Asociaţiile vînătoreşti obţin profituri ameţitoare din gestionarea fondurilor de vînătoare

Vînatul poate fi o mană cerească pentru cine pune mîna pe un fond de vînătoare de la stat. Taxa pentru vînarea unui mistreţ este de circa 250 de euro, adică 10 milioane de lei. La această valoare, cu o pulpă de mistreţ, Asociaţia vînătorească "Zimbrul Iaşi" poate plăti dreptul de a vîna un an întreg în fondul de vînătoare "Bîrnova", din judeţul Iaşi! Asociaţia amintită plăteşte cea mai mică redevenţă statului pentru dreptul (acordat pe 10 ani) de a vîna mistreţi, căpriori, fazani sau chiar urşi. Pentru numai 2,4 milioane de lei pe an, membrii asociaţiei respective pot vîna după pofta inimii în judeţul Iaşi. Majoritatea fondurilor de vînătoare din ţara noastră sînt gestionate contra unor sume mai scăzute de 10 milioane. Cea mai mare redevenţă pentru gestionarea unui fond de vînătoare se ridică la 46,8 milioane de lei pe an şi este plătită de către Asociaţia vînătorească Bistriţa- Tihuţa pentru fondul de vînătoare Colibiţa, din judeţul Bistriţa Năsăud. Banii nu ajung nici măcar pentru cinci mistreţi!

Tariful de arendare pentru terenurile de vînătoare se face la Bucureşti şi depinde de bonitatea lui, adică poziţionarea la şes, în zona de deal ori de munte, precum şi de cantitatea de vînat pe hectar. Guvernul a dispus împărţirea fondurilor de vînătoare, astfel că în prezent 30% din fondul cinegetic a rămas în administrarea statului.

Restul de 70% a trecut în regim privat de administrare - asociaţii private şi Asociaţia Generală a Vînătorilor şi Pescarilor Sportivi. Autoritatea centrală a acestui organism este Consiliul Naţional al Vînătorii, care supervizează gestionarea tuturor fondurilor de vînătoare.

În funcţie de dimensiunea trofeului (în cazul mistreţilor, colţii) tariful pleacă de la 250 euro/exemplar în cazul mistreţilor, preţul urcînd chiar la 750 euro pentru un trofeu de 20 cm. La această sumă se mai adaugă costurile aferente organizării vînătorii, de circa 150 euro/zi/vînător. La cerb, preţul variază între 850 şi 6.300 de euro. Cel care preia în gestiune privată un fond de vînătoare nu mai plăteşte nimic statului, pentru că, potrivit legii, la încetarea contractului, investiţiile făcute rămîn Statului Român.

Potrivit Ministerului Agriculturii, aproximativ 300 de urşi, 370 de lupi şi 4.800 de porci mistreci, precum şi mai mult de 6.000 de vulpi pot fi vînate în acest an. Asociaţiile plătesc statului într-un an mai puţin de 1,3 miliarde de lei, în timp ce veniturile provenite doar din vînarea cotei de mistreţi se ridică la 33,6 miliarde de lei (dacă socotim că toate exemplarele sînt modeste din punct de vedere al trofeului şi deci foarte ieftine). Dacă luăm în calcul şi celelealte specii profitul asociaţiilor creşte exponenţial.

De obicei, concesionarea fondurilor de vînătoare se face pe zece ani. Singura excepţie: fondul de vînătoare de la Almaşu Mare-Fagu Balc, unde Asociaţia vînătorească "Zimbrul", din Bucureşti a luat în gestiune fondul de vînătoare pentru o perioadă de pentru 49 de ani, angajîndu-se să plătească 10,8 milioane de lei pe an. Oficiul Naţional al Vînătorii a reziliat, în 2000, contractul de vînătoare pe care-l avea cu Direcţia Silvică Bihor şi l-a dat în administrare Asociaciei "Zimbrul" Bucureşti. Asociaţia a încheiat un contract de reprezentare cu firma "Wild Boar Club" SRL Balc care administrează ţarcul de vînătoare din regiune. Sereleul respectiv este cpontrolat printr-o firmă "off-shore" de către omul de afaceri Ion Ţiriac. Dacă în ceea ce îl priveşte pe fostul mare tenismen, el a recunoscut că a preluat doemniul respectiv de vînătoare, nu putem şti cu exactitate cine le controlează pe celelalte. Un lucru e cert însă, vîntoare a devenit un teren în care se împuşcă doi iepuri dintr-o dată, iar politica şi afacerile sînt vecine de stand.