Analiză Allianz Trade: Ce urmează după falimentele băncilor din SUA

Eşecul Silicon Valley Bank (SVB) cauzat de opţiunile slabe de gestionare a riscurilor subliniază, de asemenea, şi provocările macroeconomice generale ale băncilor care, din cauza politicii monetare restrictive elimină, în esenţă, diversificarea, conform unui comunicat remis redacţiei. SVB a fost simbolul riscului de tip "wrong-way" acceptând depozite foarte mari de la start-up-uri şi utilizând capitalul social al părţilor afiliate în aceste întreprinderi nou-înfiinţate pentru a colateraliza împrumuturile şi a investit fonduri în exces în titluri garantate cu ipoteci. În urma eşecului SVB, analiştii Allianz Trade se aşteaptă ca băncile să devină şi mai conservatoare în ceea ce priveşte creditarea.

Potrivit sursei citate, ceea ce a început ca o criză a energiei şi a inflaţiei ar putea evolua în cele din urmă într-o criză a creditelor, deoarece înăsprirea rapidă a politicii monetare ar putea crea dislocări pe pieţele de finanţare şi ar putea creşte presiunea asupra băncilor cu decalaje tot mai mari între active şi pasive. În cazul SUA, actualul pansament discreţionar de protecţie cuprinzătoare a deponenţilor a consolidat încrederea, dar implică de asemenea, potenţiale constrângeri fiscale în cazul în care mai multe bănci vor fi testate de către pieţe în ceea ce priveşte pierderile nerealizate din deţinerile de titluri cu venit fix. Cu toate acestea, preocupările legate de Credit Suisse, unul dintre dealerii principali ai Fed, subliniază faptul că riscul unei propagări în toată regula rămâne. Situaţia de pe piaţă a rămas înainte ca banca să anunţe că va împrumuta până la 50 de miliarde de franci elveţieni de la Banca Naţională a Elveţiei în cadrul unei facilităţi de împrumut acoperit şi a unei facilităţi de lichiditate pe termen scurt.

În ultimii zece ani, la nivelul sectorului bancar European au fost realizate îmbunătăţiri semnificative, în vederea atenuării unor potenţiale efecte de propagare ale falimentului Silicon Valley Bank. Dacă ne raportăm la cele mai mari bănci din zona euro (cu active totale de 80% din PIB-ul regiunii) sectorul bancar se află într-o stare mult mai bună în prezent, comparativ cu anul 2015, datorită unor reglementări şi a unor sisteme de verificare mai eficiente şi mai consecvente (figura 1).

Creditele neperformante (NPL) au scăzut la mai puţin de 3 % din portofoliul de credite (de la peste 7 %), în timp ce rata medie a capitalului comun de rang 1 (CET1) a crescut cu peste 2 puncte procentuale, apropiindu-se acum de capitalizarea celorlalţi jucători din SUA. De asemenea, lichiditatea s-a îmbunătăţit, rata de acoperire înregistrând o creştere de la 125% în 2015 la 150% în 2022, cu mult peste minimul de reglementare de 100%. Cu toate acestea, marile bănci americane sunt, în medie, încă mai profitabile, cu o rentabilitate a capitalului propriu (RoE) mai mare cu 3 puncte procentuale. Acest lucru se vede şi în preţurile de pe piaţă unde, raportul care măsoară evaluarea de piaţă a unei companii în raport cu valoarea sa contabilă (PtB) a fost în mod constant mai mare în SUA (figura 2). Specialiştii Allianz Trade au extins eşantionul pentru a include şi băncile mai mici din Europa, care s-au dovedit a fi, în general, mai puternice (figura 3).

Figura 1. Indicatori selectaţi de soliditate financiară a sectorului bancar: adecvarea capitalului, credite neperformante şi rentabilitate

Băncile Europene şi-au învăţat lecţia din cauza crizei datoriilor suverane din zona euro. Cu toate acestea, unele ţări rămân, în continuare expuse la riscul suveran (Figura 4), cu bănci care deţin numeroase titluri de creanţă naţională din cauza nevoii băncilor de a dispune de active lichide. Astfel, riscurile sesiunilor repetate de feedback se pot materializa în două direcţii: atunci când problemele sectorului bancar se traduc în costuri fiscale şi atunci când preţul datoriei suverane afectează acumularile de titluri de stat ale băncilor în bilanţurile acestora, subliniază sursa citată.

"Sectorul bancar din România rămâne solid, într-o situaţie mult mai favorabilă decât în perioada 2008-2009. Rata creditelor neperformante a atins un minim istoric de 2.65% la finalul lunii februarie 2023 faţă de maximele de acum 9-10 ani când oscila în zone cuprinse între 15-22%. În acelaşi timp, ratele de solvabilitate sunt semnificativ mai bune faţă de acum un deceniu, fără a mai vorbi de perioada crizei din 2008-2009. Într-adevar, panta ascendentă a profiturilor obţinute de majoritatea băncilor comerciale în ultimii ani, datorată atât creşterii creditării cât şi unor dobânzi în creştere ar putea schimba direcţia în perioada următoare. Performanţele companiilor împrumutate resimt deja presiunea dobânzilor în creştere şi a inflaţiei asupra profiturilor şi a lichidităţii, reflectate atât în creşterea numărului de insolvenţe cât şi a întârzierilor la plaţile către furnizori.", punctează Mihai Chipirliu, CFA Risk Director, Allianz Trade

Deşi estimările iniţiale pentru România indicau o potenţială scădere a dobânzilor de referinţă în a doua parte a acestui an, pe măsură ce inflaţia îşi pierde din putere, analiştii Allianz Trade sunt rezervaţi în privinţa acestui scenariu, cel puţin pentru anul în curs. Nivelul inflaţiei va fi influenţat de un efect de bază substanţial faţă de a doua parte a anului trecut şi ar putea decelera chiar şi uşor sub 10% în anumite luni - în absenţa unor altor şocuri majore la nivel global. Este totuşi puţin probabil să asistăm la o scădere accelerată a preţurilor pe termen scurt în condiţiile menţinerii tensiunilor geopolitice şi sociale, a exigenţelor legate de trecerea la energia verde şi la o economie sustenabilă.

Figura 4. Sectorul bancar din zona euro: deţinerile de titluri de creanţă guvernamentală internă (% din totalul activelor)

În prezent, uniunea bancară se bazează pe doi piloni: mecanismul unic de supraveghere (SSM) şi mecanismul unic de rezoluţie (SRM). Mecanismul unic de supraveghere este format din BCE şi autorităţile naţionale de supraveghere. În esenţă, acesta este un sistem de supraveghere bancară coerentă în Europa, care vizează siguranţa şi soliditatea sistemului bancar al UE sporind integrarea şi stabilitatea financiară. Mecanismul unic de rezoluţie cuprinde comitetul unic de rezoluţie (SRB), autoritatea centrală de rezoluţie din cadrul UB (uniunii bancare) şi autorităţile naţionale de rezoluţie.

Atât pentru rezerva Federală a Statelor Unite, cât şi, într-o măsură mai mică, pentru BCE, preocupările legate de stabilitatea financiară ar putea complica raportul deja dificil dintre inflaţia şi creşterea în stabilirea ratelor de politică monetară în următoarele câteva luni. Fed se află într-o poziţie aparent dificilă, fiind prinsă între cele două obiective principale ale sale: stabilitatea financiară şi stabilitatea preţurilor. Presiunile asupra preţurilor rămân în continuare ridicate, raportul recent privind IPC din februarie fiind cel care arată că ritmul de creştere lunară a preţurilor de bază nu încetineşte (+0,5% m/m, în conformitate cu media de la jumătatea anului 2021). Pe de altă parte, randamentele mai scăzute ale obligaţiunilor şi potenţiala injecţie de lichidităţi de către Fed ar putea relaxa condiţiile financiare.

În general, condiţiile de finanţare nu au evoluat prea mult, dar poziţia Fed s-a relaxat din cauza aşteptărilor mai scăzute privind randamentele obligaţiunilor pe termen scurt. De la dezastrul SVB, condiţiile financiare din SUA, măsurate prin diferiţi indici ai condiţiilor financiare (FCI), nu au evoluat prea mult: preţurile mai mici ale acţiunilor şi înăsprirea marjelor de credit au fost în general compensate de scăderea randamentelor obligaţiunilor. Cu toate acestea, poziţia Fed s-a relaxat destul de vizibil, deoarece pieţele au redus aşteptările de majorare a ratei dobânzii pentru fondurile Fed.

Cu toate acestea, eşecul SVB va restrânge cel mai probabil şi mai mult oferta de credite, va comprima cererea şi va ajuta Fed să reducă inflaţia. Cel mai recent sondaj de opinie al ofiţerilor principali de credite (T4 2022) a arătat o înăsprire accentuată a standardelor de creditare pentru toate tipurile de produse. În ceea ce priveşte piaţa imobiliară, retragerea fluxurilor de noi împrumuturi ipotecare generează creşterea preţurilor proprietăţilor imobiliare (figura 5, panoul din dreapta), cu probabile efecte negative asupra consumului gospodăriilor. Este probabil ca băncile americane să înăsprească în continuare standardele de creditare pentru a păstra capitalul şi a crea rezerve de lichiditate.

Figura 5. SUA: creditarea bancară şi piaţa imobiliară

Pieţele au trecut rapid la o repoziţionare de risc. În ciuda unei reajustări a creşterii după cea mai recentă imprimare a IPC din SUA, pieţele au reevaluat acum un scenariu care a luat în considerare inflaţia pe termen scurt, pe măsură ce presiunile continuă să crească. În timp ce o criză financiară nu este aşteptată, incertitudinea şi volatilitatea vor continua să influenţeze performanţa pieţei cel puţin pe termen scurt, ceea ce face dificilă poziţionarea. Şocurile pieţei, cauzate de eşecul SVB au condus la o reevaluare completă a traiectoriei Fed din 2023 - pieţele se aşteaptă ca fondurile Fed să rămână în general neschimbate anul acesta. În zona euro, efectele de propagare limitate au determinat pieţele să reducă cu 50bps de dolari din cei 125bps de creşteri ale ratei dobânzii preconizate în urmă cu o săptămână (figura 6).

Figura 6: Aşteptările de politică monetară bazate pe OIS (1 an) şi preţul acţiunilor SVB (în USD)

Preocupările legate de starea de sănătate a sectorului bancar domină deja pieţele. Swapurile pe riscul de nerambursare a creditelor bancare (CDS) reflectă acum o perspectivă mult mai slabă faţă de acum o săptămână, dar nu atestă o creştere a riscului de criză finaciară datorată vulnerabilităţilor structurale din sectorul bancar american. Creşterea de la o săptămână la alta a marjei medii a CDS-urilor bancare din SUA cu 30 de puncte de bază, până la 90 de puncte de bază, este mare şi agresivă, dar reprezintă totuşi doar un sfert din nivelul atins în timpul crizei financiare din 2008. De cealaltă parte a Atlanticului, şi în special datorită reglementărilor bancare mai stricte, CDS ale băncilor din zona euro şi din Regatul Unit au rămas neschimbate, ceea ce sugerează că efectele de propagare ale SVB şi ale altor bănci americane mai mici au fost limitate.

Aşteptările privind rata dobânzii de politică monetară pe termen scurt au scăzut şi mai mult. Cu toate acestea, modificările diferite ale curbelor din SUA şi din zona euro reflectă încă o dată efectele de propagare limitate. În Statele Unite, pieţele estimează în prezent un pivot de politică mai agresiv (de exemplu, panta de 10 ani-2 ani a crescut de la -110 puncte de bază la -60 puncte de bază) o mişcare care tinde să fie asociată cu un mediu recesionist iminent. În paralel, curba randamentelor din zona euro a înregistrat un trend descendent sugerând presiuni recesioniste mai reduse, se menţionează în comunicat.