Autogol al Braziliei în "meciul" dezvoltării economice

Ce bine ar fi dacă totul ar fi aşa de simplu ca în fotbal. Acolo jucătorii aplică schemele tactice ale antrenorului, dar toţi luptă pentru aceeaşi cauză. În economie este mult mai complicat, mai ales când "antrenorul" guvernamental consideră că este absolut necesară prezenţa lui în teren, asumându-şi inclusiv rolul de arbitru, pentru a "egaliza" nivelul talentului între vedete şi ceilalţi jucători şi a stabili câte pase să dea fiecare, dar mai ales cine trebuie să "marcheze".

În ultima decadă, Brazilia şi-a jucat cartea economică în această formulă, iar succesul aparent a continuat şi după declanşarea crizei globale.

Acum nimic nu mai pare să funcţioneze. IBGE (Institutul Brazilian de Geografie şi Statistică) a raportat o contracţie economică trimestrială peste aşteptări în T2 2014, de 0,6%, după un declin de 0,2% în T1 2014. Scăderea din primul trimestru a fost raportată, iniţial, ca o creştere de 0,2%, iar datele revizuite au confirmat intrarea Braziliei în recesiune pentru prima dată în ultimii 5 ani. Declinul anual al PIB-ului a fost de 0,9%, după un avans de 1,9% în trimestrul precedent.

Analistul Neil Shearing, de la Capital Economics din Londra, a declarat pentru Financial Times că "ultimele date arată, mai mult decât orice altceva, că este nevoie de reforme fundamentale pentru restaurarea vigorii economice".

În opinia sa, măsuri suplimentare de stimulare monetară "ar face mai mult rău decât bine, deoarece creditul continuă să crească mult mai rapid decât PIB-ul nominal şi poate ameninţa stabilitatea financiară".

Factorul principal al intrării în recesiune a fost declinul major al investiţiilor. Conform datelor de la IBGE, formarea brută a capitalului fix şi-a accelerat scăderea anuală până la 11,2%, de la 2,1% în trimestrul anterior (vezi grafic), pe fondul unei scăderi trimestriale de 5,3%.

Sectorul industrial a înregistrat un declin anual de 3,4%, în condiţiile unei scăderi trimestriale de 1,5%, iar sectorul agricol a stagnat faţă de T2 2013, pe fondul unei creşteri trimestriale de 0,2%.

"Controlul preţurilor, intervenţiile valutare şi schimbarea reglementărilor în sectorul energetic şi alte industrii au împins investitorii pe margine", explică profesorul Mauro Rochlin, de la Getulio Vargas Foundation, pentru Bloomberg. "Amestecul excesiv al guvernului în economie a creat un mediu de afaceri foarte nociv", a mai adăugat Rochlin.

În ciuda intrării economiei în recesiune, indicele bursier BOVESPA a crescut semnificativ la sfârşitul săptămânii trecute, dar mai are mult până să atingă maximele din 2010.

Motivul? Aşteptările optimiste ale pieţei privind plecarea de la conducerea statului, în urma alegerilor de luna viitoare, a preşedintelui Dilma Rousseff, după cum scrie Bloomberg. Speranţa se leagă de reducerea intervenţiei statului în sectorul industrial şi cel bancar, dar există, totuşi, bazele economice pentru susţinerea creşterii bursiere.

De la declanşarea crizei financiare globale am văzut multe prognoze la început de an, care indicau un nivel de circa 90.000 în următoarele 12 luni pentru BOVESPA. Maximul a fost de 72.996 în a doua jumătate a anului 2010, iar închiderea de la sfârşitul săptămânii trecute de 61.288.

Alte date statistice arată o intensificare a presiunilor inflaţioniste, care nu dau semne de temperare în ciuda dobânzii de politică monetară de 11%, precum şi prăbuşirea încrederii la nivelul mediului de afaceri şi al consumatorilor. În plus, deficitul de cont curent a atins un maxim al ultimilor 12 ani, producţia industrială este semnificativ sub maximul din 2008, pe fondul scăderii competitivităţii externe.

Acest fenomen este amintit de analistul Gene Frieda, de la Moore Europe Capital Management, într-o analiză publicată pe site-ul Project Syndicate, unde arată că "ponderea industriei prelucrătoare în totalul exporturilor a scăzut în ultima decadă până la 37%, de la 54%". În opinia sa, "modelul de creştere al Braziliei s-a ciocnit de un zid stagflaţionist".

Evoluţia economiei Braziliei în ultimii ani a fost determinată, se pare, de cererea externă pentru materii prime, în special din partea Chinei. Acum şi această cerere se restrânge, iar "miracolul" brazilian nu mai poate fi susţinut.

Variantele de stimulare fiscală sunt şi ele limitate, în condiţiile în care deficitul bugetar a depăşit toate aşteptările în iulie 2014, conform datelor de la Bloomberg, inclusiv la capitolul deficit primar (n.a. deficitul bugetar, exclusiv sumele alocate pentru plata dobânzilor). Prognozele guvernamentale indică un surplus primar de 1,9% din PIB până la sfârşitul anului 2014.

În faţa reporterilor, ministrul de finanţe Guido Mantega a minimalizat importanţa intrării economiei în recesiune, declarând că "inclusiv ţările foarte bine organizate au probleme cu relansarea creşterii", după cum scrie Reuters. De fapt, Mantega nu a minimalizat importanţa fenomenului, ci chiar l-a negat (n.a. oare unde am mai întâlnit o situaţie similară?). Întrebat dacă Brazilia este în recesiune, ministru de finanţe a precizat că "nu se poate spune acest lucru", se mai arată în articolul Reuters, deoarece "nu există criterii universal acceptate pentru definirea recesiunii". "În Brazilia nu se poate vorbi de recesiune pentru că, în opinia mea, aceasta presupune foarte multe luni de stagnare", a mai adăugat Mantega. Se pare că echipa economică a preşedintelui Rousseff a ales negarea evidenţei şi aruncarea vinei pe situaţia din economia mondială.

Dar opinia ministrului de finanţe este susţinută şi în mediul bancar. Analiştii de la banca Itaú-Unibanco consideră că "recesiunea este doar un fenomen temporar, datorat scăderii numărului zilelor lucrătoare din perioada Campionatului Mondial", după cum scrie Financial Times.

Va fi noul preşedinte capabil să înţeleagă necesitatea reformelor radicale pentru repornirea economiei Braziliei, mai ales când simpla creştere a creditării nu mai este suficientă, iar economia mondială dă noi semne de stagnare?

De fapt, pare să nu fie vorba nici măcar de stagnare. Într-un articol recent publicat pe site-ul Project Syndicate, J. Bradford DeLong, profesor la Universitatea Berkeley şi fost oficial în administraţia Clinton, se întreabă când vor recunoaşte liderii SUA şi ai zonei euro faptul că "a început o şi mai mare depresiune", deoarece "după şapte ani de la începutul crizei financiare globale cele două economii funcţionează cu mult sub potenţial".

După atâţia ani de stimulare a creşterii prin creditare şi consum, s-a dovedit că o ţară care dispune de atâtea resurse naturale şi umane nu îşi poate clădi perspectivele economice doar pe speranţa relansării economiei globale.

"Echipa" Braziliei şi-a marcat un autogol care se poate dovedi decisiv pentru dezvoltarea pe termen lung. Să fie de vină stilul "european" de joc? Dar, mai ales, va reuşi noua administraţie prezidenţială să se abţină de la intrarea pe "teren" în viitor?