Angelica marchiza... Europei

La mulţi ani! Au împlinit, amîndouă, 60 de ani! Angela Merkel şi cealaltă, "Angelique, marchiza îngerilor". Cu siguranţă, Vsevolod Sergheevici Golubinov şi soţia sa, Anne Golon, nu aveau cum să intuiască ciudata coincidenţă prin care ursita a legat viaţa celor două femei celebre, cu acelaşi nume; una din lumea "soft", edulcorat-romantică a ficţiunii literar-istorice, cealaltă din lumea "hard", a politicii la cel mai înalt nivel, făcută, ca orice război, mai mult din "sînge, sudoare şi lacrimi", după cum bine spunea Sir Winston, nepotul celui de al şaptelea Duce de Marlborough. Cu excepţia regimurilor autoritar-dictatoriale care, de regulă, îşi înconjoară liderii cu un solid cult al personalităţii, nu e prea obişnuit şi nici de bon ton în democraţiile "de viţă veche" ca ziua de naştere a oamenilor politici proeminenţi să fie tratată drept o chestiune publică. La aniversarea celor şase decenii de viaţă, Angela Merkel este, cu siguranţă, o excepţie. Una care merită cercetată pentru că spune ceva cu miez, nu doar despre personalitatea ei politică, ci şi despre oamenii şi veacul în mijlocul cărora trăieşte.

Din perspectiva Germaniei, ceea ce a aşezat-o deja pe Angela Merkel în rîndul celor mai importanţi oameni de stat ai istoriei sale nu este deloc timpul neobişnuit de lung petrecut în funcţia de Cancelar, ci dificultatea, respectiv rezultatele mandatului său politic. Adenauer a avut misiunea repunerii Germaniei pe harta "onorabilă" a Europei Occidentale. A avut sprijinul deplin al SUA şi al Europei; Kohl a preluat şi a reinventat misiunea "Reunificării". A avut atît sprijinul SUA, cît şi pe cel al URSS. În contextul încheierii războiului rece, Merkel a avut misiunea de a reinventa noua Germanie ca actor global de putere, astfel încît să evite orice derapaje care ar fi putut să trimită la vechiul ei "statut imperial", dar în acelaşi timp să-i permită o postură "privilegiată" care depăşea radical statutul fostei Republici Federale. Pentru a realiza acest obiectiv, nu era suficient ca Berlinul să redevină capitală a Germaniei, să fie dărîmate zidurile construite între arcadele Porţii Brandenburg, să fie refăcută unitatea marelui bulevard "De sub tei" şi nici să fie reamenajată, pentru cerinţele secolului XXI, impunătoarea clădire simbol a parlamentului democraţiei germane, închinată de fondatorii ei, aşa cum stă scris pe frontispiciu, de la inaugrarea ei şi pînă astăzi: Dem Deutschen Volke - Poporului German! Era nevoie de politică şi economie, într-un nou sistem de registre. O trecere ca de la pian, la orgă. Cultura muzicală a Angelei Merkel trebuie să fi contat, într-un fel, în uşurinţa cu care s-a descurcat pentru a rescrie şi interpreta întreaga partitură a politicii germane, de la competiţie la alianţe, şi de la alianţe la unitate în jurul unor obiective şi politici identificate şi autentificate de întreg spectrul politic drept indispensabile prezentului şi viitorului "Germaniei". Nici Rusia, nici Statele Unite, cu atît mai puţin aliaţii europeni, nu s-au bulucit să-i acorde sprijin Angelei Merkel. Dimpotrivă! În plus, criza economică care tinde să sfărîme fundamentele sistemului global găseşte Germania nu doar cel mai bine pregătită pentru a face faţă "vremurilor grele", ci şi bine plasată pentru a desena primele linii ale "lumii noi" în care atît Europa, cît şi America vor fi obligate să-şi redefinească poziţiile. Germania a redevenit, sub mandatele Merkel, un autentic, chiar dacă pentru unii, incomod, actor global. În această cheie trebuie citite şi recentele împunsături germano-americane în legătură cu activităţile de spionaj desfăşurate pe teritoriul Germaniei. Cu inamicii e clar, ce facem, însă, cu aliaţii, cu Marele Aliat? Oricine poate înţelege că nu este uşor pentru Statele Unite să schimbe perspectiva asupra Germaniei, terenul predilect de competiţie şi confruntare dintre marile maşinării de spionaj ale URSS şi ale SUA, în timpul războiului rece. Sigur, dacă ai întreba un reprezentat american cum ar reacţiona dacă ar exista informaţii oficiale potrivit cărora Germania spionează Comisia pentru afaceri interne a Camerei sau a Senatului Statelor Unite, răspunsul ar fi unul mult mai usturător decît cel produs de Angela Merkel cînd au apărut la iveală datele privind activităţile de spionaj americane asupra comisei parlamentare de securitate, din Bundestag. SUA şi Germania nu sunt echivalente! E sigur! Dar, ceea ce spune mesajul politic al reacţiei Cancelarului Germaniei, Angela Merkel, este mai mult decît "rezonabil" - trebuie să existe limite şi ele nu pot fi stabilite unilateral, doar de către americani! După cum titrează presa germană, "Ami go home" este un mesaj care îi aduce astăzi Angelei Merkel un nou val de popularitate, în propria ţară! De parcă ar mai fi avut nevoie de aşa ceva...!

Ce planuri are Angela Merkel pentru viitorul ei?

Surpriză, mai ales pentru politicienii crescuţi în metalitatea că din politică nu se iese decît "cu picioarele înainte"!!! Angela Merkel se gîndeşte serios şi foarte probabil va trece şi la fapte, la retragerea din funcţia de Cancelar, înainte de încheierea mandatului. Presa germană este deja plină de speculaţii, ipoteze şi calcule privind posibilul succesor!

Dacă la capătul acestor rînduri, sau ale propriilor dumneavoastră gînduri vă întrebaţi totuşi, "Cine este Angela Merkel?" vă propun unul dintre cele mai credibile răspunsuri, oferit de cîntecul şi versurile Patriciei Kaas, pe care vă invit să le reascultaţi:

"O fată din Est, dintr-un orizont şi o frontieră care anunţau război şi iarnă eternă,

Unul dintre acei oameni demni, verticali în tăcerea lor,

Pentru care cuvîntu-i cuvînt, iar promisiunea are un sens!"

Nimic special!