Băncile austriece în faţa revoltei Ungariei privind "sclavagismul datoriilor"

Când fostul guvernator al băncii centrale a Ungariei cumpăra o casă cu două luni înainte de colapsul Lehman Brothers, şi ţara sa a căutat un ajutor de urgenţă, a primit o ofertă ce n-a putut-o refuza, potrivit Bloomberg.

Lui Peter Akos Bod, acum profesor de economie în cadrul Universităţii Corvinus din Budapesta, i s-a oferit o alegere în privinţa creditului de ipotecare de către banca sa. Acesta putea alege împrumutul în forint, moneda naţională, la o dobândă de 13%, sau în franci elveţieni, la o dobândă de 6%. După ce a calculat ambele variante în tabele, a ales împrumutul mai ieftin, în franci elveţieni.

"A fost raţional", a declarat Bod în cadrul unui interviu în 2008, adăugând că a folosit un model precis.

Trei ani mai târziu, Bod împreună cu aproximativ alţi un milion de compatrioţi ce au ales împrumuturile în franci sunt puşi în faţa unui munte de datorii, ce însumează 4,9 trilioane de forinţi (22 miliarde de dolari). Pierderea de peste 40% a monedei naţionale în raport cu francul a ridicat costurile de rambursare, ridicând arieratele la cel mai înalt nivel din ultimii douăzeci de ani şi făcându-l pe primul-ministru, Viktor Orban, să declare despre împrumuturi că sunt "sclavie a datoriilor".

Pentru a ajuta proprietarii imobiliari, Orban a impus pierderi monetare asupra băncilor, inclusiv Erste Group Bank şi Raiffeisen Bank International, ce ar totaliza 900 de milioane de euro.

Aflaţi în faţa riscului ca Orban să impună noi măsuri, creditorii s-au oferit să accepte pierderi adiţionale de 2,2 miliarde de dolari, dacă guvernul promite să nu mai facă alţi paşi în acea direcţie. Dacă o va face, băncile ameninţă cu retragerea de pe piaţa ungară.