Aproape în Europa

Mai aproape decît acum o săptămînă şi totuşi încă departe de Europa: aşa ar putea fi, sintetic, rezumată poziţia României în cursa pentru aderare. După ce, miercuri, Comisia pentru politică externă a Parlamentului European a votat în favoarea aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, încă un obstacol procedural a fost depăşit. Dar, pînă la aderarea din 1 ianuarie 2007, calea este lungă. Deja majoritatea favorabilă din comisie prefigurează votul din plenul Parlamentului European, dar, spre deosebire de Bulgaria - care a obţinut 71 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere, ţara noastră a generat mai mult scepticism: 59 de voturi pentru, 9 abţineri şi 2 voturi împotrivă.

Parlamentarii europeni păreau însă, cu o săptămînă în urmă, a se orienta spre un acord condiţionat în privinţa aderării României. Pentru aceasta, parlamentarii europeni par să agreeze continuarea monitorizării atente a României şi după 3 aprilie. Datorită alternanţei la guvernare, care joacă încă o dată în favoarea României, guvernul beneficiază de o limitată marjă de încredere. Reformele rămîn încă de realizat. Prezenţa lui Jonathan Scheele, şeful Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, la şedinţa extraordinară a guvernului a urmărit să asigure sprijinul efectiv al UE pentru eforturile de a transforma domeniul cheie al justiţiei. Declaraţiile oficialului european au întărit poziţia ministrului justiţiei, iar sprijinul reiterat miercuri, 30 martie, de preşedintele Traian Băsescu a venit oportun pentru a înlătura orice ambiguitate în privinţa priorităţii din acest domeniu prioritar. Poziţia exprimată de şeful Delegaţiei Comisiei Europene marchează o transformare crucială: pentru prima dată un reprezentat al Comisiei Europene exprimă opinii favorabile strategiilor de reformă a justiţiei, după ce, ani la rînd, acest capitol a fost analizat critic din cauza absenţei strategiilor concrete de implementare a legislaţiei.

Introducerea clauzei de salvgardare viza tocmai asigurarea unui mijloc eficace de presiune asupra guvernului român în privinţa capacităţii de a consolida independenţa reală a jus-tiţiei şi condiţii concurenţiale pe piaţă. Faptul că României i s-a impus o clauză de salvgardare fără precedent în istoria lărgirii Europei, dă seama despre entuziasmul mai degrabă forţat în privinţa credibilităţii ţării noastre. Opacitatea sau interesul îngust al unor grupuri de clientelă cu control asupra spaţiului politic au escamotat toate bunele intenţii în privinţa reformei. Justiţia a fost (mai este?) centrul de reacţie în situaţii de criză extremă, iar independenţa efectivă a curţilor periclitează şi astăzi poziţiile de putere obţinute prin corupţie şi protecţie politică. Suportînd mai mult decît celelalte puteri efectele crizei de autoritate, justiţia s-a aflat într-un continuu proces de eroziune a încrederii publice care a afectat fundamentele statului de drept. Lungul drum al justiţiei româneşti spre descoperirea propriei independenţe pare să căpete o traiectorie pozitivă. Însă un autentic stat de drept nu se poate constitui doar prin intervenţia externă. Nu Europa este prima interesată în succesul procesului de reconstrucţie a justiţiei, ci România însăşi. Implementarea legislaţiei, întărirea instituţiilor, coerenţa adminis-traţiei, depolitizarea structurilor politice şi administrative depind nu doar de autorităţi, ci şi de societate. Cei peste 50 de ani de construcţie europeană, cu toate crizele şi răsturnările spectaculoase de situaţie au asigurat UE stabilitatea instituţională. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără fundamentul valoric pe care o societate civilă emergentă s-a dezvoltat. Dacă Europa unită, dincolo de criticile euroscepticilor, pare să se afle pe o traiectorie previzibilă, se datorează orizontului valoric comun, fundamentelor împărtăşite aflate dincolo de diferenţele culturale sau politice. Mai aproape de Europa înseamnă mai mult decît mai eficienţi, mai competitivi, presupune o viziune despre dreptate şi libertate. Fără asigurarea acestor axe ale universului european, vom rămîne departe de Europa chiar şi în interiorul UE.