Antisemitism la Teheran

Citesc şi eu, la fel ca mulţi dintre dumneavoastră, ştirile externe. Se pare că, în ziua de azi, oricine poate să se angajeze jurnalist, indiferent dacă are o calificare sau nu. Altfel nu îmi explic multe dintre articolele pe care le citesc. Cât despre politicieni, de mult nu mai am nici un fel de aşteptări...

Iată cazul conflictului dintre Statele Unite şi Iran. Presa s-a aprins. Trump este un om rău. Din motive necunoscute, dar evident iraţionale, el s-a decis să împingă lumea în cel de-Al Treilea Război Mondial. Generalul Soleimani, care ar fi fost "asasinat" în Irak, nu era un porumbel al păcii. Dar era un strateg de geniu şi un erou al marelui popor iranian. Etc., etc.

Din acest rezumat, demn de "Pravda", lipseşte totuşi ceva. Care e originea zaverei? De ce Iranul s-a trezit în conflict cu Statele Unite? Ce i-a apucat? Ce vor să obţină? Cum privesc liderii iranieni lumea?

Vedeţi, aici este problema. Americanii nu trimit drone de atac peste ţările baltice, să "zapeze" politicienii de acolo. Nu impun sancţiuni comerciale Elveţiei. Nu poziţionează trupe în Brazilia. Iranul, la rândul său, nu a apărut pe lume ieri. Liderii săi nu proclamă ştergerea de pe faţa Pământului a Nepalului sau a Portugaliei. Ceva lipseşte din naraţiunea dominantă din presa de astăzi.

Antisemitismul. Asta este problema. De altfel nici nu ar fi greu de observat. Clericii care au confiscat puterea în Iran, după "revoluţia islamică" din 1979, sunt mistuiţi de antisemitis-mul cel mai brutal. Sub Khomeini, ura faţă de evrei şi de Israel, a devenit motorul principal al politicii iraniene.

Nu a fost întotdeauna aşa. Majoritatea iranienilor sunt şiiţi. Aceasta este o ramură a Islamului care îşi are originea într-o schismă petrecută în secolul al VII-lea. Fiind o minoritate în raport cu suniţii majoritari, şiiţi au adoptat, tradiţional, o teologie mai reţinută în raport cu politica.

Lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade odată cu ayatollahul Khomeini. Acesta a proclamat Israelul şi evreii ca Răul absolut. La această revelaţie a ajuns absorbind idei din anti-semitis-mul european, precum şi din acela sunit, în special din direcţia Frăţiei Musulmane. Aşa se face că Iranul a devenit acum moştenitorul spiritual al Germaniei naziste. La fel ca Adolf Hitler, clericii iranieni susţin că evreii sunt la rădăcina tuturor relelor. La demonstraţiile publice vezi peste tot sloganuri împotriva Israelului. Şi după atacul care l-a eliminat pe generalul Soleimani, Iranul a replicat ameninţând că va bombarda... Haifa.

Încercarea de a infecta Iranul cu virsul antisemitismului a fost făcută, mai întâi, chiar de Germania nazistă. Ironia este că această întreprindere s-a soldat cu un eşec. Radio Berlin avea un departament care emitea către Persia (numele istoric al Iranului). Însă ascultătorii nu dădeau semne că erau atraşi de ideologia rasială a naţional-socialiştilor. Aşa că emisiunile tratau, în special, chestiuni religioase despre care propaganda germană îşi imagina că îi pot influenţa pe iranieni. Hitler, spre exemplu, era prezentat ca un imam şiit, care se va întoarce, conform profeţiei, să îi distrugă pe... evrei şi pe comunişti. În zadar. În 1942, Iran a declarat război Germaniei, iar ţara s-a transformat într-un canal important al ajutorului anglo-american către Uniunea Sovietică.

Însă istoric, exista în Persia o tradiţie a antisemitismului radical. Dacă te iei după comentatori ai Stângii radicale, Occidentul este vinovat de toate relele. Însă multe dintre acestea nu sunt nicidecum o specialitate europea-nă. Spre exemplu, în 1501 Islamul şiit devine confesiune oficială în Persia (ceea ce face din această ţară un caz de "stat confesional", o entitate care apare şi în Europa). Urmează un val de persecuţii, care aproape ţinteşte şi comunitatea evreilor persani, cândva una dintre cele mai importante din lume.

Venirea la putere a lui Khomeini a însemnat, practic, finalizarea acestui proces. De la circa 100.000 de evrei care trăiau în Persia înainte de revoluţia islamică, s-a ajuns la mai puţin de 10.000. Regimul a început să exporte antisemitismul sprijinind mişcări radicale precum Hezbollah (Partidul lui Allah). Iranul este suspectat că a sponsorizat un val de atacuri teroriste în anii 90, în Argentina, care au făcut mai mult de 100 de victime, majoritatea evrei.

Unii se iluzionează că regimul clerical din Teheran ar fi doar "anti-sionist" - ca şi cum asta ar fi cumva acceptabil şi ar explica derapaje precum negarea Holocaustului. Însă pentru Khomeini, iudaismul este problema. După el, evreii sunt un popor satanic, care s-a opus Islamului şi a încercat să corupă Coranul.

De ce noi, în Europa, nu vedem clar substanţa regimului din Iran? În parte pentru că nazismul, cu antisemitismul său revoluţionar şi genocidar, a fost interpretat adesea ca o aberaţie singulară a istoriei europene. Desigur că regimul nazist a avut trăsături speciale. Însă extremismul politic şi religios nu s-a terminat odată cu prăbuşirea Germaniei naziste.