AMENINŢAREA TURCU Cine controlează pe cine?

Liviu Turcu apare la Antena 1 şi ne spune că a dat în vileag că Varujan Vosganian a colaborat cu serviciile secrete pentru că, dacă l-ar fi descoperit Comisia Europeană, atunci ar fi fost zdruncinată serios imaginea României şi, adaugă el, "Când e vorba de interese de stat nu ne putem juca".

Este interesant că Liviu Turcu nu foloseşte persoana a doua plural - "nu vă puteţi juca" - ceea ce ar fi fost adecvat situaţiei că el a părăsit România în 1989 şi că, aşa cum ar vrea să se înţeleagă, ne acordă, doar, un soi de consultanţă la aplicarea iniţiativei Preşedinţiei şi Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru deconspirarea securiştilor.

Nu, el se exprimă la persoana întâi plural - "nu ne putem juca" -, adică fie că noi, cetăţenii, facem corp comun cu el, fie că el însuşi, nu şi noi cetăţenii, face corp comun cu... Cu cine? Cu Floarea Colţ, cu ofiţerii patrioţi care se opun şi-i dau în gât pe colegii lor apucaţi pe căi greşite.

Pentru că Turcu afirmă că Vosganian i-ar fi fost coleg (dar pe o treaptă mult mai coborâtă, de vreme ce l-a recrutat nu el, ci un subordonat de-al lui).

Turcu îi reproşează lui Tăriceanu că, pripindu-se să-l nominalizeze pe Vosganian la funcţia de Comisar european, a pus serios în primejdie "interese dintre cele mai serioase ale Statului român" şi l-a silit pe el, Turcu însuşi, să funcţioneze ca "pompier de serviciu" ca să blocheze confirmarea pe funcţie.

Ascultându-l pe Turcu trăiesc un sentiment de zădărnicie - la ce naiba mă mai străduiesc să-nţeleg ce se petrece pe scena publică, la ce naiba analizez, mă revolt, aplaud, înjur? De vreme ce, oricum, există nişte dumnezei care, de fapt, stabilesc suprafaţa de joc public şi limitele ei şi intervin ca "pompieri de serviciu" de îndată ce mingea cade dincolo de tuşă, la ce mai serveşte să gândesc, să scriu?!

Nu-i mai bine să cultiv trandafiri?!

Pe de altă parte, de ce naiba nu cultiv trandafiri? De ce analizez, scriu şi toate necazurile? Păi, pentru că nu-s deloc mulţumit cu jocul din viaţa publică. Dacă ar fi adevărat că ofiţerii de tipul lui Liviu Turcu sunt dumnezeii care controlează viaţa publică, atunci trebuie să-i informez că ne-au afundat într-o religie de tot rahatul.

Turcu zice că Radu Vasile a fost securist de Bucureşti şi menţionând că a fost prim-ministru, se întreabă "Cine controlează pe cine?"

Bună întrebare!

Adică, securiştii controlează viaţa politică sau politicienii controlează serviciile secrete?

E tare!

Pe mine, unul, mă doare-n şpiţ dacă nişte infecţi îi controlează pe nişte împuţiţi sau invers, câtă vreme, indiferent de situaţie, asta propagă corupţia, de numai Albania ne mai salvează-n Europa.

Pe mine, unul, nu mă interesează dacă corupţia este controlată şi dirijată conform sau neconform "interesului naţional", nu mă interesează nici dacă corupţia este haotică, ci mă loveşte corupţia ca atare.

După şaisprezece ani de discrete dizertaţii pe subiectul serviciilor secrete, vine Turcu şi-mi zice că Adrian Năstase a trecut prin toate treptele de securist, până la aceea de ofiţer deplin acoperit.

Păi unde dracu erai, frate, în anul 2000, când Năstase a devenit prim-ministru şi preşedinte al celui mai mare partid din România?!

Mamă, mamă ce făceam dacă o spuneai atunci!

Mai ţineţi minte Armaghedonul lui Năstase - cu bani, cu şmecherii!...

De ce mi-o zici Turcule abia acuşi?! Că Năstase nu mai e nimeni azi şi mâine-l dă afară şi de la PSD. Şi de Năstase de ce nu te-ntrebi, cum te-ai întrebat şi de Radu Vasile "Cine pe cine controlează?"

Care-i deosebirea dintre ei? Că unu-i securist de Bucureşti şi altul internaţional?

Tovarăşu" Turcu, vrei să spui că ne-ai lăsat conduşi de Năstase patru ani, ne-ai lăsat în clisă, în budă, în infecţie, deşi puteai să intervii şi să curmi porcăria, cum ai curmat-o cu Vosganian?

Şi de ce n-ai făcut asta? Pentru că nu aveai "umbrela legală" dată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării? Numai atât puteţi, dumnezeilor?

Păi, dacă asta-i putirinţa voastră, atunci la ce să ne mai străduim să vă deconspirăm?

Şi după asta, ar trebui să-l credem pe Turcu că-i un nevinovat sociolog permanent, securist în retragere pe alte meleaguri, care nu face nici un joc politic, ci supune la test sinceritatea preşedintelui, a premierului şi a CSAT-ului în iniţiativa de deconspirare a securiştilor.

Hai să fim serioşi!

Nu sunteţi nici un fel de dumnezei, sunteţi nişte infecţi care staţi pe grămada de secrete împuţite ca să le scoateţi la iveală când vă vine bine.

Şi nu trebuie să-mi imaginez niciun scenariu politic. Pot accepta chiar şi fantezia că Turcu a acţionat fără părtinire, în spirit civic.

Este de ajuns să examinăm lista lui.

Nici una dintre cele unsprezece personalităţi dezvăluite de el ca fiind securişti nu mai este în prim-planul scenei politice. Au fost, dar nu mai sunt. Vosganian, de fapt, n-a fost (el e al doisprezecelea), dar urma să fie.

De ce nu dă Turcu măcar pe unul care este acum în prim-plan?

Ce-ai zice de Băsescu, Turcule? Dar de Isărescu, Turcule? Dar de Geoană, Turcule? Dar de Dan Voiculescu, tatăl patroanelor postului de televiziune şi al ziarului care te-au găzduit - ce-ai zice, Turcule?

De ce ameninţi că asta nu-i decât o "listă ilustrativă", adică doar un "eşantion" (ca la parfumuri, doar că, în cazul ăsta, mirosul este fetid)?

Care este efectul acestei ameninţări? Nu care cumva îţi aliniezi trupele din "pe loc repaus"? De ce-ar trebui să te cred că aveţi intenţii bune? De unde ştiu că "bunele" tale sunt şi "bunele" mele? Pe ce mă bazez?

Lua-v-ar dracu" pe toţi! Şi cu Felixul vostru.