ANALIZĂ SAXO BANK: "Adevăratul război SUA-China priveşte hegemonia dolarului"

Dezbaterea reală din spatele "zgomotului continuu" al războiului comercial dintre SUA şi China are de-a face cu "des-dolarizarea" sistemului monetar internaţional şi diversificarea valutei de rezervă, este de părere Christopher Dembik, director analiză macro în cadrul Saxo Bank.

Domnia sa afirmă într-un raport transmis ieri: "În aprilie 2018, la câteva zile după publicarea de către Trezoreria SUA a raportului de schimb valutar bianual, preşedintele Trump a denunţat pe Twitter devalorizarea yuanului chinez. Încă din timpul campaniei sale prezidenţiale din 2016, Trump a fost implicat într-o mare negociere cu China: prin indicarea a ceea ce el numeşte «manipularea valutei din China», acesta speră să forţeze Beijingul să-şi reducă marele excedent comercial ce reprezintă cam jumătate din deficitul comercial total al SUA de aproape 500 de miliarde de dolari".

Christopher Dembik adaugă: "Dacă ne uităm la rata de schimb a yuanului, nu pare că valuta ar fi subevaluată. Folosind indicele REER al JP Morgan, ce ia în considerare inflaţia relativă dintre partenerii comerciali, yuanul s-a apreciat mai mult decât oricare altă valută de top începând din 2010. Moneda Chinei a crescut cu peste 25% în acea perioadă, în comparaţie cu 10% pentru dolar. Pe de altă parte, în aceeaşi perioadă, lira sterlină a scăzut cu 1%, în timp ce euro şi yenul au coborât cu 13% şi, respectiv, 25%".

În 2017, în contextul unei încetiniri a economiei chineze la un nivel care ar constitui, în mod normal, un puternic stimulent pentru devalorizare, yuanul a crescut cu aproape 7% faţă de dolar; coşul de referinţă al CFETS (în care dolarul reprezintă 22,4% din ponderea totală) a crescut, de asemenea, potrivit analizei.

Raportul subliniază că un alt mod de a evalua o valută este legat de paritatea puterii de cumpărare.

"Aşa cum a fost indicat în Raportul Sectorului Extern al Fondului Monetar Internaţional din iulie 2017, rata de schimb a yuanului este în general în acord cu principiile fundamentale ale ţării, în timp ce dolarul american este subevaluat cu 10%- 20%", scrie raportul, adăugând: "Între 2003 şi 2014, China a devenit campionul manipulării valutei - dar cu siguranţă nu era singura ţară în cursa pentru acest titlu. În acea perioadă se estimează că Beijingul a cumpărat peste 300 de miliarde de dolari pe an pentru a-şi menţine în mod artificial rata scăzută de schimb valutar dintre yuan şi dolar. Acest lucru a dus, în cele din urmă, la un avantaj competitiv major ce explică în mare parte surplusul comercial enorm al ţării, ce a atins un vârf de 10% din PIB în 2007".

Însă, după cum menţionează raportul, începând de la devalorizarea abruptă din 2015, China a avut ca obiectiv (şi a reuşit, deocamdată) să stabilizeze rata de schimb pentru a-şi atinge obiectivele macroeconomice şi financiare de a trece de la o economie bazată pe export la una bazată pe consum şi de a internaţionaliza yuanul.

"Apelurile recente ale SUA pentru schimbarea structurii economiei chineze demonstrează ignoranţa Washing­tonului", subliniază Christopher Dembik, precizând: "În China, ponderea investiţiilor ca procentaj din PIB a scăzut de la 47% în 2013 la 43% în 2017, în timp ce ponderea consumului a crescut de la 36% la 39%. Pe termen lung, dacă China urmează calea majorităţii ţărilor emergente, putem anticipa faptul că ponderile investiţiilor şi ale consumului se vor apropia de 35% şi, respectiv, 50%".

În plus, spune autorul raportului, modelul orientat către export este acum mai puţin important pentru economia chineză. "De fapt, exporturile se ridică la doar 18% din PIB-ul Chinei în comparaţie cu aproape 35% în 2007. Anul trecut, exporturile nete au contribuit cu doar 9% la PIB, ceea ce tinde să confirme că acestea nu mai reprezintă principalul factor determinant at creşterii din China", potrivit analizei.

Christopher Dembik susţine că a fost nevoie de timp pentru realizarea acestui proces îndelungat, astfel că pare puţin probabil ca China să decidă brusc să facă un pas înapoi. "Ceea ce înţeleg autorităţile chineze este faptul că, cu cât această transformare economică durează mai mult, cu atât apare mai ameninţătoare chestiunea sustenabilităţii datoriei", potrivit raportului.

Analiza concluzionează că războiul comercial purtat de SUA este în mod fundamental unul al valutelor, ce are ca obiectiv menţinerea hegemoniei dolarului în sistemul monetar internaţional. "Să crezi, aşa cum s-a mai spus ici şi colo, că China ar putea decide brusc să-şi devalorizeze valuta ca răs­puns la măsurile protecţioniste ale SUA este o interpretare greşită a strategiei Beijingului", arată raportul, subliniind: "Ceea ce se întâmplă în prezent în piaţa forex este că măsurile de relaxare din China determină scăderea ratelor relative şi creşterea presiunii pe cursul yuan/dolar. Beijingul înţelege că a recurge la devalorizare ar însemna să-şi facă mai mult rău sieşi decât SUA".

Potrivit Saxo Bank, deşi procesul de internaţionalizare a yuanului este încă incomplet şi va dura, cu siguranţă, cel puţin un deceniu, moneda Chinei câştigă progresiv statutul de valută internaţională de rezervă.

În acest context, amintim că administraţia americană intenţionează să crească de la 10% la 25% nivelul taxelor vamale impuse unor importuri din China în valoare de 200 de miliarde de dolari, ca să forţeze astfel Beijingul să îi ofere concesii comerciale.

Deşi tarifele nu vor fi aplicate decât după o perioadă de consultări publice programate luna aceasta, posibila majorare a taxelor la 25% poate escalada conflictul comercial dintre SUA şi China.