ASOCIAŢIILE DE CONSUMATORI ŞI ÎMPRUMUTAŢII ÎN CHF I-AU SCRIS PREMIERULUI: "Creditele garantate de stat, posibil să crească taxele de studii"

Asociaţiile de consumatori Parakletos şi APC Româ­nia şi Grupul Clienţilor cu Credite în CHF (GCCC) îşi exprimă dezacordul cu privire la programul guvernamental "Investeşte în tine", care facilitează accesul la credite de maxim 40.000 de lei pentru tinerii ce nu au împlinit vârsta de 26 de ani şi care sunt cuprinşi în sistemul de învăţământ, dar şi la împrumuturi de cel mult 35.000 de lei pentru persoanele de minim 26 şi maxim 55 de ani care urmează cursuri de reconversie şi specializare profesională autorizate de către Ministerul Educaţiei Naţionale. Statul garantează 80% din valoarea acestor credite, iar rata dobânzii şi cheltuielile privind comisioanele de analiză şi de gestiune a garanţiilor vor fi suportate din bugetul de stat, prin Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză, cu condiţia plăţii la scadenţă a ratelor creditului, conform unui proiect de lege.

Clienţii cu credite în franci elveţieni au transmis un memoriu premierului Viorica Dăncilă, precum şi domnilor Viorel Ştefan, viceprim-ministru, Eugen Teodorovici, ministrul finanţelor publice, Ion Ghizdeanu, preşedintele Comisiei Naţionale de Strategie şi Prog­noză şi Liviu Dragnea, liderul PSD.

Documentul menţionează: "În forma actuală, proiectul programului «Inves­teşte în tine» se îndepărtează, în mod vizibil şi nejustificat, de nevoia identificată în societate şi care a generat această propunere: acordarea posibilităţii tinerilor cu o situaţie materială precară de a accesa un credit subvenţionat de stat pentru a urma cursurile unei instituţii de învăţământ superior. Apreciem că un asemenea program ar trebui adoptat după ample dezbateri, ţinând cont de strategia pe termen lung a Ministerului Educaţiei Naţionale şi cu participarea tuturor instituţiilor cu atribuţii legale, precum şi a reprezentanţilor beneficiarilor programului - asociaţiile studenţeşti, asociaţiile elevilor, asociaţiile pentru protecţia consumatorilor, asociaţiile industriei (ne)bancare etc. Având în vedere aceste argumente, considerăm că măsura de implementare a programului «Investeşte în tine» nu prezintă caracter urgent, motiv pentru care necesitatea unui asemenea program ar trebui cumpănită şi analizată în detaliu pentru a nu crea efecte contrare celor prezentate de către Guvernul României.

Prin prezentul memoriu, ne raliem opiniei prezentate de către reprezentanţii Consiliului Naţional al Elevilor (CNE), ai Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) şi ai Consiliului Tineretului din România, opinie potrivit căreia adoptarea acestui program ar putea conduce la creşterea taxelor de studii şi la scăderea gradului de finanţare a sistemului de învăţământ. În calitate de reprezentanţi ai consumatorilor de servicii financiar-bancare, considerăm că un asemenea scenariu este posibil, dacă avem în vedere contribuţia programului «Prima Casă» la creşterea preţurilor pe piaţa imobiliară din România. De asemenea, apreciem că Guvernul României poate aduce la îndeplinire obiectivele trasate în program prin suplimentarea locurilor bugetate în cadrul universităţilor de stat, precum şi prin alocarea de fonduri suplimentare destinate acordării burselor (...). Aşadar, s-ar evita (supra) îndatorarea tinerilor (cu toate consecinţele negative care decurg din această stare), iar Guvernul ar putea aloca banii de subvenţionare a programului «Inves­teşte în tine» direct către învăţământul superior din România şi fără existenţa unor intermediari (instituţiile de credit şi instituţiile financiarnebancare)".

• Obiecţiile clienţilor şi asociaţiilor de consumatori

Printre obiecţiile semnatarilor cu privire la textul proiectului Ordonanţei de Urgenţă privind programul "Investeşte în tine" se numără, conform textului memoriului:

"1. Beneficiarii programului ar putea plăti comisioane nejustificate, reprezentând chiar şi o treime din rata lunară a creditului contractat. (...).

Istoria ne-a arătat că băncile din România au practicat comisioane de administrare aplicate ca procent la soldul creditului, fapt care a condus la majorarea semnificativă a ratei lunare. De observat că aceste comisioane nu sunt cuprinse în art. 1 alin. (3), ceea ce conduce la concluzia că ar fi permise. Pe cale de consecinţă, Guvernul Româ­niei ar trebui să aplice norme stricte în eventualitatea implementării acestui program, şi, totodată, să îşi asume subvenţionarea dobânzii anuale efective care include toate costurile împrumutului.

2. Perioada de graţie limitată la 5 ani nu acoperă toate situaţiile ivite în practică. (...)

În primul rând, trebuie spus că finanţatorul, cel mai adesea, va impune o perioadă de graţie. Beneficiarul-consumator al programului nu dis­pune de o putere de negociere suficient de mare pentru a modifica condiţiile impuse de către finanţator. În al doilea rând, impunerea unei perioade de graţie de cel mult 5 ani este incompatibilă cu durata studiilor de licenţă în anumite domenii, cum ar fi medicina. Astfel, tânărul creditat ar putea fi pus în poziţia de a începe achitarea ratelor mai înainte de a fi finalizat studiile.

3. Tinerii cu situaţie materială precară ar putea să nu beneficieze de programul guvernamental. (...) Dacă nu este angajat, în vederea accesării creditului el este obligat să aducă un codebitor. Însă, cel mai adesea, codebitorul este un membru al familiei, familie despre care arătam anterior că nu are o situaţie materială grozavă. În această situaţie, finanţatorul face o analiză şi decide că nu poate acorda creditul, întrucât codebitorul nu realizează suficiente venituri. Astfel, destinatarului principal nu i se va aplica programul guvernamental. Din cealaltă perspectivă, având în vedere rata ridicată a şomajului în rândul tinerilor, de 18,3%, este destul de dificil ca un tânăr să se angajeze în domeniul de interes, iar dacă totuşi se angajează, este de aşteptat ca randamentul tânărului să scadă în ceea ce priveşte latura educaţională. Or, din această perspectivă, scenariul intră în contradicţie cu scopul programului astfel cum a fost fundamentat. Pe de altă parte, finanţatorul poate solicita tânărului angajat o perioadă minimă în câmpul muncii, ceea ce nu i-ar permite acestuia să devină codebitor, şi, pe cale de consecinţă, să nu poată accesa facilitatea de credit necesară derulării în continuare a studiilor.

4. Guvernul are obligaţia de a informa beneficiarii, precum şi codebitorii, asupra riscurilor la care se expun ca urmare a accesării unui credit, având în vedere că legislaţia care acordă protecţie sporită consumatorilor nu este aplicabilă în cazul lor. (...) Nu mai puţin importante sunt clauzele legate de garanţii şi de modalitatea în care «răspund» beneficiarul şi codebitorul dacă, din diverse motive, nu au posibilitatea de a achita creditul. Cel care accesează creditul trebuie să cunoască toate consecinţele în materie de executare silită. Atât Guvernul, cât şi finanţatorul, trebuie să se asigure că beneficiarul creditului a înţeles toate aceste consecinţe deosebit de importante.

5. Aria cheltuielilor eligibile depăşeşte limita rezonabilităţii, fapt care ar putea conduce nu doar la supraîndatorarea tinerilor, ci şi la perspectiva efectuării de cheltuieli nechibzuite. (...) Totodată, având în vedere că prin lege se impune o limită a facilităţii de credit, este important ca beneficiarul să dispună permanent de sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor principale care vizează dezvoltarea în plan personal.

6. Stabilirea in concreto a destinatarilor proiectului guvernamental (...) - Guvernul României trebuie să se asigure că nu vor exista persoane care să se înscrie temporar în sistemul de învăţământ/la cursuri de reconversie profesională/la cursuri de specializare, cu intenţia strictă de a accesa un credit subvenţionat şi garantat de către statul român.

7. Studiu de caz: Un student accesează programul guvernamental şi, de-a lungul facultăţii, acumulează o datorie la bancă de 40.000 lei. Beneficiază de o perioadă de graţie de 5 ani, urmând să achite creditul în următorii 5 ani, adică 60 de luni. Astfel, rata lunară plătibilă de către împrumutat este de 666 lei. Să presupunem că studentul este, de origine, dintr-un oraş de provincie. Adăugăm astfel cheltuielile cu chiria în cuantum de 250 euro, fără utilităţi. Salariul mediu net din România, la acest moment, este de 2700 lei. Presupunând că acesta va fi şi venitul studentului după finalizarea facultăţii, este suficient acest venit pentru a acoperi rata creditului, plata chiriei, utilităţile, precum şi cheltuielile de zi cu zi?"

Conform proiectului de lege, creditul acordat poate fi suplimentat cu până la 20.000 lei în cazul în care beneficiarul se angajează sau este angajat pe perioada derulării Programului. Pentru acordarea creditului, beneficiarul va fi însoţit de cel puţin un codebitor, dacă nu este el angajat. Împrumutul se va acorda sub forma unui credit cu trageri multiple, în funcţie de facturile prezentate la decontare sau plata directă a furnizorului pe baza facturii proformă.

Creditul se acordă pentru o perioadă maximă de 10 ani, inclusiv perioada de graţie. Beneficiarul, împreună cu finanţatorul, stabileşte de comun acord o perioadă de graţie, cu obligaţia finanţatorului de a asigura o perioadă de graţie cel puţin egală cu perioada studiilor, nu mai mult de 5 ani.

Conform iniţiativei legislative, sunt considerate cheltuieli eligibile următoarele cheltuieli ale familiei: "plata cărţilor, rechizitelor, cursurilor, revistelor de specialitate; plata creşelor, grădiniţelor, şcolilor particulare; plata cursurilor de specializare/calificare;

plata cursurilor de pregătire profesională; taxe de studii aprofundate, master, doctorat, MBA, etc.; plata chiriei şi a utilităţilor; plata locurilor de cazare în căminele studenţeşti; o parte din construcţia sau achiziţia unei locuinţe; modernizarea sau renovarea unei locuinţe; costul medicamentelor, analizelor, serviciilor dentare şi al intervenţiilor chirurgicale; cheltuielile de transport pentru deplasări la manifestări ştiinţifice şi concururi; abonamente sau bilete culturale: cinema, teatru, operă, bibliotecă, muzee; costul publicării cărţilor sau al studiilor de specialitate; articole sportive; taxa de participare la manifestări ştiinţifice şi concursuri; achiziţionarea de calculatoare, laptop-uri, imprimante, softuri de specialitate".

Garanţiile vor fi acordate în limita plafonului aprobat şi în funcţie de criteriile specifice prevăzute în normele şi procedurile interne de creditare ale instituţiilor de credit, respectiv instituţiilor financiare nebancare şi în normele de garantare ale Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, respectiv în normele de contragarantare ale Fondului Român de Contragarantare.

Plafonul anual al garanţiilor, modalitatea şi condiţiile de acordare, condiţiile de eligibilitate a instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare nebancare şi a persoanelor fizice beneficiare ale Programului, regulile de gestionare a garanţiilor se stabilesc prin hotărâre de guvern.

Cristian Pârvan, preşedintele Patronatului Investitorilor Autohtoni din România (PIAROM), ne-a spus, la începutul acestui an, că un astfel de program ar fi binevenit. Domnia sa ne-a declarat: "Ceea ce s-ar putea face, şi din păcate nu este acceptat până la nivel de consilier al preşedinţiei, este trecerea, măcar în anumite zone deficitare cum sunt medicina, informatica, automatica, mecanica, construcţiile, la credite bancare garantate de stat, la studii pe credit. Sistemul nu este perfect, are mari probleme şi, dacă ne uităm la SUA, vedem că aceste credite bancare garantate de stat presupun unele condiţii. După ce beneficiarul ajunge cu salariul la un anumit nivel, acesta trebuie să înceapă rambursarea împrumutului într-un termen limitat. Aşa funcţionează în vest. Ca să urmezi o facultate, există două posibilităţi, în ceea ce priveşte sursele financiare - din partea statului, dacă locul este cu finanţare publică, sau cu bani de la student. La noi, dacă studiile nu îl costă pe cel care le urmează, costă societatea. Adică societatea investeşte, dar nu obţine nimic. Creditul despre care vorbeam poate fi accesat când studentul începe studiile. Un student care are un angajament bancar, oriunde s-ar duce, după ce depăşeşte salariul mediu al ţării respective sau un nivel stabilit, să zicem, începe să ramburseze creditul".

La începutul acestei luni, reprezentanţii Asociaţiei Române a Băncilor (ARB) au anunţat că discută cu Executivul proiectul înfiinţării unui grup de lucru pentru identificarea unor soluţii care să conducă la creşterea creditului privat, în condiţiile în care intermedierea financiară este în continuă scădere, raportat la dimensiunea economiei.