Austria repatriază 110 tone de aur de la Londra

Persistenţa crizei financiare în Europa, mai ales la nivelul bugetelor naţionale, a condus la accentuarea importanţei aurului în cadrul rezervelor internaţionale. Mai mult, datele din ultimii doi ani arată consolidarea unei noi tendinţe, privind nu doar cantitatea efectivă administrată de băncile centrale, ci şi locaţia depozitelor de aur monetar.

După ce băncile centrale din Germania şi Olanda au repatriat, cumulat, peste 200 de tone de aur de la New York şi Londra, a venit rândul Austriei să se înscrie pe lista ţărilor din nucleul dur al zonei euro care îşi repatriază rezerva de aur.

O ştire recentă din cotidianul Kronen Zeitung arată că procesul este în plină desfăşurare, ca urmare a noii strategii a Băncii Austriei de administrare a rezervelor valutare. Conform ştirii din KZ, 82% din rezerve de aur a Austriei, de 280 de tone, a fost depozitată la Banca Angliei, circa 17% în Germania, iar restul în Elveţia.

Repatrierea a 110 tone este primul pas către noul obiectiv al băncii centrale de la Viena, acela de a depozita cel puţin 50% din rezerva de aur pe teritoriul naţional, pe fondul necesităţii "diversificării riscului". În urma schimbării politicii de administrare a rezervei de aur, 30% din cantitatea totală va fi păstrată în depozite la Londra şi 20% în Elveţia, după cum mai scrie Kronen Zeitung.

Datele oficiale arată că Austria a deţinut 320 de tone de aur până în 2003, rezerva fiind redusă până la 280 de tone în următorii patru ani, pe fondul politicii guvernamentale de stabilizare a finanţelor publice. După 2007 vânzările de aur din rezerva oficială au fost oprite.

Repatrierea aurului Austriei a început în condiţiile în care Curtea de Audit a publicat, la începutul anului curent, un raport unde sunt criticate măsurile luate de autorităţi pentru păstrarea în siguranţă a aurului, conform unui articol al analistului olandez Koos Jansen de pe site-ul BullionStar.com.

În raport se arată că păstrarea a 82% din rezerva de aur în Marea Britanie reprezintă un risc ridicat de concentrare, mai ales pe fondul existenţei unor deficienţe în contractul de depozitare, printre care se remarca lipsa unei proceduri de auditare de către Banca Austriei a aurului din depozitele externe.

O declaraţie din 2011 a lui Carl-Ludwig Thiele, membru al conducerii executive a Bundesbank, l-a determinat pe Jansen să afirme că "băncile centrale străine nu au avut niciun drept să-şi auditeze aurul de la Banca Angliei şi de la Federal Reserve Bank of New York până în 2013".

Acesta a fost şi cazul Băncii Austriei, care a obţinut dreptul de acces şi audit a rezervei de aur depozitate în Marea Britanie tot în 2013. O delegaţie austriacă a verificat aurul depozitat la Londra în luna mai 2014, după cum mai scrie analistul olandez.

Derularea procesului de repatriere este facilitată de măsurile luate de Banca Austriei în ultimii ani, prin care s-a urmărit modificarea structurii rezervei de aur. Astfel, cantitatea de aur în formă fizică (n.a. lingouri şi monede) a crescut cu aproape 77% între 2009 şi 2013, în timp ce alte forme financiare ale aurului din rezervă, cum sunt contractele prin care metalul preţios este împrumutat băncilor comerciale pentru o perioadă determinată, au scăzut cu peste 60%, până la circa 62 de tone în 2013.

Koos Jansen estimează că următoarea ţară care va anunţa repatrierea rezervei de aur va fi Belgia, pe fondul unor informaţii de la postul de televiziune VTM-NIEUWS, din decembrie 2014. Banca centrală a Belgiei a confirmat că analizează modalităţile de repatriere a rezervei de aur, cea mai mare parte a acesteia fiind depozitată tot la Banca Angliei.