ANALIZE Temeinicia orgoliilor din piaţa de capital

Acuzaţi că din orgoliu au blocat procesul de unire al Bursei de Valori Bucureşti (BVB) cu piaţa Rasdaq, preşedinţii celor două instituţii - Sergiu Oprescu şi Siminel Andrei - se simt nedreptăţiţi, căci amîndoi, de bună credinţă, îşi doresc consolidarea pieţelor, iar neînţelegerile survenite sînt mai puţin subiective (decît s-ar crede), cît întemeiate în istorie.

Cu un an în urmă, cînd şi-au anunţat intenţia fuziunii, delicateţea ne-a împiedicat să remarcăm că decizia aceea reprezenta victoria principiilor Bursei asupra voluntarismului pieţei Rasdaq.

Inaugurarea pieţei Rasdaq (25 octombrie 1996) a marcat începutul unei curioase rivalităţi cu tînara Bursă (funcţională din 20 noiembrie 1995). Rivalitatea nu ţinea de competiţia naturală dintre pieţe, ci provenea din surse artificiale - exista o rivalitate între echipa americană de consultanţi (USAID) de la Rasdaq şi cea britanică (Know How Fund) de la Bursă. Oriunde în restul lumii, americanii şi britanicii s-au înţeles de minune, numai în piaţa de capital românească, nu. Sub presiunea Congresului american care, prin 1996, a sus-pectat de inutilitate proiectele USAID, agenţia americană a avut nevoie disperată de un mare succes în România, ca să-şi convingă proprii politicieni că merită să supravieţuiască. Din această pricină, echipele dislocate aici de USAID au fost prea puţin preocupate de nevoile noas-tre reale şi de specificul condiţiilor româneşti, concentrîndu-se să obţină rapid performanţe formale, care să impresioneze. Aşa se face că, în martie 1997, la patru - cinci luni de la inaugurare, USAID a putut raporta uluitorul succes al listării pe Rasdaq a nu mai puţin de 1300 de societăţi, în timp ce surata sa mai mare cu un an - Bursa de Valori - se chinuia pe la circa 45 de societăţi (pe care le convinsese să vină la Cotă prin eforturi proprii, bucată cu bucată). La pompoasele festivităţi care au sărbătorit atunci succesul fulminant al pieţei Rasdaq, oficialii nu au vrut să dezvaluie că societăţile fuseseră listate silnic pe Rasdaq, că nimeni nu i-a întrebat pe acţionari dacă doresc sau dacă acceptă ca societăţile lor să apară în afişul pieţei. Astfel, USAID şi-a putut argumenta utilitatea în faţa propriilor autorităţi, dar noi am rămas cu piatra de moară legată de gît - o piaţă impusă cu forţa, care nu a servit nici capitalizării ori faimei întreprinderilor listate, nu a atras economiile populaţiei în afaceri şi a fost şi dispreţuită de puterea politică ce, pe baza informaţiilor parvenind de aici, ar fi trebuit, în mod normal, să-şi stabilească strategia şi tacticile economice. Scopul pieţei s-a pierdut, iar specialiştii care s-au format în acest timp nu i-au mai înţeles rolul originar. În schimb, dimensiunea uriaşă a pieţei Rasdaq (curînd, prin simpla muncă a dactilografelor, Rasdaq a numărat aproximativ 6000 de societăţi listate) a făcut imposibilă supravegherea ei, ceea ce a înstăpînit un regim de toleranţa impropriu pieţelor regulate şi supravegheate. Diferenţele calitative dintre Bursă şi Rasdaq s-au accentuat pe măsură ce BVB şi-a departajat pe trei nivele emitenţii listaţi şi şi-a întărit exigenţele de transparenţa, în timp ce, prin 1999 - 2000, Comitetul pieţei Rasdaq a fost silit de fosta conducere CNVM să accepte lis-tarea a ceea ce mai rămăsese din scandalosul fond mutual FMOA (a cărui transformare în fond închis rămîne controversată din punct de vedere legal). Era ca şi cum CNVM ar declara că Rasdaq este o pubelă de gunoi, suportînd orice mişelie.

După dezastrul SOV Invest - FNI, a devenit limpede că piaţa noastră de capital s-a înfundat într-o concepţie greşită şi că are nevoie de o strategie de relansare - un efort în care ziarul BURSA s-a angajat, formulînd un set de obiective, cu concursul oficialilor de atunci ai Bursei, ai Ras-daq, ai fondurilor de investiţii şi ai CNVM. Se pare, însă, că iniţiativa venise prea devreme, cînd trauma provocată de scandalul FNI încă nu se vindecase, astfel că a rămas fără ecou.

Abia în vara anului trecut, piaţa a produs o strategie proprie, şi este meritul lui Siminel Andrei şi al specialiştilor Rasdaq că au iniţiat-o şi că au impus atenţiei ideea necesităţii de strategie, şi este meritul lui Sergiu Oprescu şi al specialiştilor Bursei că au colaborat la elaborarea ei şi că au susţinut-o. Fuziunea celor două pieţe a fost concepută cu duritate, agreînd că la Cota pieţei reunite vor trebui acceptate numai societăţile care res-pectă exigenţele Bursei - aşadar, o victorie a principiilor acesteia. Numai că această victorie, paradoxal, nu se datorează oficialilor Bursei, ci oficialilor pieţei Ras-daq (în ultimă instanţă, preşedintele ANSVM, Siminel Andrei, a fost "locomotiva"), căci nu ar fi putut fi obţinută fără iniţiativa şi determinarea lor.

Aceasta este istoria, în părţile ei semnificative. Prezentul, însă, ridică o dilemă dureroasă pentru actorii principali ai acestui proces de însănătoşire, cei care afirmă că 80% din unirea pieţelor s-a săvîrşit, mai rămînînd de rezolvat, din punct de vedere tehnic, doar aspecte legislative.

În realitate, unirea pieţelor a creat o situaţie neluată în calcul, la început: pe măsură ce-şi livrează substanţa Bursei, piaţa Rasdaq rămîne tot mai mult o cochilie goală; viitoarea des-fiinţare, i-a făcut pe oficialii Ras-daq să nu mai investească (bani, timp, efort) în promovarea propriei pieţe, ci în aceea ce va să vină. Practic, ei sînt atîrnaţi de viitor, iar vigoarea "revoluţiei" pe care au provocat-o, îi recomandă ca folositori în structura de conducere a noii entităţi. Cu personalitatea de lider pe care o are, Siminel Andrei n-ar îngădui un alt destin.

De cealaltă parte, oficialii Bursei trăiesc starea legitimă a învingătorului după o lungă bătalie - îşi vor "prada de război". Bursa de Valori este mai puternică decît oricînd, iar preşedintele BVB Sergiu Oprescu este legitim în dorinţa să i se recunoas-că prioritatea.

Este aceasta o ciocnire de orgolii personale? Sau este formula personalizată în care se hotărăşte soarta ulterioară a pieţei!

Vom putea răspunde doar atunci cînd Sergiu Oprescu şi Siminel Andrei vor găsi formula în care să se aşeze, din nou, la masa comună de lucru... Pînă atunci, să notam că, fiind reales preşedinte ANSVM în pofida împotrivirii grupului lui Sergiu Oprescu, Siminel Andrei rămîne "în cărţi"....