Sistemul Buk este unul de rachete sol-aer de rază medie, dezvoltat de Uniunea Sovietică şi Federaţia Rusă.
Acestea sunt proiectate pentru atacuri împotriva rachetelor ghidate, a dispozitivelor explozibile "inteligente" şi a avioanelor cu sau fără pilot.
Primele rachete Buk erau identificate în sistemul de raportare NATO cu numele "Gadfly", iar în cel al Departamentului de Apărare al SUA, cu denumirea SA-11.
De la introducerea lor în uz, rachetele au fost îmbunătăţite în mod continuu, apariţia unor generaţii noi ducând la schimbarea denumirii din registrele NATO şi Departamentul Apărării, în "Grizzly", respectiv SA-17.
O versiune navală a rachetelor Buk, destinată Marinei Ruseşti, se află, în prezent, în lucru, având termen de predare acest an.
Conform International Business Times, rachetele pot să atingă o altitudine cuprinsă între 11.000 metri şi 25.000 metri, în funcţie de versiune, şi sunt suficient de puternice încât să poată să doboare avioane de dimensiune mare, dintr-o singură lovitură.
Principalii utilizatori ai Buk sunt armata Rusiei şi armata Ucrainei.
Potrivit informaţiilor disponibile pe Wikipedia, astfel de rachete se mai află şi în posesia altor ţări, precum Azerbaidjan, Belarus, Cipru, Egipt, China, Coreea de Nord, India, Siria, Vietnam şi Venezuela.
Presa internaţională semnalează că nu este clar dacă separatiştii pro-ruşi din estul Ucrainei au intrat în posesia rachetelor Buk.
Informaţia pe care ministrul de Interne ucrainean, Arsen Avakov, a scris-o pe o reţea de socializare, potrivit căreia racheta cu care a fost doborât avionul malaezian ar fi fost oferită separatiştilor din estul ţării sale de către Rusia, nu a putut fi verificată, arată International Business Times.