Aşteptăm de la autorităţi consecvenţă, responsabilitate şi profesionalism

• (Interviu cu domnul Mihai Bogza, preşedintele Bancpost)

• "Eu nu mai văd pentru 2010 riscuri la fel de mari ca în acest an, dar ne-am mai înşelat şi ne putem înşela şi pe viitor"

Reporter: Cum vă afectează situaţia actuală de pe scena politică?

Mihai Bogza: Cred că viaţa politică are propria sa dinamică în orice ţară şi, din păcate,aceasta nu se suprapune întotdeauna peste interesele mediului economic. Trebuie să fim conştienţi de lucrul acesta. Se întâmplă în toată lumea. Sigur că, din punctul nostru de vedere, al celor din mediul de business, am dori să avem o anumită stabilitate a mediului politic pentru că acesta este mai propice pentru dezvoltarea afacerilor. Dacă nu se întâmplă aşa, trebuie să ne adaptăm. Normal, ceea ce ne dorim de la orice fel de guvern sau autoritate sunt câteva lucruri pe care le cere mediul economic din toată lumea autorităţilor din ţările în care îşi desfăşoară activitatea, respectiv consecvenţă, responsabilitate, profesionalism şi mai dorim să avem o atmosferă curată, lipsită de corupţie. Absenţa oricăruia dintre aceşti factori contribuie la creşterea costului afacerii. Apar riscuri mai mari şi trebuie să îţi iei măsuri de precauţie.

În cazul acesta concret (n.r. situaţia actuală politică), este evident că incertitudinile privind mediul politic cu care ne confruntăm astăzi şi care s-ar putea prelungi în timp, stimulează băncile să fie mai conservatoare. Aţi văzut deja care este reacţia inves-titorilor străini în România, au fost şi reacţii publice, am asistat şi la o revigorare a atacurilor pe leu... Până la urmă noi, băncile, suntem cei care băgăm cei mai mulţi bani în economie în momentul de faţă, sub formă de credite, avem aproape 50 de miliarde de euro echivalent pe total sis-tem, şi în mod evident suntem preocupaţi. Dacă ni se pare că mediul economic a devenit mai periculos, sigur că reacţionăm şi noi printr-o mai mare prudenţă. Asta în condiţiile în care, şi aşa, băncile erau considerate ca fiind prea prudente.

Reporter: Când preconizaţi reluarea creditării?

Mihai Bogza: Toate băncile îşi doresc să acorde credite, este baza activităţii noastre, din asta trăim până la urmă şi lucrul acesta s-a văzut din plin înainte de criză, dar la fel de evident este că nu o putem face în orice condiţii şi preţul la care suntem dispuşi să vindem aceste credite reflectă percepţia noastră privind riscul de afacere în Româ-nia.

Nu mai puţin adevărat este faptul că preţul creditului este unul dintre factorii care determină apetitul clienţilor. Dacă preţul este mai mare, apetitul lor scade. Nu spun că este singurul factor, dar este unul dintre factorii determinanţi. Şi în momentul de faţă, preţul este ridicat şi pe fondul riscului de credit, care era deja mare în România, pentru că suntem în criză, să nu uităm acest lucru. În condiţiile în care costul creditelor va mai creşte în perioada următoare, din cauza riscului politic, va fi un motiv în plus ca reluarea creditării să aibă o viteză nu atât de mare cum am dori noi.

Totuşi, noi, ca bancă, încercăm să facem ceva pentru a creşte creditarea. Este interesul nostru, aceasta este activitatea noastră de bază. De exemplu, chiar acum suntem în mijlocul unor campanii promoţionale, una pentru creditele acordate companiilor mici şi întreprinzătorilor individuali şi alta pentru creditele ipotecare.

Reporter: Aveţi un credit similar cu "Prima Casă"?

Mihai Bogza: Nu, este un alt produs care se adresează unei categorii de clienţi acoperite numai parţial de proiectul Prima Casă. Un produs nu concurent, ci complementar produsului Prima Casă. De asemenea, suntem activi în promovarea cardurilor de credit, AMEX în principal, dar nu numai, şi a cardurilor de debit.

Reporter: De ce nu este dezvoltat AMEX-ul în România?

Mihai Bogza: Este un card premium, un card mai scump care oferă nişte facilităţi pe care alte categorii de carduri nu le oferă. Cred că are într-o oarecare măsură de a face cu nivelul de dezvoltare economică a ţării şi cu numărul de persoane din clasa mijlocie, care este încă în formare în România. Noi însă, la Banc-post, am pariat pe această clasă mijlocie, pentru că am introdus AMEX-ul cu 4 ani în urmă, şi continuăm să îl promovăm, iar dinamica din ultima perioadă pare să ne dea dreptate.

Pe zona corporate suntem activi mai ales în ce priveşte companiile mari şi foarte mari. De asemenea, suntem dispuşi şi foarte deschişi să finanţăm proiecte guvernamentale.

Reporter: De ce proiecte guvernamentale?

Mihai Bogza: Pentru că, până la urmă, credem că o soluţie pentru ieşirea din criză o constituie expansiunea cheltuielilor guvernamentale. Economiştii vor spune: desigur, când acestea se duc în direcţia justă. Dar noi nu putem influenţa direcţia în care merg aceste cheltuieli. Noi doar dăm bani statului când acesta îi cere prin diverse forme şi la un preţ rezonabil. Credem că o anumită expansiune sănătoasă a cheltuielilor guvernamentale ar ajuta economia să iasă mai rapid din criză. Din motivul acesta, am fost mai activi în ultimul an pe sectorul de credit guvernamental. În plus, alături de banca-mamă şi alţi doi giganţi ai finanţelor internaţionale - HSBC şi Deutsche Bank - Bancpost a fost aleasă pentru a realiza emisiunea de eurobonduri a statului român. Compania ne onorează.

Reporter: Emisiune care pare să fi fost amânată, datorită crizei politice... Care este principala îngrijorare, în situaţia politică actuală?

Mihai Bogza: Principala temere, în ceea ce priveşte mediul economic, este ca nu cumva să ieşim din programul cu FMI. Acest program are mai multe efecte stabilizatoare pentru România. În primul rând, dă certitudinea că există o direcţie, că există un plan, după care toţi factorii din România se străduiesc să evolueze. Ca în orice program, unele măsuri sunt îndeplinite, altele parţial, altele cu întârziere, dar, până la urmă, este un program cunoscut de toată lumea, transparent, îl ştim nu numai noi românii, îl cunosc şi investitorii şi creditorii externi. Şi mai mult, este un program care deţine un certificat de calitate din partea FMI; ştiu că FMI-ul face şi obiectul unor critici, dar până la urmă expertiza lor nu poate fi, totuşi, contestată. Programul cu FMI a generat un import de credibilitate pentru România, iar agenţiile de rating au subliniat că îşi vor modifica în scădere ratingul pentru România dacă ieşim din acordul cu FMI. Şi chiar dacă şi agenţiile de rating au fost destul de criticate pentru rolul lor în criza actuală, un mesaj negativ din partea lor nu ar lăsa investitorii indiferenţi.

Al doilea motiv este acela că programul cu FMI ajută la menţinerea unui nivel confortabil al rezervei valutare a Băncii Centrale. Aceasta este importantă, în opinia mea, într-o perioadă în care există percepţia că, pe fondul unor slăbiciuni de natură politică sau economică în România, cursul de schimb al monedei naţionale poate fi atacat. Rezerva valutară a Băncii Naţionale, dacă se situează la un nivel ridicat, nu constituie numai un factor de descurajare a speculatorilor, ci devine chiar o armă atunci când atacurile împotriva leului se manifestă şi cred că am văzut asta din plin în ultimele zile. Nu putem decât să bănuim că Banca Centrală a intervenit în piaţă, pentru că ei nu fac publice aceste intervenţii, dar ideea este că pot să intervină şi ştim că o şi fac atunci când este necesar.

Reporter: Aţi spus că expansiunea cheltuielilor guvernamentale ar putea scoate România din criză. Către ce ar trebui îndreptate aceste cheltuieli?

Mihai Bogza: Către sectoare care au capacitate mare de antrenare, care generează efecte în lanţ mai mari. De exemplu, cu toţii recunoaştem că avem o infrastructură rutieră subdezvoltată... Nu văd de ce nu s-ar putea duce banii acolo, mai ales că aceşti bani, cu siguranţă, ar atrage în cofinanţare sume nerambursabile de la UE, care le-ar potenţa efectele.

Reporter: Cum vedeţi anul 2010, din punct de vedere economic?

Mihai Bogza: Incertitudinile datorate crizei, la care se adaugă nefericit cele din zona politicii interne, fac foarte dificilă stabilirea unei strategii pentru 2010. Este foarte greu să anticipăm momentul când România va trece de criză. Majoritatea comentatorilor spun că "vom ieşi din criză la 3-6 luni după ce vor ieşi ţările dezvoltate". Nu este garantat că se va întâmpla acest lucru. Acesta ar fi un interval minim. Dar, dincolo de acest interval, se pot întâmpla multe lucruri negative în măsura în care nu există o acţiune concertată din partea autorităţilor.

În ce priveşte situaţia economică internaţională, la întâlnirea Fondului Monetar Intenaţional, la Istanbul, oficialii din G7 păreau mult mai relaxaţi faţă de acum un an când îi vedeam la Washington. Ori s-au obişnuit cu criza, ori consideră că pericolul mare a trecut. Ori ambele. Eu nu mai văd riscuri la fel de mari ca în acest an, dar ne-am mai înşelat şi ne putem înşela şi pe viitor.

Referitor la situaţia actuală din România, cred că celor de la FMI nu le place nicio schimbare de politică bruscă, care îi lasă în suspans în ce priveşte interlocutorul cu care negociază. Şi aşa aveau îngrijorările lor pe care le menţionau din când în când.

Reporter: Când vor relua din nou băncile creditarea pe scară largă?

Mihai Bogza: Cred că toată lumea încearcă acum să relanseze creditarea prin diverse mijloace. Mă tem însă că puţină lume din afara sis-temului bancar înţelege dificultăţile unui astfel de proces în prezent. De exemplu, în zona corporate, în principiu, sunt două mari categorii de credite: de investiţii şi pentru "working capital" (capital de lucru). La investiţii, cine poate să îşi facă acum un business -plan pentru 7-10 ani? Este foarte greu. Poate doar câţiva antreprenori cu calităţi de vizionar deosebite, pe care însă nu este obligatoriu să le aibă şi finanţatorul. Chiar dacă, astăzi, vine cineva cu o idee foarte bună, pentru noi este foarte greu să validăm că gândirea este corectă, cu atâtea incertitudini.

În ceea ce priveşte creditele pentru "working capital", toată activitatea economică s-a poziţionat mai jos cu câteva procente bune faţă de nivelul maxim pe care l-am înregistrat în perioada corespunzătoare anului trecut. Ca bancă, la astfel de credite completezi resursele clientului ca să îl ajuţi să îşi sporească afacerea, să facă mai mult decât ar face numai cu banii proprii. În momentul de faţă, cifra de afaceri a scăzut foarte mult şi, atunci, ar trebui să îi reduci o parte din credit, nu să îl sporeşti.

Sunt unele companii la care poţi să dai bani în plus, sunt mult mai multe companii la care ar trebui să iei din bani înapoi. Din cauza aceas-ta, pretenţiile că băncile ar trebui să crediteze mai mult fără niciun fel de argument ni se par exagerate. Cu alte cuvinte, firma X produce mai puţin, nu mai reuşeşte nici să încaseze banii de la clienţii la care a livrat, dar se aşteaptă ca banca să îi sporească finanţarea. Ar fi lipsit de sens. Primul care trebuie să dea banii, într-o situaţie ca asta, să nu uităm, este acţionarul. El ar trebui să îşi majoreze capitalul pentru a demonstra implicare şi pentru a asigura o împărţire corectă a riscului între el şi bancă. Ori, în ultimul timp, eu nu prea am mai văzut creşteri de capital pe bursă, de exemplu. Le numeri pe degete. Este clar că şi posibilităţile financiare şi apetitul pentru risc al antreprenorilor au fost reduse şi evident că băncile nu pot fi mai puţin prudente decât sunt acţionarii.

Fundamentul economic pentru o creştere a creditării nu prea există în momentul de faţă.

Banca noastră a dat credite acolo unde a fost nevoie şi unde a existat o cerere solvabilă, la un preţ rezonabil pentru ambele părţi, adică pe zona de stat. În rest, pe zona privată, nu am oprit nicio clipă activitatea de creditare, numai că am redus motoarele, adaptându-le la puterea de absorbţie a clientelei, mult diminuată.

Reporter: Sunteţi mai reticenţi cu privire la evaluări...

Mihai Bogza: Suntem în situaţie de criză şi nu mai putem da credite aşa cum dădeam cu un an în urmă.

Reporter: De câte bănci credeţi că are nevoie sistemul bancar autohton?

Mihai Bogza: Dacă întrebarea asta mi se punea în urmă cu un an sau doi, spuneam că numărul de bănci este ok, pentru că ne aşteptam ca activitatea bancară să crească rapid în continuare. Evident că ceea ce a intervenit acum este o situaţie cu totul specială.

Întrebarea care se pune este dacă această situaţie specială este doar un moment de pauză, după care creşterea se va relua, situaţie în care nu cred că vom asista la fuziuni de bănci sau la ieşiri de pe piaţă. Sau dacă pierderea de substanţă economică va fi una pe termen lung, în care caz s-ar putea produce consolidări în sistemul bancar. Vreau să cred că trendul pe termen lung pentru România este unul convergent cu ţările dezvoltate din Europa şi că acest eveniment nefericit - criza - este ceva care se întâmplă foarte rar; nu cred că va mai prinde generaţia noastră încă o dată asemenea momente. Asta nu înseamnă însă că nu vor mai fi crize locale.

Revenind, pentru o ţară cu 20 de milioane de oameni, nu cred că 40-45 de bănci este o cifră exagerată. E adevărat, faţă de nivelul actual de dezvoltare a sistemului, cu active totale de circa 80 miliarde euro, o medie de sub 2 miliarde pe bancă, da, numărul de bănci este mare. Trebuie însă să ne uităm în perspectivă şi această perspectivă sper că validează ideea de a menţine investiţii în sistemul bancar în momentul de faţă.

În altă ordine de idei, mulţi nu realizează dezavantajul economiei de scară care joacă în defavoarea Româ-niei: într-un sistem bancar cu 80 de miliarde de euro total active, şi să nu uităm că până acum câţiva ani era de 30-40 de miliarde, nu poţi să dai credite cu acelaşi preţ cu care ai da într-un sistem bancar de 2000-3000 de miliarde. Este diferenţa dintre un hipermarket şi un magazin din colţ, în care primul îşi poate permite un adaos comercial mult mai mic pentru că cifra sa de afaceri este net superioară.

De aceea, când băncile noastre sunt considerate prea scumpe comparativ cu sisteme bancare bine dezvoltate din străinătate, nu ştiu dacă să râd sau să plâng, pentru că nu vorbim de acelaşi lucru. Comparăm mere cu pere. Diferenţa cantitativă este atât de mare încât se transformă într-o diferenţă calitativă, cum se spunea pe vremuri. Iar atunci când băncile au încercat să crească rapid pentru a recupera această diferenţă s-a văzut că pot interveni factori, cum a fost această criză, neprevăzută de mulţi, care ne pot arunca în urmă.

Reporter: Tot efortul pentru câştigarea cotei de piaţă prin des-chiderea de sucursale a fost în zadar...

Mihai Bogza: Da şi nu, pentru că personalul rămâne calificat. Salariaţii disponibilizaţi din bănci, deja specializaţi, nu vor fi pierduţi pentru economie. Până la urmă, ei vor fi recirculaţi, vor lucra în activităţi oarecum similare. Dacă de exemplu vor ajunge în companii cu alt profil, vor avea cunoştinţele financiare necesare pentru a lucra cu băncile. Să nu uităm, o problemă foarte mare pe care au avut-o băncile, într-un trecut nu foarte îndepărtat, era dificultatea unui dialog profesional cu cei care veneau să ceară credite.

Reporter: Care au fost măsurile luate de Bancpost pentru contracararea efectelor crizei?

Mihai Bogza: Am renegociat chirii, am redus cheltuielile pe care le-am considerat neimportante, am închis 7 agenţii: 6 în Bucureşti şi una în provincie. Am redus numărul de personal cu circa 400 de oameni - cam 10% din personal. O mare parte dintre ei au plecat natural, dar am avut şi programe de eficientizare a activităţii în care am restructurat personalul. Bineîn-ţeles că am plătit salarii compensatorii, potrivit legii.

Reporter: Din ce segmente provin disponibilizările?

Mihai Bogza: Din toate segmentele. Evident că, dacă ai redus o parte din personalul de execuţie, nu poţi să menţii la fel de mulţi manageri.

Am făcut restructurări nu numai pentru a ne ajusta la noua realitate a economiei, dar şi ca să le arătăm clienţilor că nu le cerem numai lor să facă eforturi, ci le facem şi noi.

Reporter: Cam câte credite aţi dat până acum, în acest an?

Mihai Bogza: Dacă excludem prelungirile liniilor existente şi relaţia cu statul, unde activitatea a cres-cut, credite noi, sub 20% faţă de anul trecut, în condiţiile în care, repet, apetitul clienţilor este foarte redus. Cred că cererea însăşi a scăzut cu peste 90%.

Reporter: Ce plasament aţi recomanda în această perioadă investitorilor?

Mihai Bogza: Cred că, în momentul de faţă, era câştigurilor speculative aşa-zis sigure a trecut. Multă lume s-a păcălit investind în momentul nepotrivit în diverse zone - imobiliare, Bursă şi altele - care promiteau câştiguri foarte mari, dar care aveau şi riscuri pe măsură. Eu aş recomanda unui investitor să acţioneze potrivit profilului de risc pe care îl are şi în domeniul la care se pricepe. Sunt investitori care zic că acum este momentul să investească pentru că piaţa este jos, sunt alţii care vor măcar să îşi păstreze valoarea economiilor, şi atunci depun în bancă, de exemplu.

Bine pentru România ar fi să vedem că oamenii îşi folosesc banii pentru a-şi porni propriile afaceri. Cu alte cuvinte că îşi iau viaţa în propriile lor mâini. Şi desigur, toţi ar trebui să economisească la bănci, pentru că aşa cum ne-a arătat criza, e bine oricând să ai rezerve, niciodată nu ştii ce îţi rezervă viitorul...