Aplicarea procedurii de bail-in în Portugalia pune sub semnul întrebării domnia legii în Europa

Banco Espirito Santo a fost a doua bancă din Portugalia, după valoarea activelor, până în august 2014. Atunci Banca Portugaliei a anunţat un bail-out de 4,4 miliarde de euro şi divizarea băncii într-o bancă "bună", Novo Banco, şi o bancă "rea".

Conform datelor financiare de la sfârşitul primului semestru din 2015, activele totale ale grupului Novo Banco erau de 70,23 miliarde de euro, iar capitalul propriu de 5 miliarde.

De la înfiinţarea băncii "bune", rata creditelor neperformante din portofoliu a crescut până la 13,4%, de la 9,2% în august 2014, în condiţiile unei rate de adecvare a capitalului de rang I de 9,4%.

Un test de stres recent al Băncii Centrale Europene arăta că Novo Banco are un deficit de capital de circa 1,4 miliarde de euro, însă Banca Portugaliei a precizat, după publicarea rezultatelor, că deficitul poate fi acoperit prin vânzarea de active.

Cu toate acestea, Banca Portugaliei a oferit investitorilor în obligaţiunile emise de Novo Banco o surpriză extrem de neplăcută, chiar în ajunul Anului Nou.

Obligaţiuni de rang superior emise de Novo Banco, cu o valoare de aproape 2 miliarde de euro, au fost transferate către "banca rea", care se află în proces de lichidare, iar investitorii străini se confruntă cu o pierdere integrală a investiţiilor. Obligaţiunile de acelaşi rang deţinute de investitorii portughezi nu au fost transferate către banca rea.

Datele de la CreditSights preluate de Bloomberg arată că datoriile de rang superior negarantate ale Novo Banco sunt de 5,4 miliarde de euro. Deoarece obligaţiunile transferate către banca rea au fost emise sub jurisdicţia portugheză, acţionarea în justiţie la curţi internaţionale este foarte dificilă, după cum mai arată Bloomberg.

Principala problemă în acest caz o reprezintă aplicarea selectivă a procedurii de bail-in unor obligaţiuni de acelaşi rang, nerespectându-se astfel principul "pari passu" (n.a. tratamentul nediscriminatoriu al investitorilor de acelaşi rang) din legislaţia europeană de bail-in.

Conform unui grafic de implementare a Directivei de Redresare şi Rezoluţie Bancară în legislaţiile ţărilor din UE de la ISDA (International Swaps and Derivatives Association), Banca Portugaliei este autoritatea responsabilă pentru aplicarea măsurilor de rezoluţie bancară, iar majoritatea dispoziţiilor referitoare la bail-in au intrat în vigoare la 31 martie 2015. De la 1 ianuarie 2016 au intrat în vigoare şi prevederile aplicabile depozitelor garantate din sistemul bancar.

Investitorii se pregătesc acum să lanseze o acţiune în justiţie pentru a contesta decizia băncii centrale portugheze, după cum scrie Reuters, iar printre cei daţi în judecată se află inclusiv bănci care le-au vândut obligaţiunile Novo Banco.

Printre companiile de investiţii afectate se află BlackRock (cu o expunere de 254,1 milioane de euro), PIMCO (228,6 milioane), Fidelity International (22,1 milioane), dar şi bănci cum sunt UBS (37,8 milioane) sau Danske Bank (25,1 milioane), după cum arată datele de la Zerohedge.

Nu doar mari fonduri de investiţii au fost afectate de decizia autorităţii monetare din Portugalia. Recent, Bloomberg a scris că "Banca Portugaliei îşi va menţine decizia de a impune pierderi pentru un credit acordat de Goldman Sachs, chiar dacă banca americană va obţine o hotărâre favorabilă în instanţă".

Oare cât de gravă este situaţia din sistemul bancar portughez, dacă nici măcar GS nu îşi poate impune punctul de vedere?

Creditul, cu o valoare de 835 de milioane de dolari, va rămâne în bilanţul băncii rele deoarece a fost acordat investitorilor instituţionali, conform deciziei Băncii Portugaliei. După cum scrie Bloomberg, creditul nu a fost acordat direct băncii comerciale portugheze, ci prin intermediul unui vehicul special, Oak Finance Luxembourg SA.

"Ghinion pentru susţinătorii băncii bune din Portugalia", a caracterizat Financial Times decizia Băncii Portugaliei.

Dar este vorba, într-adevăr, de ghinion sau asistăm, de fapt, la interpretarea arbitrară a unui cadrul juridic esenţial pentru stabilitatea financiară a Europei?

"Ceea ce este şi mai îngrijorător este faptul că aplicarea măsurii a fost permisă chiar de către BCE, care a precizat, nu mai departe de noiembrie 2015, că Novo Banco este viabilă", a afirmat Philippe Bodereau, director executiv în cadrul PIMCO.

"Confiscarea retroactivă a activelor investitorilor străini reprezintă un test pentru legea Uniunii Europene şi pentru hotărârea BCE de a aplica măsurile dificile", a mai scris Bodereau, într-un editorial recent din Financial Times. În opinia sa, "decizia din Portugalia ridică serioase semne de întrebare cu privire la modul în care BCE va acţiona ca instituţie de reglementare a sistemului bancar din Europa".

Pe fondul lipsei de consistenţă şi predictibilitate a deciziilor şi alţi investitori în obligaţiuni bancare s-au declarat şocaţi de modul în care autorităţile europene înţeleg să aplice legislaţia aflată la baza Uniunii Bancare.

Autorităţile guvernamentale de la Lisabona au încercat să se delimiteze de acţiunile băncii centrale, în condiţiile în care au fost acuzate că aplică măsuri populiste prin confiscarea activelor financiare.

Premierul Antonio Costa s-a declarat îngrijorat de tratamentul aplicat anumitor investitori în obligaţiunile Novo Banco, în cadrul unei intervenţii din Parlament, iar punctul de vedere guvernamental a fost transmis oficial şi Băncii Portugaliei, dar singurul efect de până acum este doar "adâncirea divergenţelor dintre guvern şi banca centrală", după cum mai arată Bloomberg.

Alţi oficiali au precizat că independenţa băncii centrale nu permite guvernului să se implice în cazul confiscării selective a obligaţiunilor.

Este foarte probabil ca şi "acţiunile" guvernamentale ulterioare să rămână tot la nivel declarativ, deoarece nimeni nu doreşte să atace "independenţa sacră" a băncilor centrale.

Acum nu mai rămâne decât să aşteptăm declaraţiile şi acţiunile Băncii Centrale Europene. "Dacă BCE nu susţine acţiunea de la Novo Banco, atunci este timpul să acţioneze", mai scrie Philippe Bodereau în FT, iar dacă "BCE susţine acţiunea de la Novo Banco sau este incapabilă sau nu doreşte să acţioneze, atunci investitorii de pe pieţele europene de capital trebuie să privească foarte serios acest avertisment".

Avertismentul lui Bodereau trebuie să găsească rezonanţă nu doar la nivelul investitorilor instituţionali, ci trebuie să fie un semnal de alarmă şi pentru oricare agent economic aflat în relaţii cu o instituţie bancară în Europa.

Dacă BCE nu va acţiona în cazul Novo Banco, atunci va deveni clar că sistemul european de reglementare şi rezoluţie bancară are un caracter arbitrar, iar principiile juridice consacrate, cum este şi cel al neretroactivităţii, nu mai reprezintă nimic.

Aceasta este "Europa" care trebuie salvată?