America, un gigant în genunchi

• La cîteva zile după trecerea uraganului Katrina peste New Orleans, în oraşul devastat s-a instalat anarhia. Jafurile, omorurile, violurile fac parte din cotidian, iar nesiguranţa vieţii îi determină pe supravieţuitorii disperaţi să se bată, ca să fie evacuaţi

• Jefuitori înarmaţi au pus stăpînire pe oraş, chiar dacă au fost avertizaţi să nu-şi forţeze norocul

• Preşedintele american George Bush le-a cerut organelor de ordine să nu manifeste nici cea mai mică toleranţă pentru cei care jefuiesc

• În New Orleans se află deja circa 3.000 de soldaţi, iar guvernul a promis că va mai trimite peste 1.000 de membri ai Gărzii Naţionale, care au primit autorizaţia să deschidă focul asupra jefuitorilor

• Circa 15.000-20.000 de persoane au fost evacuate din Centrul Congreselor din localitate şi trimise în alte regiuni, iar 30.000 de supravieţuitori sînt masaţi în stadionul Superdome

• Vehicule militare au început să intre în New Orleans în noaptea de vineri spre sîmbătă, încărcate cu alimente şi medicamente

• Convoaie de autobuze s-au îndreptat, de asemenea, către zonele afectate

• Preşedintele George Bush a semnat actul normativ privind alocarea a 10,5 miliarde de dolari - sprijin pentru zonele devastate de uraganul Katrina, după ce a efectuat o vizită de o zi în Louisiana, Mississippi şi Alabama

• Administraţia SUA a fost criticată că răspunde prea încet la efectele dezastrului

• "E mai rău decît îşi poate imagina cineva", a spus Bush

• "Sîntem ca nişte animale, nu avem ajutor", afirmă reverendul Issac Clark, din New Orleans

• Peste 10.000 de persoane au fost evacuate din oraş, iar alte peste 50.000 se află încă pe acoperişuri şi în adăposturi

• Senatul american va deschide o anchetă cu privire la acţiunile autorităţilor înainte şi după trecerea uraganului Katrina

Era aproape imposibil de imaginat cu puţin timp înainte ceea ce se întîmplă acum în Statele Unite ale Americii. Lovit de uraganul Katrina şi de apa care a distrus aproape totul, măturînd diguri şi scoţînd morţii din case, Oraşul s-a întors în timp cu cîteva secole. Nu a stat însă în puterea nimănui să ţină piept tăvălugului uman care se poartă ca un marinar ce a prins un vînt prielnic, nu contează unde îl va duce, ci, descurajat şi neputincios, fără Dumnezeu, scoate în lumină instincte cu greu reprimate şi furia unei condiţii greu de asumat - cea a limitării. Civilizaţia s-a prăbuşit în New Orleans, acolo nu mai are sens să fie urmate convenţiile sociale - fiecare acţionează pentru sine. Rămîne o întrebare în picioare pentru mult timp de acum înainte: Degenerarea în haos a situaţiei din New Orleans putea fi oprită?

"The Big Easy", cum e alintat New Orleans-ul, a avut, se pare, mereu un aer specific, însă mirosul făcea, pînă mai deunăzi, parte din farmec, alături de blues, jazz, voodoo şi nopţi de carnaval. Zilele acestea, New Orleans a devenit imaginea iconică a anarhiei, oraşul e măcinat de un dezastru pe care America nu e în stare să îl oprească. Ape şi cutremure au înghiţit oraşe în toată lumea, dar New Orleans e un oraş al Vestului, un simbol al capitalismului şi bunăstării, iar căderea lui demonstrează, în cele din urmă, fragilitatea conceptului de civilizaţie, care în doar cîteva zile s-a transformat cu ardoare în iad. Înghesuiţi cu zecile de mii într-un stadion fetid sau furînd ce le iese în cale, oamenii nu mai par oameni, iar dacă e uşor să vezi ţări din lumea a doua sau a treia căzînd în dezordine şi haos, imaginea unui gigant american în genunchi e cutremurătoare. Însă ceea ce face să-ţi stea mintea în loc este lupta de gherilă care se desfăşoară acolo. Poliţia şi Garda Naţională refuză să salveze oameni în anumite zone, de frică să nu fie împuşcaţi de localnicii care jefuiesc tot. Spitalele au rămas fără curent, bolnavii care nu au evacuat oraşul înaintea furtunii, mor pe marginea drumului, cadavrele plutesc pe apă, o femeie şi-a auzit vecinii lovind în tavan pînă i-a înghiţit apa, un bărbat s-a aruncat de pe peluza unui stadion, ultimele sale cuvinte fiind o atenţionare către cei de dedesubt, să se dea la o parte.

În centrul de congrese din localitate, una din mîndriile oraşului, aproape 20.000 de oameni au pornit o revoltă spontană. O mînă de poliţişti au fost incapabili să potolească mulţimea, care a blocat accesul elicopterelor ce livrau apă şi mîncare. Astfel, incapabili să aterizeze, piloţii au aruncat provizii din zbor. Femeile sînt violate. Alte persoane sînt doar bătute.

Orice urmă de civilizaţie a dispărut. Disperarea celor rămaşi în oraş s-a transformat în violenţă împotriva autorităţilor care intervin greoi. Pe buzele tuturor oamenilor stau două cuvinte: "moarte şi depravare".

New Orleans este o localitate în care predomină populaţia de culoare neagră, caracterizată de sărăcie. În condiţiile în care au fost lansate avertismente, albii au fost demult plecaţi cînd uraganul a bătut la uşă. În situaţia dată, specialiştii fac referire la două dintre cele mai grosolane omisiuni în majoritatea reportajelor din New Orleans: rasa şi clasa. Aproape fiecare sinistrat, rezident temporar în Superdome sau hoţ văzut la televizor era negru, spun martorii. Cei săraci nu au plecat, ştiind că, dacă pleacă, nu vor mai avea la ce se întoarce şi nu vor avea nici bani să reconstruiască. Orice dezastru loveşte cel mai puternic în cei lipsiţi de posibilităţi, iar în New Orleans, săracii sînt în majoritate negri. Sinistraţii spun, astfel, că uraganul Katrina nu i-a lovit pe toţi la fel de tare.

Lumea trăieşte aceeaşi fascinaţie cu care a privit victimele de la 11 septembrie aruncîndu-se din turnul de nord, aceeaşi fascinaţie cu care a numărat morţii în sute de mii la cîteva ore după tsunami. Cad bucăţi de civilizaţie din jurul nostru. Şi nici nu ştim de ce.