Apocalipsa chinezească

Imaginile de coşmar au făcut înconjurul lumii. Pe coridoarele unui spital, sute de pacienţi disperaţi. Din loc în loc, sub cearceafuri, cadavre. Medicii şi asistentele circulă într-un fel de costume de astronaut, sinistre.

Iar acesta este doar începutul. Sunt toate semnele că ce se petrece acum în Republica Populară Chineză se va transforma într-o epidemie de proporţii planetare. Deja sunt în carantină aproape 60 de milioane de oameni. Când acest editorial va merge la tipar, peste câteva zile, vor fi probabil mai mulţi. Au apărut primele cazuri în Australia şi în Europa.

Din câte se pare, este vorba despre un virus care provine de la un şarpe. Cumva, acesta a infectat un liliac. De aici a trecut la om. Cel mai grav este altceva: virusul a dobândit capacitatea de a trece de la om la om. Infecţia este letală în aproximativ 5 la sută din cazuri. Credeţi că e puţin? Să facem un calcul. Dacă în final ar fi contaminaţi doar 1 milion de oameni, cifra deceselor s-ar putea urca la 20.000.

Istoric vorbind, din Asia au venit numeroase epidemii care au devastat Europa. În 2002-2003, provincia Yunan a fost sursa epidemiei de SARS, care avea o rată a mortalităţii dublă faţă de aceea cu coronavirusul din Wuhan. În 1968-1969, un virus al gripei originar din Hong Kong a ucis, în lume, circa un milion de oameni.

Natura are un mod al său, uneori mai crud, de a se exprima. Adesea însă, oamenii sunt cei care toarnă gaz peste foc. Şi când spunem "oameni", adesea spunem "regimuri".

De ce apar aceste epidemii practic doar în state precum China socialistă? În multe cazuri, este vorba de lipsa elementară de igienă. Îmi amintesc vorbele unei colege care a vizitat Madagascarul, o ţară în care a izbucnit, recent, o epidemie de ciumă bubonică.

Mi-a spus că acolo, dacă eşti european, trebuie să bei doar apă din sticle închise, de import. Orice altceva este sinucidere curată.

Alt motiv ţine de obiceiurile alimentare. În China se consumă te-miri-ce. Am folosit această expresie pentru a nu fi nevoit să pun pe hârtie cuvinte din altă zonă a dicţionarului. Infecţia cu coronavirusul a trecut la om, în Wuhan, prin consumul de supă de liliac, un preparat revoltător, în care creatura este fiartă cu tot cu aripi şi cu blană.

Iar cu asta am ajuns la responsabilitatea regimului din Pekin. Era o vreme când guvernele, mai ales cele europene, considerau că este de datoria lor să îşi civilizeze supuşii. Anglia, spre exemplu, scoate în afara legii luptele cu câini în 1835. În 1915, Franţa interzice absintul, o băutură extrem de populară.

Iar în Statele Unite, în secolul al XIX-lea, scuipătoarele erau o piesă de mobilier prezentă peste tot, inclusiv în vagoanele de tren. Evident, multe s-au schimbat de atunci...

Din păcate, de câteva decenii, Stânga a ajuns la o altă concluzie. Ea a readus la modă o versiune mai nespălată a "omului natural". Pentru Stânga, ideea că popoarele trebuie civilizate este o invenţie nefastă a capitalismului occidental, al "omului alb". Aşa că ea se entuziasmează când vreunul legalizează consumul de cannabis, umblă alandala ori înfulecă "mâncare etnică".

Regimul de la Pekin funcţionează după aceeaşi logică. Tolerează apucături barbare, pe motiv că acestea ar face parte din cultura, de neatins, de poporul chinez. În realitate, unele sunt invenţii recente. Infamul "Festival al cărnii de câine" din Yulin, spre exemplu, este o făcătură modernă, prima ediţie fiind organizată în 2009. Mai tradiţional, dacă ne gândim bine, este consumul de opiu, care era o plagă universală în China secolului al XIX-lea.

Iar lista aberaţiilor patronate de regimul comunist din Pekin nu se opreşte aici. Republica Populară Chineză a devenit principala sursă de opioizi sintetici. Piaţa chineză este principalul vinovat pentru declinul unor specii de animale precum rinocerul african, al cărui corn este căutat pentru presupuse valenţe terapeutice.

Acum trăim vremuri în care tot felul de personaje anunţă apocalipsa încălzirii globale. Ar fi multe de spus aici, prefer însă să revin cu altă ocazie. Însă dacă tot este să găsim un vinovat, haideţi să ne uităm la clasamentul statelor care pompează CO2 în atmosferă. Credeţi că pe primul loc se află Statele Unite? Nu. RP Chineză, singură, emite mai mult decât dublul emisiilor SUA şi ale Uniunii Europene, combinate.

Elitele europene încă nu s-au trezit. Nici o ţară a Uniunii Europene nu a interzis încă intrarea călătorilor din RP Chineză (deşi Hong Kong-ul a făcut-o deja). Este mai important să faci gesturi politice decât să iei măsuri concrete pentru împiedicarea unei catastrofe, nu-i aşa?...

Între timp, liderii comunişti de la Pekin au mână liberă să se joace cu sănătatea oamenilor, din China şi de oriunde. Am în faţă o listă a alimentelor de origine chineză care sunt frecvent contaminate. Peşte pescuit în "ferme piscicole". Pui crescuţi în regim industrial. Usturoi cu pesticide. Ciuperci care sunt făcute să arate mai proaspete prin adăugarea de formaldehidă. Urmează nota de plată.