AVAS despre privatizarea Antibiotice: "Vânzarea prin Bursă - o soluţie mai proastă decât licitaţia cu strigare"

Conducerea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) susţine că va continua, conform calendarului, vânzarea companiei Antibiotice Iaşi prin licitaţie publică, în ciuda deciziei Curţii de Apel Iaşi care a admis cererea sindicaliştilor de a suspenda hotărâ­rea de Guvern care stabilea metoda de vânzare.

AVAS susţine într-un răs­puns adresat ziarului BURSA că este acoperită de lege pentru a continua vânzarea: "Procesul intentat Guvernului României de către sindicatele Antibiotice Iaşi - în care AVAS nu are calitate procesuală - nu s-a finalizat, ci urmează o nouă etapă la Înalta Curte de Casaţie şi Jus­tiţie. Prin decizia Curţii de Apel, care nu este definitivă şi irevocabilă, s-a suspendat aplicarea Hotărârii de Guvern din 19 noiembrie 2007 care stabilea metoda de privatizare a S.C. Antibiotice S.A. Iaşi şi abroga vechiul HG care reglementa privatizarea companiei Antibiotice S.A. Iaşi. Procesul de privatizare nu a fost suspendat şi continuă conform calendarului anun­ţat".

Sindicatele au contestat în instanţă modul în care Guvernul a ales să-şi vândă acţiunile, criticându-l că nu este interesat de soarta societăţii. Sindicatele şi-au argumentat criticile prin faptul că selectarea prin licitaţie a noului proprietar nu permite AVAS să negocieze anumite clauze esenţiale pentru continuarea activităţii societăţii.

Şi alte voci au susţinut că soluţia licitaţiei nu este tocmai cea mai potrivită, statul putând alege mai degrabă soluţia vânzării pachetului prin Bursă sau chiar prin negociere directă.

În replică, AVAS susţine că are drept principal obiectiv acela de a obţine un preţ cât mai bun din vânzarea acţiunilor societăţii.

Soluţiile de privatizare- negocierea directă şi licitaţia cu strigare au fost criticate, în mod constant, în ultimii cincispreze ani, pentru că ele, în general, creau condiţiile unor privatizări netransparente cu scopul sa fie favorizaţi anumiţi investitori.

Scandalurile care s-au iscat de-a lungul anilor în jurul insituţiei cu reponsabilităţi în privatizare (fie că s-a numit FPS, APAPS, iar, mai nou, AVAS), au creat impresia publică că asistăm la principalul focar de corupţie din ţara noastră, multe privatizări fiind ulterior anchetate de procurori. Plecând şi de aici, specialiştii pieţei de capital au criticat modul în care statul a ocolit piaţa bursieră în procesul de privatizare al marilor companii, chiar şi atunci când acestea erau listate, cum este şi "Antibiotice". Observaţiile lor au fost preluate de ziarul BURSA care le-a transmis mai departe Autorităţii pentru Valoricarea Activelor Statului.

Conducerea AVAS spune că, în cazul privatizării Antibiotice, vânzarea prin intermediul pieţei de capital ar fi fost o soluţie mai proastă decât cea prin licitaţie cu strigare: "Preţul bursier este influenzat de procentul foarte mic din acţiunile Antibiotice care sunt tranzacţionate zilnic şi, prin urmare, nu este relevant. Media este de cca. 202.000 acţiuni tranzacţionate zilnic în ultimele 12 luni, ceea ce reprezintn 0,04% din numnrul total al acţiunilor societnţii (454.897.291). În plus, tranzacţiile pe bursn înregistrează fluctuaţii foarte mari, trendul BVB, în ultima perioadn fiind puternic descrescntor".

Nici succesul înregistrat de oferta statului în cazul Transgaz nu a sensibilizat AVAS, care consideră că cele două cazuri nu pot fi comparate: "În ceea ce priveşte comparaţia cu Transgaz, preciznm cn sunt două situaţii incomparabile. Transgaz a emis noi acţiuni şi s-a listat la bursn, pnstrând pachetul de control, scopul fiind capitalizarea şi nu vânzarea societăţii".

Chiar dacă cele două exemple nu pot fi comparate de pe poziţii de egalitate, din acest ultim răspuns transpare motivaţia care a stat la baza alegerii metodei privatizării: AVAS este interesată exclusiv de banii pe care îi va obţine pe Antibiotice, nu şi de soarta ulterioară a societăţii, confirmând indirect chiar criticile pe care i le aduc sindicatele.

Ce nu reuşeşte însă Guvernul sau AVAS să explice este urgenţa privatizării societăţii, pentru că dacă societatea avea nevoie de bani pentru investiţii, atunci statul putea proceda exact ca în cazul Transgaz. adică să emită noi acţiuni care să fie oferite investitorilor la Bursă şi astfel să controleze în continuare societatea, asigurâdu-i şi finanţarea investiţiilor.

Explicaţia ar fi că statul este cel care are nevoie urgentă de bani şi pentru asta este dispus chiar să rişte viitorul unei importante societăţi din industria noastră farmaceutică.