Ambasadorul SUA pune cruce locurilor de veci

Senzaţional! Sau o adevărată bombă atomică, după cum atrage atenţia jurnalistul de investigaţie Bogdan Tiberiu Iacob. Ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti a decis şi a impus scoaterea la mezat a 20 de companii ale Primăriei Generale a Capitalei. Între acestea este şi compania care administrează cimitirele. Uriaşa afacere, care anual înseamnă miliarde de euro, a fost tranşată cât ai bate din palme. Nu la Primăria Generală. Nu la Guvern. Ci în sediul Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti. Acolo unde Ludovic Orban, împreună cu Nicuşor Dan s-au prezentat pentru a primi binecuvântarea excelenţei sale Adrian Zuckerman.

Guvernatorul României din partea Statelor Unite, căci mai există şi o parte germană, i-a primit pe cei doi la Ambasadă şi, într-un interval de doar câteva ore, a transmis opiniei publice două informaţii contradictorii. Mai întâi că Nicuşor Dan va fi sprijinit în demersul său de a desfiinţa cele 22 de companii ale Primăriiei Generale a Capitalei, mai puţin Societatea de Transporturi Bucureşti şi Termoenergetica. Şi, pe neaşteptate, puţin mai târziu, printr-un comunicat oficial, Zuckerman aruncă bomba. 20 dintre cele 22 de companii aparţinând Municipiului Bucureşti şi înfiinţate în baza unei decizii majoritare luate în Consiliul General, nu vor mai fi desfiinţate. Ele vor fi privaizate. Care este şmecheria? Şi ce interese are a acest capitol domnul Zuckerman?

Şmecheria este uriaşă. Pe măsura intereselor ambasadorului Statelor Unite la Bucureşti, care a adoptat în mod implacabil comportamentul unui guvernator al României. Să explic pe scurt. În mai multe intervenţii, făcute înaintea campaniei electorale, dar şi în timpul acesteia, ca şi imediat după, Nicuşor Dan s-a pronunţat ferm pentru desfiinţarea imediată a 20 dintre cele 22 de companii ale Primăriei Generale. Sub motiv că ele ar avea un număr uriaş de angajaţi, respectiv 33.900, şi consumă o bună parte din bugetul Capitalei. Pe parcursul scurtei vizite efectuate împreună cu premierul Ludovic Orban pe teritoriul Statelor Unite, respectiv la ambasadă, domnul Adrian Zuckerman l-a răzgândit pe noul primar general. Companiile nu vor fi desfiinţate, ci vor fi privatizate.

Înainte să vedem ce înseamnă asta, cu riscul de a încărca memoria cititorului, voi prezenta lista acestor companii, pentru că numai astfel vom avea dimensiunea fabuloasă a afacerii care se pune la cale. Iată:

Compania Municipală Imobliară

Compania Sănătate pentru Toţi

Compania de Iluminat Public

Compania Consolidării

Compania de Dezvoltare Durabilă

Compania de Publicitate şi Afişaj

Compania Ecoigienizare

Compania Municipală de Tehnologia Informaţiei

Compania Naţională de Managementul Trasporturilor

Compania de Agrement

Compania Parcuri şi Grădini

Compania de Pază şi Securitate

Compania de Întreţinerea Arborilor şi Spaţiului Verde

Compania de Protecţie Civică şi Voluntariat Bucureşti

Compania Municipală Energetică

Compania de Străzi, Poduri şi Pasaje

Compania de Managementul Traficului

Compania Turistică

Compania de Administrare a Cimitirelor

În lista de mai sus nu se regăsesc cele două companii pe care Nicuşor Dan le-a exclus de la desfiinţare, respectiv Societatea de Transporturi Bucureşti şi Termoenergetica. Dar nu ştim dacă domnul guvernator Zuckerman le exclude de la privatizare. Nu ştim încă. Din enumerarea de mai sus, putem înţelege cu uşurinţă dimensiunea extraordinară a operaţiei de privatizare preconizată şi decisă în ultimul moment al unei întâlniri desfăşurate probabil în bula superprotejată din interiorul Ambasadei Statelor Unite. Un spaţiu în care convorbirile nu pot fi interceptate în niciun fel. Observăm cum Primăria Generală a Capitalei funcţionează ca un fel de Guvern, minsterele fiind în acest caz înlocuite de aceste companii, care, până la Gabriela Firea, au fost parte integrantă din aparatul Municipalităţii, iar în timpul mandatului ei au fost externalizate. În esenţă, cea mai mare parte a bugetului uriaş al Primăriei Generale, plus cei mai mulţi bani atraşi din proiecte pe fonduri europene au trecut şi urmau să treacă prin trezoreria acestor companii. Pentru că ele puneau şi urmau să pună în operă toate deciziile luate de Consiliul General. Dar de unde vin banii? De unde vin miliardele cheltuite anual de instituţiile subordonate sau asociate Primăriei Generale? Aceste fonduri sunt generate de impozite şi taxe pe care le plătesc sistematic cetăţenii celui mai bogat oraş din România. Cu veniturile cele mai consistente. Cu proprietăţile imobiliare cele mai taxabile. Aceşti bani merg la Guvern, iar Guvernul întoarce o parte din ei, mică, dar totuşi de ordinul miliardelor, către trezoreria Primăriei Generale. Iar alţi bani vin din proiecte. Finanţate de Uniunea Europeană.

Acum să răspundem la întrebarea în ce constă marea afacere preconizată de Ambasadorul Statelor Unite la Bucreşti, din postra sa de guvernator. Aceste companii, în care lucrează un număr uriaş de specialişti în diverse domenii, vor fi privatizate pe nimic. Se va constata, aşa cum veţi afla în curând, că ele nu au apucat să obţină vreun profit. Sunt înfiinţate prea de curând. Unele chiar lucrează pentru moment în pierdere. Vor fi privatizate pe nimic, la pachet cu întreaga lor infrastructură. Sedii, care înseamnă clădiri şi terenuri, utilaje, unele extrem de complexe, etc. Tot la pachet vin şi specialişti, unii de primă mărime, care lucrează în toate domeniile pe care le acoperă aceste companii. Beneficiarii privatizării nu pot fi decât firme concurente cu capital privat, care acţionează în prezent pe piaţă sau chiar societăţi care se vor înfiinţa înadins, ca ciupercile, pentru a se alege cu ceva la capătul hăcuirii care se pune la cale. După care ele vor accesa miliardele din bugetul Primăriei Generale pentru a se ocupa de domeniile pe care le-am enumerat mai sus, dar păstrând sub formă de profit o parte însemnată a acestora. Cu alte cuvinte, dacă domnul Zuckerman va decide în viitor ca cimitirele să fie preluate de un om de afaceri ales de domnia sa, acesta se va trezi peste noapte multimilionar. Va lua de-a gata toate taxele aferente locurilor de veci şi tot câştigul de pe urma lucrărilor de înfrumuseţare, de modernizare şi de întreţinere care se efectueză zilnic în cimitirele Capitalei. Să zicem, prin absurd, că voi fi eu norocosul câştigător al cimitirelor. Vă asigur că voi spune nu că Dumnezeu mi-a pus mâna pe cap, ci că domnul Adrian Zuckerman a făcut acest gest generos, prin care m-a blagoslovit cu milioane şi poate cu zeci de milioane de euro. Ori, în aceste condiţii, voi căuta în fel şi chip o posibilitate de a mă revanşa. Chiar dacă nu a exista în prealabil o înţelegere în acest sens.

Bogdan Tiberiu Iacob, arheologul presei de investigaţie din România, consideră că ne aflăm în pragul unei a doua dintre cele mai mari afaceri făcute în România pe bani publici şi privaţi de către un reprezentant al Statelor Unite, ambasador la Bucureşti, transformat în mega om de afaceri. prima fiind de acum concretizată şi publică, preluarea Fondului Proprietatea de către înaintaşul lui Zuckerman, fostul ambasador al Statelor Unite la Bucureşti Mark Gitenstein.

Dar ce ne facem cu Nicuşor Dan? Care până ieri promitea una şi care începând de ieri face alta? Iar această "alta" nu mai este o nevăzută. Dimpotrivă. A fost văzută. Iar dacă se săvârşeşte, spre paguba milioanelor de bucureşteni şi spre bucuria unor oameni de afaceri din anturajul factorului intern şi factorului extern, cine va scoate castanele din foc? Nu cumva chiar Nicuşor Dan?