ARTUR SILVESTRI SUSŢINE CĂ PIAŢA BUCUREŞTEANĂ A LUAT-O RAZNA: Metrul pătrat în blocurile vechi costă de două ori mai mult decât în imobilele noi

• Preţurile mari ale proprietăţilor sunt alimentate de banii negri şi de creditele ipotecare

Piaţa imobiliară bucureşteană a luat-o razna şi nu mai are repere. Analistul imobiliar Artur Silvestri aduce în sprijinul acestei afirmaţii preţurile incredibil de mari atinse de oferta de vânzare pentru apartamentele şi terenurile din Bucureşti. Domnia sa susţine: "Până şi principiile de formare a preţului sunt înlăturate de vreme ce unii vânzători de apartamente vechi cer de două ori mai mult pe metrul pătrat decât în cazul apartamentelor noi.

Preţurile de vânzare ale noilor construcţii includ costurile antreprenorilor cu taxe şi profit cu tot. Nu există, deci, niciun element care să justifi-ce aceste valori aberante".

Multe vile şi case vechi din centrul Bucureştiului au preţuri mai mari decât proprietăţi similare din Paris, unde condiţiile de trai şi serviciile sunt incomparabil mai bune decât cele ale Capitalei noastre. Şi terenurile din zonele considerate la modă în Bucureşti au atins cote foarte ridicate, de câteva mii de euro pe metru pătrat, care fac imposibilă orice investiţie.

Multe agenţii imobiliare justifică preţurile ridicate prin faptul că există bani în piaţă şi că sumele cerute de proprietari se plătesc. Artur Silvestri apreciază: "Fie este vorba de bani proveniţi din activităţi obscure, fie, în cazul apartamentelor vechi, sunt banii imaginari ai creditului ipotecar, unde cumpărătorii plătesc camătă pe câştigurile viitoare, care, însă, pot fi improbabile. Sigur este că trăim vremuri neverosimile, definite de dictatura vânzătorilor. Ceea ce surprinde fiindcă, totuşi, banii sunt la cumpărător. Şi dacă banii ar fi câştigaţi cu chibzuinţă, cumpărătorul nu ar trebui să plătească fără rost aşa cum se întâmplă acum, când ideea că se plăteşte cât nu face este invocată aproape unanim".

În acest context, analistul Silvestri recomandă o "grevă a cumpărătorilor" ca atitudine eficientă acolo unde oferta de vânzare foarte scăzută calitativ şi cantitativ.

Fenomenul s-a întâmplat în 2005, pentru o scurtă perioadă de timp, şi a avut ca efect stagnarea preţurilor apartamentelor vechi şi scăderea dramatică a tranzacţiilor.

Numai că mulţi cumpărători în căutare de apartamente trebuie să-şi rezolve problema locuirii urgent. Piaţa s-a mai deblocat în 2006, când s-au mai relaxat şi condiţiile de creditare şi a mai apărut şi oferta de apartamente noi. Artur Silvestri a subliniat: "Problema locuirii este şi acum stringentă pentru multe familii tinere, care nu ăşi permit să aştepte. Aşa ajung unii cumpărători să plătească, aparent "de nevoie", preţurile ridicate ale apartamentelor. Dar, în realitate, plătesc mult pentru că au senzaţia, greşită, că dau din buzunarul băncii şi nu al lor".

Domnia sa este de consideră că situaţia de pe piaţa apartamentelor vechi nu va mai dura foarte mult, iar vânzătorii vor trebui să se reorienteze, scăzând din pretenţii. Piaţa se va reaşeza cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu, iar cine va dori să vândă va trebui să lase din preţ.