţie, ceea ce ar duce la scăderi mari la nivelul cash-ului din care se finanţează foarte multe state".

Vlad Boeriu: "VAT gap reprezintă diferenţa dintre TVA-ul estimat şi cel încasat, şi nu frauda din TVA"

O problemă în ceea ce priveşte taxarea inversă generalizată este că aceasta este privită ca o posibilă soluţie pentru reducerea diferenţei de TVA (VAT gap), însă este foarte important de stabilit de unde vine diferenţa, iar situaţiile diferă de la ţară la ţară, consideră Vlad Boeriu, partener, Impozitare indirectă, Deloitte România.

VAT gap reprezintă diferenţa dintre TVA-ul estimat şi cel încasat, şi nu frauda din TVA.

Conform celui mai recent studiu asupra colectării TVA, lansat de Comisia Europeană, valoarea pierderilor de TVA la nivelul UE s-a ridicat la 147,1 miliarde euro în anul 2016, din care 6,13 miliarde euro doar pierderea pentru bugetul României, ceea ce reprezintă un deficit de încasare a TVA de 35,88%, cel mai ridicat dintre toate statele membre UE.

Conform consultanţilor fiscali, în medie la nivelul UE, VAT gap este de circa 10-12%, unele state având un gap de 1-2%, iar dacă vrem să reducem această diferenţă prin reducerea evaziunii fiscale, în primul rând, ne trebuie un plan pe termen lung. Domnul Boeriu a atras atenţia că gap-ul de TVA nu înseamnă că aceşti bani reprezintă frauda, ci reprezintă ceea ce nu reuşeşte statul să colecteze (VAT gap are mai multe componente, una poate să fie frauda, poate să fie şi întârzierea la plată a rău-platnicilor etc.).

Vlad Boeriu a adăugat: "Credem că doar Cehia se va califica pe această taxare inversă pentru că există o prevedere a acestei propuneri, care condiţionează aplicarea taxării inverse de un procent de 25% din totalul fraudei care să vină din frauda de tip «carusel». Cehia îndeplineşlte condiţia asta şi şi-a dorit această directivă foarte mult".

Conform domnului Boeriu, dezavantajul acestei noi modalităţi de colectare a TVA este că statul ajunge să colecteze întreaga taxă pe valoarea adăugată respectivă pe ultima verigă, domnia sa explicând: "De la producător până la retailer, indiferent că acesta din urmă este în online, e supermarket sau e magazinul din colţ, tranzacţiile vor fi fără TVA şi toată această taxă se va colecta pe ultima verigă, ceea ce implică şi nişte costuri suplimenatre pentru stat. Odată, costurile cu finanţarea, pentru că statul nu mai primeşte toţi banii astăzi, să spunem, şi va trebui să aştepte vânzarea finală, atunci când ultima verigă va colecta TVA şi o va plăti la stat. Până atunci statul va trebui să se împrumute. Apoi, mai are şi costuri de administrare deoarece va trebui să se asigure că banii sunt colectaţi de la un număr foarte mare de mici vânzători, ultimii pe lanţ. Şi, de aici vine, cumva, dilema: vreau să evit partea de fraudare şi introduc taxarea inversă generalizată, dar, în acelaşi timp, cumva, mut toată obligaţia de plată a întregului TVA către ultimii din lanţ - cum asigur că se va întâmpla colectarea corect, că nu dispar cei mici?"

• Deloitte România: "Electronizarea totală, soluţie pentru reducerea şi/sau combaterea fraudei"

Directiva de modificare a modului de plată a TVA include, potrivit domnului Aparaschivei, şi o prevedere conform căreia, dacă oricare din statele membre UE este afectat de creşterea fraudei, ca urmare a aplicării directivei de către un alt stat membru (ceea ce ar avea sens la vecini, de exemplu Cehia cu Slovacia) atunci ar putea să meargă la Comisia Europeană "cu pâra", care ar putea să facă o analiză şi să anuleze directiva în toate statele membre sau să i se acorde taxarea inversă şi statutului afectat ulterior.

"În cazul taxării inverse generalizate, există acest risc, de mutare a fraudelor de tip «carusel» în statele care nu dispun de o astfel de reglementare, mergând pe principiul: «dacă nu pot să mai fac asta cu Cehia, atunci fac cu ţările învecinate». Faţă de Cehia, aş spune că nu există riscul să «importăm» mai multă fraudă", a adăugat Vlad Boeriu.

În opinia specialiştilor din cadrul Deloitte Romania o soluţie pentru reducerea şi/sau combaterea fraudei ar fi electronizarea totală, (extinderea a ceea ce se încearcă la nivelul caselor de marcat fiscale electronice), aşa cum fac Italia şi Grecia sau chiar la un nivel mai avansat. În Italia şi Grecia, dacă nu eşti înscris în serverul Fiscului, nu poţi deduce TVA. În felul acesta, statul ar avea, cumva, un control în timp real şi ar putea şi autorităţile să verifice, tot în timp real, tot ceea ce i se pare suspect, au mai spus cei de la Deloitte.

Dan Bădin, partener coordonator, Servicii fiscale şi juridice, Deloitte Romania, a precizat, ieri: "Mecanismele de acest tip ar diminua, de fapt, nu numai frauda. În ultima vreme, costurile de conformare pentru calculul de declarare devin tot mai mari cu fiecare an, iar legislaţia devine tot mai complicată. O astfel de platformă, în care practic emiţi facturile şi Fiscul îţi calculează automat declaraţiile de TVA, îţi elimină automat riscul de conformare, dispar şi erorile de calcul şi nu mai poate să vină nimeni şi să spună «stai aşa că nu ai calculat bine» şi să facă ajustări. Aşadar, aduce avantaje într-o economie în care numărul tranzacţiilor creşte exponenţial".

O a doua soluţie ar fi, conform acestora, concentrarea inspecţiilor pe ariile relevante, domnul Boeriu precizând: "Cred că am avut întotdeauna o presiune pe colectare imediată, iar inspecţiile fiscale s-au axat înspre acest obiectiv pe termen scurt".

Dan Bădin a explicat: "Cu alte cuvinte, în general, Fiscul ştie poteca spre cei care îşi declară şi îşi plătesc taxele şi se întoarce tot către ei ca să încerce să ia mai mult. Apare o întrebare foarte importantă: ariile clare de evaziune nu sunt cunoscute, de avem în continuare o creştere a gap-ului de TVA? Chiar aşa, Fiscul român nu le cunoaşte şi nu ştie unde să se ducă după ele? Asta dovedeşte ori că nu poate, şi atunci ne întrebăm de ce nu poate, ori că nu vrea şi dacă nu vrea, atunci trebuie să avem altă discuţie. Eu sper că mai degrabă nu poate, decât să nu vrea".

Frauda de tip «carusel» presupune, de obicei, tranzacţii transfrontaliere între întreprinderi. Mecanismul implică mai multe întreprinderi care îşi vând reciproc, pe o piaţă internă, bunuri sau servicii importate cu scutire de TVA de la un furnizor (firmă intermediară) din altă ţară din UE.

Potrivit Ecofin, mecanismul se deruleajă astfel: una dintre întreprinderile din lanţ, de obicei cea care importă bunurile, nu plăteşte TVA la bugetul de stat, deşi o percepe de la următorul cumpărător, comiţând, astfel, o fraudă. Aceasta dispare, de obicei, foarte rapid fără urmă, după efectuarea tranzacţiei (firmă fantomă). Aceasta face ca, în statul în care sunt consumate bunurile sau serviciile, colectarea taxei să fie imposibilă. Între timp, ceilalţi cumpărători din lanţ îşi răscumpără TVA de la bugetul de stat, după ce vând bunurile mai departe. În realitate, se poate ca bunurile sau serviciile să nu se deplaseze deloc sau să existe doar pe hârtie. "Caruselul" începe să se învârtă din nou atunci când cumpărătorul final din lanţ de pe piaţa internă revinde bunurile primului furnizor, respectiv întreprinderii care a adus bunurile în ţară, permiţând reluarea întregului proces. Această ultimă tranzacţie, fiind una cu caracter transfrontalier, ar fi, din nou, scutită de la plata TVA. Conform Ecofin, mecanismul poate funcţiona şi numai pe piaţa internă.