ARUNCAT DE LA UNUL LA ALTUL, ÎN VĂZ-DUH Un cartof fierbinte - Rompetrol, între Tribunal şi Curtea de Apel

Arestarea lui Dinu Patriciu trebuie judecată de Tribunalul Bucureşti, pentru că, vineri, respingerea ei a fost la rîndul ei respinsă de Curtea de Apel Bucureşti.

Cu o lună în urmă, la 16 februarie, Dinu Patriciu ieşise victorios de la Tribunalul Bucureşti pentru că judecătorul respinsese solicitarea de arestare preventivă, a sa şi a partenerilor săi Phil Stephenson şi Colin Hart, formulată de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT).

Procurorii ceruseră arestarea celor trei acuzîndu-i că au constituit un grup infracţional organizat, transfrontalier, dar Tribunalul le-a respins cererea invocînd un viciu procedural - ocazie în care ziarul "BURSA" a criticat incompetenţa procurorilor. Iată, însă, că, la Curtea de Apel, procedurile de solicitare a arestării sînt apreciate, altfel decît la Tribunal, anume drept corecte sau, oricum, ca nejustificînd abţinerea de la judecata pe fond şi de aceea este cazul să ne cerem şi scuze dar şi să promitem că, pînă cînd Justiţia nu-şi va recîştiga credibilitatea, nu ve vom mai pronunţa vreodată într-o cauză care ne este străină.

Căci totul pare aici că nu are nici o legătură cu dreptatea - cazul "Rompetrol" a evoluat dintr-unul economic, în unul politic şi se duce exclusiv pe tărîmul "imaginii".

În opinia noastră, de pildă, acuzaţia de manipulare a pieţei acţiunilor "Rompetrol" la momentul listării sale din aprilie 2004, poate fi susţinută. În schimb, acuza în legătură cu banii libieni este o curată murdărie, căci porneşte de pe un act legislativ abuziv din 1993, iar abuzul nu este luat în calcul, ci numai calitatea sa autoritară.

Acuzaţiile şi temeiurile lor au căzut, însă, în plan secund, cedînd defilării de mijloace de imagine pe ambele tranşee aflate faţă în faţă.

Philip Stephenson şi-a făcut apariţia, cu sînge rece, la Bucureşti, în faţa camerelor de luat vederi, vrînd astfel să dovedească publicului spectator că nu există motiv de temere să fie arestat. Şi oricît şi-o fi aranjat el să nu se-ntîmple să fie arestat în ocazie, şi oricine ar fi tăticul lui, totuşi "autorităţile de la Bucureşti" sînt imprevizibile, nu se ştie niciodată. Are sînge Phil, nu glumă!

În replică, presa a primit şi a publicat o fotografie care îl înfăţişează pe Dinu Patriciu la cumpărături în Sudan, în acelaşi spaţiu cu Omar Hayssam, cel acuzat de legături cu teroriştii irakieni în răpirea celor trei ziarişti ai noştri, la Bagdad. Patriciu nu a fost foarte convingător în a nega legăturile sale cu Hayssam. Dar ce însemnătate ar avea că se cunosc şi că vor fi convenit vreodată la colaborare? Nu ştim. Putem doar imagina scenariul unui film de o oră şi patruzeci de minute cu scene transfrontaliere de crimă organizată prin preajma sfiosului Bin Laden.

Din cealalată tranşee, se ridică Patriciu şi-l face pe Traian Băses-cu cioban. El susţine explicit că Băsescu a înnebunit şi că trebuie dus la doctor. Patriciu susţine că este hărţuit în justiţie de obsesia preşedintelui ţării, care a făcut fixaţie din a-l deposeda de afacerea "Rompetrol". Şi mai ameninţă că n-o să-l ierte niciodată pe omul ăsta.

Într-un mod cel puţin ciudat, în tranşeea lui Patriciu îşi face apariţia olandezul Jan Marinus Wiersma, europarlamentarul socialist, livrat "Rompetrolului" pe filiera PSD-ului lui Geoană. La conferinţa de presă de joi a PSD-ului, europarlamentarul anunţă că va adresa "nişte întrebări Comisiei Europene ca să clarifice ce se întîmplă aici" cu Patriciu. Socialist olandez, la toartă cu Geoană, care-i duce grija liberalului Patriciu - nu-i dulce?! Olandezii ăştia apar cînd nici nu te aştepţi - vi-l mai amintiţi pe colegul lui Tender din NATO?

Colac peste pupăză, PRM bagă în revista "România Mare" scenariul că Mircea Geoană, Călin Popescu Tăriceanu şi Teodor Meleşcanu s-ar fi vorbit să-l suspende pe Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al ţării, invocînd încălcarea repetată a Constituţiei, depăşirea prerogativelor prezidenţiale şi atitudinea partizană faţă de PD, partidul lui de origine.

Invocînd surse din serviciile speciale, "România Mare" afirmă că Geoană, Tăriceanu şi Meleşcanu ar fi sărbătorit împreună împlinirea a 65 de ani de către cel din urmă, întîlnindu-se la 11 martie, în restaurantul "Casa M" din Cartierul Francez, unde au stabilit: 1. excluderea lui Adrian Năstase şi a lui Dan Ioan Popescu din PSD, dimpreună cu acoliţii lor; 2. folosirea temporară a lui Ion Iliescu ca Geoană să-şi atragă susţinerea "orfanilor politici" de după excluderea lui Năstase; 3. alierea PNL cu PSD pentru guvernare; 4. izolarea politică a lui Băsescu, urmată de suspendarea din funcţie, la care va trebui atras şi sprijinul PRM.

Să menţionăm aici că atît Călin Popescu Tăriceanu, cît şi Teodor Meleşcanu au avut legături cu afacerile lui Patriciu.

Dar lucrurile nu se opresc aici, ci, precum în "1001 nopţi", apare şi zvonul că Adrian Năstase, care-l acuză şi el pe Traian Băsescu de necazurile sale cu Procuratura - cauza care i-a provocat demisia din fruntea PSD -, va disloca 30 de parlamentari PSD pe care-i va face cadou Partidului Conservator, transformîndu-l pe Voicules-cu în actor real al sondajelor. În felul acesta l-ar lăsa în off-side pe Băsescu care urmăreşte o anume majoritate parlamentară. Şi, paradoxal, va intra la guvernare. Nu în ultimul rînd, va da "şah" în partida jucată cu Geoană, Rus & comp. ("& comp." este presupus a sta în spatele lui Rus, numărîndu-l pe Ion Ţiriac & comp., inclusiv legătura sa cu un anume imperiu media promotor al manelelor; iar pe Ţiriac îl mînă în lupta cu Băsescu nu numai motivele personale - rejudecarea fiului său pentru trafic de droguri - ci şi motive ţinînd de afaceri precum securitatea frontierelor; n-a fost Rus ministru de interne?). Să ne amintim că, atunci cînd spune că se face vinovat că n-a băut cafele la Marriott, Năstase indica trădarea lui Viorel Hrebenciuc, cel care joacă rol de centrală telefonică la RAFO, afacerea vrăjmaşă lui Patriciu.

Dacă recapitulăm tot acest delir, constatăm că la un capăt stă judecarea arestării lui Patriciu şi la celălalt capăt stă judecarea lui Ion Ion Ţiriac pentru droguri. Între timp, se schimbă preşedintele, se schimbă ponderile în Parlament, se schimbă atitudinea Parlamentului European asupra României. Cu asemenea năzbîtie pe umeri îţi vine cam greu să te pronunţi ca judecător. Te recuzezi - "sînt implicat, nepotul babei de unchieş a cumpărat o dată benzină de la o staţie Rompetrol". Ceea ce judecătorii au făcut în serie. Sau admiţi o obiecţie pe procedură, dar nu treci la fond. Iar ceilalţi resping procedura obiecţiei şi aruncă procesul la loc.

De, "Rompetrol" a devenit un cartof prea fierbinte pentru Jus-tiţia română. Azi vor fi reluate tranzacţiile cu acţiunile "Rompetrol" la Bursă. Dar, cred că ar cam trebui să discutăm ce ar fi de făcut în astfel de situaţii. Căci, dacă în cazul "Biofarm" a fost doar un ziar financiar care a manipulat piaţa cu informaţii false, în cazul "Rompetrol" însăşi realitatea este falsă.

Realitatea a devenit manipulatorie.

Realitatea a devenit o iluzie.

Nimic nu e ce pare.

Hai să ne frecăm la ochi.