ANDREEA PAUL, PREŞEDINTE INACO: "Românul munceşte tot mai mult pentru întreţinerea aparatului administrativ public"

Creşterea an de an a decalajului dintre salariile administraţiei publice şi a celor din sectorul privat, din 2012 încoace, ne obligă să muncim din ce în ce mai mult pentru stat, sus-ţine Andreea Paul, preşedintele INACO.

Potrivit domniei sale, antreprenoriatul şi munca privată sunt dezavantajate net în faţa aparatului public, subliniind: "Aşa cum ne pleacă constant absolvenţii şi privaţii în străinătate la mai bine, la fel au început să plece pentru angajare dinspre şcoală şi sectorul privat către stat". Preşedintele Inaco este de părere că ne aflăm în faţa unui şir de anomalii economice.

Prima la care Andreea Paul face referire este salariul dublu de la stat, afirmând: "Salariul mediu net în administraţia publică a ajuns la 4.207 lei în luna iunie 2018, dublu faţă de salariul mediu pe economie de 2.115 lei (conform INS), fără a creşte calitatea serviciilor publice (...). În realitate, decalajele dintre sectorul public şi privat sunt şi mai mari".

Cea de-a doua anomalie vizează decalajul public-privat triplat. Andreea Paul explică: "Diferenţa dintre sectorul bugetar şi sectorul privat a crescut de trei ori, ca-n bas-me, de la 427 de lei media brută pe lună în 2016, la 1.285 de lei în 2018, şi îşi continuă saltul proiectat la aproape 1600 de lei în anul 2019 (conform calculelor pe baza datelor CNSP. În sectorul bugetar sunt incluse atât administraţia publică, cât şi educaţia, sănătatea şi asistenţa socială, dar fără forţele armate, servicii şi altele asimilate. Din nou, decalajele sunt în realitate şi mai mari".

Preşedintele INACO este de părere că şi salarizarea în educaţie, la jumătatea celei din administraţia publică, reprezintă o anomalie, la fel şi faptul că România are cel mai stufos aparat public din UE.

Totodată, domnia sa atrage atenţia asupra unor alţi factori care nu sunt în concordanţă cu realitatea de la nivel european, subliniind: "Avem cea mai nedigitalizată administraţie europeană. Creşterea salariilor în administraţia publică nu ar deranja pe nimeni, dacă acestea ar fi corelate cu economia reală şi cu reducerea schemei de personal bugetar prin digitalizare şi optimizarea structurilor publice, în favoarea micşorării timpului petrecut de către contribuabili în contact cu birocraţia (...). Apoi, avem salarii în detrimentul investiţiilor publice. Inves-tiţiile publice sunt la minime istorice, veniturile fiscale încasate tot la minime istorice, raportate la PIB, iar ponderea facturii sociale în totalul cheltuielilor bugetare este, de asemenea, la maxime istorice".

Andreea Paul aduce în discuţie şi supra-impozitarea muncii private: "Impozităm din ce în ce mai mult munca, şi nu capitalul, într-o economie unde ar trebui lărgită baza forţei de muncă active angajate în sectorul privat. Mai exact, peste jumătate din an românul munceşte pentru stat, iar ultima «revoluţie fiscală» a adăugat încă cinci zile pe an în care salariatul mediu român lucrează pentru stat. Astfel, ziua libertăţii fiscale a devenit 20 iulie în 2018, faţă de 15 iulie în anul 2017. Cu alte cuvinte, până pe data de 20 iulie muncim pentru stat şi abia începând cu data de 21 iulie salariatul mediu român munceşte pentru el însuşi şi familia lui. Din aceas-tă perspectivă, a omului care munceşte, trebuie analizate rezultatele ultimelor modificări fiscale prin care s-au transferat contribuţiile dinspre angajator spre angajat (conform analizei INACO)".

În plus, Andreea Paul subliniază că absorbţia de bani europeni pentru capitalul uman este de sub 1%.

În anii următori se va vedea dacă economia ţării noastre este suficient de sănătoasă încât să se autoregleze "sub presiunea loviturilor repetate ale legislativului şi Guvernului", a conchis domnia sa.