ASTĂZI E ZIUA EI: NADIA COMĂNECI Un brand vândut deştept ca reţetă a succesului

Nadia Comăneci a luptat cu inerţia şi a scuturat de praf gimnastica lumii. A strunit ca nimeni altcineva aparatele. A câştigat tot ce se poate câştiga în arenele sportului.

Viaţa ei chiar asta a fost şi este - un roman fascinant, plin de file cu urcuşuri şi coborâşuri. A pornit dintr-o familie ca oricare alta de români modeşti, dăruindu-şi inocenţa în "galerele" performanţei, sacrificându-şi copilăria în sala tuturor chinurilor, fără de care nu se ajunge însă la piscuri. Munca pe rupte, ochiul şi iscusinţa lui Bela Karolyi, dar mai cu seamă haru-i unic au făcut-o cunoscută Europei pe când avea 13 ani (triplă campioană continentală, în Norvegia), iar imediat după, în 1974, au dus-o acolo unde nu mai suise nimeni înaintea ei. Cu cinci medalii olimpice (trei de aur), dar mai ales fiindcă a transformat computerul într-un aparat neputincios să-i măsoare talentul, perfecţiunea execuţiilor a devenit "Zeiţa de la Montreal"!

Era o copilă încă, dar una care a revoluţionat gimnastica, silind-o să-i dea prima notă maximă, după care a venit de alte şase ori "10" olimpic.

• La coadă pentru o bucată de carne

Viaţa nu i-a fost numai lapte şi miere. Regimul draconic impus sportivului de mare performanţă a obligat-o la privaţiuni (ciocolata mâncată doar pe ascuns fiind cea mai blândă). Accidentele n-au ocolit-o, nici n-au învins-o, primul titlu mondial cucerit de echipa României venind prin contribuţia ei majoră: a fugit din spitalul unde era internată pentru o infecţie la mână, spre a concura la bârnă, unde a primit un decisiv 9,95!

A învins-o, sau era s-o învingă, numai traiul de funcţionar oarecare pe care i l-a rezervat regimul comunist după retragere.

Dintr-un personaj de legendă, ajunsese să "ardă gazul" la federaţia de gimnastică. Avea casă şi maşină, însă simţea lipsurile epocii ca oricare altul. Ne întâlneam la bufetul clădirii din strada Conta, unde se înghesuiau conducerile organismelor sportive, în speranţa să mai prindem câte un pachet cu carne. S-a bucurat într-o dimineaţă că aveam cafea adevărată (nu "nechezol")preparată la fierbător, şi am sorbit-o împreună în redacţia unde lucram la acea vreme. De unde să ghicesc că avea să fie ultima ceaşcă pe care a golit-o înainte de fuga sa, despre care am aflat la puţin timp, de la Europa Liberă?

Acea aventură - trecerea ilegală a graniţei, cu enormele riscuri asumate, cu teribile emoţii, popasul în Austria, azilul politic primit în SUA - s-a petrecut la trei săptămâni înainte de evenimentele din decembrie '89 şi i-a adus eliberarea. Nu şi libertatea, deoarece mijlocitorul fugii, un anume Panait, a vrut să profite numai el de numele şi renumele ei. A ascuns-o de ochii americanilor, supunând-o la umilinţe, iar când a scos-o în lume a învăţat-o să răspundă neapărat cu "So what?" la întrebările legate de apariţia ei alături de un bărbat cu copii lăsaţi departe, acasă.

Acest "Şi ce dacă?", prin care ea voia să dea de înţeles că nu e iubita individului, a fost răstălmăcit de publicul puritan şi i-a umbrit întrucâtva imaginea. Fiindcă norocul îi ajută pe cei buni, el nu a ocolit-o pe Nadia Comăneci nici în SUA. Regretatul Alexandru Ştef, profesor şi antrenor de rugby fugit din ţară cu ani buni înaintea ei, devenit administrator la Stadionul Olimpic din Montreal, este omul (trecut prea repede în eternitate) care a "furat-o" de la Panait, pregătindu-i pas cu pas adevărata revenire între stele. A supus-o cursurilor intensive de engleză şi franceză, a dus-o până şi la Papa de la Roma, Alexandru Ştef fiind cel dintâi impresar adevărat al legendarei sportive.

Ulterior, Nadia s-a reîntâlnit cu Bart Conner, campion olimpic el însuşi la gimnastică, şi cu managerul acestuia, Paul Ziert. Căsătoria cu cel dintâi ("nunta secolului" în România, prima din Palatul Snagov, cu Adrian Năstase în rol de naş) şi intrarea în business sub tutela celuilalt american i-au adus, încet dar sigur, din nou lumea la picioare celei mai faimoase dintre români. Despre ce afacere vorbim?

Sunt, de fapt, mai multe, inclusiv o şcoală de gimnastică în Oklahoma, inclusiv publicitate la diverse produse. Dar e în primul rând vânzarea de brand cu inteligenţă, pentru care eroina schimbă avioanele mai des, parcă, decât combinezoanele, ca să răspundă interesului uriaş pe care simpla sa prezenţă, numele ei continuă să-l stârnească în toate colţurile lumii.

Astăzi, Nadia petrece în casa-i din Oklahoma, apoi...din nou pe drumuri - spre Las Vegas, unde se întruneşte board-ul Gymnastics Hall of Fame.

La mulţi şi buni ani, Zeiţă si Om!