"Băncile slovene au oferit împrumuturi fără multe precauţii, pe relaţii clientelare"

Reporter: Excelenţa Voastră, când aţi venit la Bucureşti, care au fost primele dumneavoastră impresii cu privire la România şi români?

Ambasador Mihael Zupancic: În primul rând, am fost la Bucureşti şi înainte de a prelua postul de ambasador, dar numai pentru două zile, un interval prea scurt pentru a-mi forma o impresie, mai ales că am avut atunci întâlnire după întâlnire. În plus, am petrecut mult timp cu colegii români de la Bruxelles, în perioada în care am fost la post acolo. Anul acesta, în contextul pregătirii pentru mandatul de ambasador în România, am avut prilejul să aflu despre progresele realizate de ţara dumneavoastră, în special în ce priveşte lupta împotriva corupţiei.

Rar de văzut un sistem atât de eficient ... mi-aş dori să avem unul similar în Slovenia.

Românii mi se par amabili şi săritori, nu e o problemă să comunic cu oamenii, deşi nu vorbesc încă limba română.

Noi, slovenii, suntem mai introvertiţi. Aici, am descoperit că multe persoane cunosc limbile engleză, franceză sau italiană şi, astfel, am putut conversa pe stradă sau chiar când am circulat cu maşina prin Bucureşti.

Singura problemă pe care o văd este situaţia infrastructurii rutiere, din păcate a fost o surpriză neplăcută. România este de 11 ori mai mare decât Slovenia, şi ca suprafaţă, şi ca populaţie, dar are o infrastructură de transport rutier similară cu cea a ţării mele. Asta e puţin, raportat la dimensiunea României. Probabil că există studii care arată ce impact negativ are această situaţie asupra competitivităţii României sau procentul care se pierde din creşterea economică a ţării dumneavoastră.

Reporter: Pentru un vizitator străin, traficul rutier din Ljubljana nu pare congestionat. A aplicat municipalitatea anumite măsuri pentru a-l fluidiza?

Ambasador Mihael Zupancic: În primul rând, mare parte din centrul Ljubljanei a fost transformată în zonă pietonală. Recent, au fost construite două mari parcări la periferie, unde oamenii care muncesc în capitală îşi lasă maşinile şi merg în oraş cu autobuzul. Pe viitor, va continua construcţia de astfel de parcări, unde tariful este avantajos, de 1 euro pe zi. În plus, pentru cei care locuiesc în jurul Ljubljanei, ajută şi faptul că există autostradă chiar în apropierea capitalei.

Reporter: Parcările de la periferie au fost construite de Primăria Ljubljanei?

Ambasador Mihael Zupancic: Da, sunt investiţii publice, realizate din bugetul local al capitalei.

Reporter: Am convingerea că Ministerul sloven al Afacerilor Externe a luat în considerare mai multe argumente solide pentru numirea dumneavoastră ca ambasador în România. Ca să zic aşa, ce anume v-a făcut "omul potrivit" pentru postul de la Bucureşti?

Ambasador Mihael Zupancic: Aş vrea şi eu să cunosc respectivele argumente!

Serios vorbind, ţin să menţionez că, în primul rând, a fost o opţiune personală să vin în România. Anterior, am lucrat mult în domeniul relaţiilor multilaterale, în particular cele care ţin de Uniunea Europeană. Sunt familiarizat cu acestea din urmă şi, chiar dacă în ultimii cinci ani am fost şeful Departamentului Drept Internaţional (n.r. - din cadrul reprezentanţei permanente slovene la Bruxelles), am fost în continuare foarte implicat în afacerile europene. Am considerat că venise timpul să mă îndepărtez de această zonă ... ţinând cont de faptul că Bruxelles are reputaţia de a fi, când şi când, desprins de viaţa reală. Predecesorul meu la post, doamna Jadranka ©turm-Kocjan, fiind primul ambasador al Sloveniei în România, a aşezat fundamente excelente, s-a confruntat cu multe provocări şi, practic, a construit totul de la zero. Poate că guvernul sloven a considerat că trebuie trimis la Bucureşti cineva mai tânăr, care să ducă ştafeta mai departe, la aceeaşi intensitate. Pentru mine, este o mare responsabilitate şi o provocare şi mai mare.

Reporter: Aveţi o experienţă îndelungată în afaceri europene. Cum îşi defineşte Slovenia calitatea de membru al Uniunii Europene? Vă rugăm să ne explicaţi, ţinând cont de apartenenţa ţării dumneavoastră la arealul Europei Centrale şi de Est, respectiv de parcursul istoric similar pe care l-au avut statele central şi est-europene înainte de aderarea la Uniune, diferit de cele din Vest. Care sunt priorităţile slovene la nivelul UE?

Ambasador Mihael Zupancic: E adevărat, am avut două mandate la Bruxelles, au fost aproape opt ani, o perioadă destul de lungă, poate prea lungă ... În acest interval, Slovenia a deţinut Preşedinţia Consiliului UE (n.r. - în prima jumătate a anului 2008), fapt ce a contribuit la vizibilitatea ţării mele. Vedeţi, Slovenia este o ţară alpină (n.r. - cu referire la Munţii Alpi), continentală şi maritimă (n.r. - cu deschidere la Marea Mediterană), are toate aceste coordonate geografice, care, în mod cert, ne influenţează politica externă. Noi ne dorim să devenim un hub regional şi, totodată, să fim o punte pe care să fie create şi dezvoltate legături între statele din vecinătate. Dar, având în vedere dimensiunile Sloveniei şi mijloacele pe care le avem la dispoziţie, cele financiare, chiar şi cele de resursă umană, trebuie să ne concentrăm pe un număr restrâns de priorităţi sau să aplicăm o abordare de tip "specializare inteligentă".

Una dintre priorităţi este pe direcţia Balcanilor de Vest, unde suntem implicaţi activ. În calitate de stat membru al UE, facem eforturi să contribuim la continuarea procesului de extindere a Uniunii. Prin iniţiativele noastre de politică externă, aşa cum este "Procesul Brdo" (n.r. - format regional de dialog politic, iniţiat în anul 2010 de Slovenia şi Croaţia, la care s-au alăturat Serbia, Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Kosovo şi Albania), urmărim să evidenţiem importanţa cooperării regionale, în contextul eforturilor făcute de comunitatea internaţională pentru menţinerea stabilităţii şi securităţii în vecinătatea noastră estică şi sudică, astfel încât să dezvoltăm un management colectiv al riscurilor de securitate, al fenomenului migraţiei etc.

Alte priorităţi ale Sloveniei la nivelul UE sunt dimensiunea socială, unde considerăm că actuala criză nu trebuie lăsată să erodeze "modelul european" şi dimensiunea economică, în privinţa căreia noi pledăm pentru îmbunătăţirea modului în care funcţionează piaţa comună, mai ales că încă există lacune în funcţionarea acesteia, în sectoare importante, precum bunurile şi serviciile, energia, dar şi pe piaţa digitală şi cea de capital. Viziunea noastră vine din faptul că majoritatea IMM-urilor slovene sunt orientate către piaţa europeană.

Totodată, avem obiective ambiţioase în problematica schimbărilor climaterice: de exemplu, pe dimensiunea energetică a Uniunii, noi punem mare accent pe energiile regenerabile. În vremurile grele pe care le trăim, Slovenia consideră că politica de coeziune este o resursă importantă.

În planul politicii externe, susţinem, în principiu, comerţul liber, dar suntem foarte preocupaţi ca standardele aferente să nu fie coborâte ca rezultat al negocierilor pentru Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP). Slovenia susţine şi cooptarea de noi membri în zona euro, deoarece o astfel de evoluţie îi va imprima acesteia o şi mai mare stabilitate. În acelaşi timp, suntem conştienţi că, deocamdată, nu există suficientă voinţă politică în rândul statelor membre ale UE pentru un avans mai mare către o uniune fiscală.

În esenţă, Slovenia se străduieşte să acorde prioritate chestiunilor care pot determina o integrare aprofundată la nivelul UE, inclusiv cele de natură să genereze efecte pozitive în economia europeană. Desigur, apar mereu provocări noi ... în prezent, împreună cu colegii din Marea Britanie, pledăm pentru o nouă reformă a Uniunii. Noi credem că, orice s-ar face pe această linie în viitor, trebuie să fim conştienţi de necesitatea ca procesul de reformă să fie cuprinzător şi să ţină cont de interesele tuturor celor 28 de state membre. Slovenia are o linie roşie peste care credem că nu trebuie să se treacă, anume ceea ce putem numi "ADN-ul" Uniunii Europene, care trebuie păstrat aşa cum este şi trebuie imprimat şi mai mult.

Reporter: Sunteţi de părere că statele membre din Europa Centrală şi de Est au interese comune, care uneori sunt divergente în raport cu cele pe care le are partea vestică a UE? De exemplu, problema cotelor obligatorii de refugiaţi sau oricare alta. Credeţi că aceste state central şi est europene ar trebui să-şi formuleze o viziune comună cu care să contribuie la procesul decizional de la Bruxelles?

Ambasador Mihael Zupancic: Nu cred că se poate vorbi de o viziune comună emanată de membrii estici ai UE şi o altă viziune comună a membrilor vestici. Cel puţin, eu nu am văzut aşa ceva în perioada în care m-am aflat la Bruxelles şi cât timp Slovenia a deţinut Preşedinţia Consiliului UE. Vedeţi, nici măcar statele membre ale Grupului de la Vişegrad nu au întotdeauna o abordare unitară. Regula generală este că statele membre îşi evaluează interesele şi se aliază în consecinţă, alcătuiesc grupuri în care nu contează dacă eşti din partea de Est sau de Vest a Uniunii.

Această criză a refugiaţilor, care este şi o criză a imigranţilor economici, a ilustrat ambele ipostaze ale regulii generale de care vorbesc. Un anume stat din partea estică a UE s-a auto-izolat de vecinii săi şi, în acelaşi timp, mai multe state şi-au unit forţele împotriva cotelor obligatorii de refugiaţi, poziţia acestora fiind legitimă, fireşte.

În orice caz, eu cred că problema unei poziţii comune poate fi văzută şi dintr-o altă perspectivă. În perioada în care am lucrat la Bruxelles, am văzut cum statele pe care le numim de mult timp "motorul Uniunii Europene", Germania şi Franţa, îşi coordonau poziţiile chiar şi atunci când la conducerea lor se aflau lideri politici între care nu exista, în mod special, vreo "chimie" personală. În pofida acestui fapt, ceilalţi reprezentanţi politici şi diplomaţii de carieră din ambele state erau conştienţi că trebuie să ştie cum să identifice soluţii reciproc agreate. Asta face parte din joc ... în schimb, am sentimentul că o astfel de colaborare este mult mai dificilă între membrii estici ai UE, aici, dacă nu există simpatie între anumiţi lideri politici, nu apar acţiuni conjugate, deşi ar fi în beneficiul tuturor.

Am şi impresia că, uneori, statele care au aderat la Uniune după anul 2004, inclusiv Slovenia, evită să-şi asume roluri de lider, chiar şi pentru chestiuni în care ar putea s-o facă. Mi-e greu să înţeleg de ce se întâmplă asta, dar sper ca România şi Slovenia să conducă mai des, la Bruxelles, grupuri unite de interese similare. Nu vezi prea des ca statele membre din zona centrală şi est-europeană să fie la conducerea unor astfel de grupuri, se pare că le este mai confortabil să adere la grupuri conduse de state "mai vechi" ale Uniunii şi să urmeze linia acestora, în loc să iasă în faţă.

Când 70% din legislaţia statelor membre se face la Bruxelles şi are impact în fiecare ţară, trebuie să fii activ, să faci parte din grupuri, sa construieşti alianţe, căci dacă eşti singur, nu contezi prea mult. Să vă dau un exemplu: în perioada în care am lucrat la Bruxelles, Delegaţia noastră permanentă avea 68 de oameni, care trebuiau să acopere 160 de grupuri, din care Slovenia făcea parte. Eu am o vorbă despre asta: la Bruxelles, trebuie să faci lobby, să faci lobby, să faci lobby! Şi să faci asta înainte de întâlniri sau reuniuni, pentru că odată ce au început, s-a terminat. Ce poţi să obţii în timpul unei reuniuni? Să schimbi o virgulă pe ici, pe acolo.

Reporter: Care sunt principalele domenii ale cooperării economice între Slovenia şi România? Care sunt perspectivele de dezvoltare ale acesteia?

Ambasador Mihael Zupancic: În primul rând, este de menţionat colaborarea consistentă dintre Automobile Dacia SA şi Renault Slovenia. Cred că în anul acesta, conform datelor statistice preliminare, România va avea un sold pozitiv în balanţa schimburilor comerciale cu Slovenia (n.r. - din anul 2006, soldul din fiecare an a fost negativ pentru România), în principal datorită livrărilor realizate de Dacia către filiala Renault din Slovenia. În al doilea rând, există mai multe companii slovene în România, unele dintre ele având succes de piaţă încă dinainte ca noi să ne dobândim independenţa. Aproximativ 30 de companii slovene au, în mod efectiv, reprezentanţe în România, majoritatea angajaţilor fiind cetăţeni români. Datele statistice indică un număr de 280 de firme slovene care fac afaceri pe relaţia cu România, ceea ce plasează ţara dumneavoastră pe locul 20 în ierarhia comerţului exterior al Sloveniei. Volumul total a fost de 627,4 milioane euro în 2014, dar tendinţa a fost crescătoare în fiecare an.

Cum să ne dezvoltăm pe viitor cooperarea economică bilaterală este o bună întrebare, pe care o discut adesea cu colegii mei. Consider binevenită orice idee, mai ales că, probabil, calea optimă să atingem acest obiectiv este să ne cunoaştem reciproc mai bine. Slovenia şi România nu sunt departe una de cealaltă: distanţa între Ljubljana şi Bucureşti este mai mică de 1200 km, la fel cât este de la Bucureşti la Bruxelles. Dar nu suntem vecini şi nu avem legături rutiere, aeriene şi feroviare care să faciliteze schimburile bilaterale. Din acest motiv, mai ales, firmele din ţările noastre au ajuns să colaboreze după cum s-a auzit despre ele, din vorbă-n vorbă.

În următoarele luni, Ambasada noastră va elabora un concept de prezentare a pieţei româneşti în Slovenia şi, concomitent, va organiza aici "Zilele Sloveniei", pe modelul unor evenimente similare organizate de alte state. Suntem în căutare şi de alte idei, bazate pe exemple de bună practică, deoarece nu am vrea să omitem vreo oportunitate.

Aş fi foarte fericit dacă s-ar înfiinţa o linie aeriană directă între Bucureşti şi Ljubljana. Desigur, suntem conştienţi că un astfel de proiect depinde de dinamica relaţiilor dintre ţările noastre ... nicio companie aeriană nu îşi permite să zboare cu avioanele goale. Voi încerca să organizez o serie de discuţii pe acest subiect, căci pentru noi este o mare provocare.

Reporter: În urmă cu o lună, omologul dumneavoastră muntenegrean în România, domnul ambasador Milan Begovic, ne-a acordat un interviu, context în care a semnalat aceeaşi dorinţă: o linie aeriană directă Bucureşti - Podgoriţa. Poate că s-ar putea negocia o formulă regională, cum ar fi Ljubljana - Podgoriţa - Bucureşti.

Ambasador Mihael Zupancic: Interesant ce spuneţi, este o idee care merită explorată.

Reporter: Care sunt cele mai atractive sectoare economice pentru investitorii străini în Slovenia? Aţi putea indica o serie de oportunităţi de afaceri?

Ambasador Mihael Zupancic: Nu este niciun secret că Slovenia a fost puternic afectată de criza economică şi financiară globală, care a determinat o situaţie critică în sistemul bancar sloven. În timpul aşa-numiţilor "ani graşi", băncile de la noi au oferit împrumuturi fără prea multe precauţii, pe bază de relaţii clientelare, iar unii spun că şi pe bază de legături politice. În consecinţă, guvernul sloven a fost nevoit să injecteze în sistemul bancar 5 miliarde euro, consecinţa fiind că datoria publică a ţării a sărit de la 30% din PIB, în anul 2008, la 80%, în prezent. Pe acest fond, guvernul a trebuit să înceapă să vândă acţiunile pe care le avea la 15 mari companii slovene. Unele dintre acestea au fost deja vândute: "Aerodrom Ljubljana", compania ce deţine aeroportul din capitala ţării şi care a fost vândută operatorului german de aeroporturi "Fraport", producătorul de echipamente sportive "Elan", fabrica de bere "Pivovarna La¹ko", producătorul de vopsele "Helios", retailerul "Mercator" etc. Oportunităţi de afaceri mai sunt în domeniul telecomunicaţiilor, sistemul bancar şi în domeniul transporturilor.

Reporter: Privatizările pe care le-aţi menţionat au fost negociate cu Fondul Monetar Internaţional?

Ambasador Mihael Zupancic: Nu, noi am făcut tot posibilul să ţinem Troica (n.r. - formată de UE, FMI şi Banca Centrală Europeană) departe de Slovenia, am considerat că este mai bine aşa.

Reporter: În evaluarea dumneavoastră, care sunt cele mai temeinice elemente ale relaţiei politice bilaterale dintre Slovenia şi România? Unde se întâlnesc statele noastre în cadrul UE sau pe alte zone de interes comun?

Ambasador Mihael Zupancic: La modul cel mai realist, cred că motivul pentru care relaţia noastră politică este solidă şi de succes este acela că, pur şi simplu, nu am avut divergenţe de natură istorică sau în perioada recentă. Cum spuneam mai devreme, nefiind vecini, nu am avut nici elementele care pot face relaţia între doi vecini mai "plină de viaţă". Dacă pot fi puţin ironic, şi pentru că, de obicei, ne regăsim unii pe alţii, mai ales în cadrul UE, la marginea terenului pe care joacă "cei mari". Sigur, ce spun acum nu trebuie înţeles ca o critică. De exemplu, România şi-a afirmat foarte clar viziunea cu privire la cotele obligatorii de refugiaţi. Eu cred că, deşi a pierdut la vot (n.r. - prin aplicarea sistemului majorităţii calificate), vocea României a fost auzită. Ţinând cont de cum funcţionează lucrurile la Bruxelles, nu aţi greşit opunându-vă, nu cred că poziţia României a fost un eşec. Este ok să nu fii de acord (n.r. - cu o poziţie majoritară), mai devreme sau mai târziu se va ţine cont de asta.

În calitate de membru al UE, Slovenia este de aceeaşi parte cu România în privinţa accederii în Spaţiul Schengen. Cu regret, observ faptul că anumite state membre impun condiţii care nu au legătură directă cu criteriile Schengen, cine ştie, poate au unele motive economice, în subsidiar. Ştiţi, la Bruxelles circulă o zicală: "nu ia nimeni masa pe gratis, dacă vrei ceva, trebuie să oferi ceva". Oricum, eforturile dumneavoastră trebuie continuate. Din experienţa mea, trebuie să lupţi, căci în UE cel mai puţin sunt luaţi în seamă cei care se rezumă să dea din cap aprobator sau cei care nu au voce. În ambele cazuri, nu exişti.

Reporter: Cum a evoluat economia slovenă după aderarea la UE?

Ambasador Mihael Zupancic: Dacă m-aţi fi întrebat asta în anul 2008, probabil v-aş fi răspuns cu entuziasm, aş fi spus că a evoluat "cel mai bine". Din păcate, nu mai e cazul. Slovenia a traversat două perioade: am avut creştere economică până în 2008, însă ulterior economia slovenă a intrat în declin. Am pierdut zece ani, poate chiar o generaţie întreagă, din cauză că sistemul nostru bancar a fost aproape de colaps. Dar nu putem învinovăţi UE de asta, eu personal consider că ar fi fost mult mai rău dacă nu făceam parte din Uniune. Faptul că am avut calitatea de stat membru când s-a întâmplat ceea ce, pentru noi, a fost cea mai gravă criză economică după al Doilea Război Mondial a atenuat, cumva, efectele acesteia. Să nu uităm că economia slovenă este orientată spre exporturi, iar acestea au înregistrat o scădere drastică. Dar, fiind în UE, producătorii sloveni erau bine cunoscuţi de companiile străine, iar legăturile respective au fost păstrate şi, treptat, revigorate, astfel că tendinţa de cădere a fost redresată. De altfel, asta se vede şi din creşterea economică pe care Slovenia a înregistrat-o anul trecut, de aproape 3%.

Reporter: Slovenia a fost afectată de criza financiară din perioada 2007 - 2010, ca şi România. Ce a făcut guvernul sloven pentru a depăşi situaţia? Care dintre măsurile aplicate s-au dovedit a fi de succes?

Ambasador Mihael Zupancic: Într-adevăr, asemeni României, Slovenia a fost grav afectată de criza financiară globală, dar la noi s-a adăugat criza sistemului bancar. Prin urmare, nouă ne-a luat mai mult timp să ne revenim. Guvernul a trebuit să intervină şi să salveze băncile, acestea fiind de stat, a trebuit să aplice măsuri de austeritate, să reducem salariile în sectorul public, să îngheţăm pensiile, să diminuăm sau să anulăm o serie de investiţii publice, să eliminăm din beneficiile sociale, să creştem TVA cu 2%. În plus, statul a trebuit să aplice programul de vânzare a participaţiilor avute la 15 companii, acesta fiind în curs de derulare.

Reporter: Datele statistice indică faptul că, în proporţie de două treimi, populaţia activă a Sloveniei este angajată în domeniul serviciilor. Care sunt sectoarele de activitate în care muncesc cei mai mulţi sloveni? Această situaţie ar trebui evaluată ca un avantaj al economiei slovene sau o vulnerabilitate, respectiv o dependenţă de aportul de capital străin, afluxul de turişti etc.?

Ambasador Mihael Zupancic: Aşa este, circa două treimi din angajaţii sloveni sunt în domeniul serviciilor, mai precis în comerţ, turism şi industria alimentară. Prin urmare, suntem expuşi la evoluţiile economiei globale. Consumul intern înseamnă aproximativ 75% din PIB şi, cu excepţia anului 2014, în anii precedenţi a fost în scădere. Practic, în perioada ulterioară crizei financiare, exporturile au salvat economia slovenă, iar acestea au sporit pentru că am făcut eforturi să fim şi mai competitivi. În Slovenia, există o expresie populară, de care suntem foarte conştienţi: "când partenerii de afaceri ai economiei slovene strănută, Slovenia răceşte". Din acest motiv, pentru noi diplomaţia economică este o prioritate. Pentru Slovenia, este important ca în străinătate să fie nu doar vizibilă, ci să fie recunoscută.

Reporter: Tot datele statistice sugerează că, în ceea ce priveşte domeniul transporturilor, Slovenia a acordat prioritate infrastructurii rutiere, cea feroviară fiind pusă pe un loc secundar. În ultimii ani, investiţiile publice au mers către infrastructura aeroportuară, de exemplu pentru modernizarea şi extinderea aeroportului din Ljubljana. Prin comparaţie, România a avut şi încă are dilema prioritizării cheltuielilor publice pentru infrastructura de transport. Cu ce criterii a operat guvernul sloven în ierarhizarea priorităţilor de investiţii în acest domeniu?

Ambasador Mihael Zupancic: Când Slovenia şi-a dobândit independenţa, avea o infrastructură feroviară subdezvoltată, cu atât mai puţin cea rutieră, deşi încă din anii "70, în perioada federaţiei iugoslave, fusese lansat un program care dădea prioritate construirii şi reparării drumurilor. În 1995, Adunarea Naţională Slovenă a adoptat Programul Naţional de Construcţie de Autostrăzi, al cărui scop a fost să îmbunătăţească căile interne de transport rutier şi să conecteze ţara de regiunea extinsă a Europei unde noi ne aflăm, astfel încât să determine dezvoltare economică. Cele două elemente din urmă au fost definite ca obiective strategice. Alegerea traseelor nu a fost o problemă: construcţia unei autostrăzi pe axa est - vest a Sloveniei a coincis cu Coridorul V al Reţelei Transeuropene de Transport (Trieste - Koper - Postojna - Ljubljana - Budapesta), iar încă unei autostrăzi pe axa nord - sud a coincis cu Coridorul X al aceleiaşi reţele. Crearea acestui sistem de autostrăzi, care traversează "în cruce" Slovenia, a contribuit la dezvoltarea economică a ţării, în particular a principalului nostru port, Koper.

Totuşi, astăzi este clar că nu a fost suficient şi că trebuie ne dezvoltăm şi infrastructura feroviară. Există deja discuţii privind construirea unei a doua linii de cale ferată între Koper şi Divaèa, care ne-ar permite să valorificăm potenţialul Portului Koper, astfel încât acesta să fie competitiv cu marile porturi din Europa.

În orice caz, mare parte din fonduri a fost "înghiţită" de construcţia de autostrăzi, după care a venit şi criza. Prin urmare, Slovenia este acum în căutarea unui investitor privat strategic pentru construcţia acestei a doua linii, dar nu sunt prea mulţi în această categorie, având în vedere că necesarul estimat este de peste un miliard de euro, pentru lucrările propriu-zise de construcţie şi, apoi, pentru a i se asigura rentabilitatea.

În privinţa privatizării aeroportului din Ljubljana, nu sunt prea sigur că poate fi dat ca exemplu de bune practici. Am investit foarte mulţi bani în el, am extins infrastructura aeroportuară aferentă, după care l-am vândut, deşi era pe profit. Cum vă spuneam, a fost inclus pe lista celor 15 companii din care statul a trebuit să îşi vândă acţiunile. În Europa, mai există un caz similar de companie care administrează aeroporturi şi al cărei acţionar majoritar este statul - Aeroports de Paris (ADP).

Reporter: Ca multe alte state europene, se pare că şi Slovenia se va confrunta cu problema îmbătrânirii populaţiei, în consecinţă cu o presiune în creştere asupra sistemului de pensii. Are Slovenia o politică sau eventuale măsuri care să ţintească anticipativ această problemă?

Ambasador Mihael Zupancic: Întrebarea mă provoacă ... mai ales ţinând cont de faptul că ministrul meu este liderul Partidului Pensionarilor (n.r. - ministrul sloven al Afacerilor Externe, Karl Viktor Erjavec este şi preşedintele Partidului Democratic al Pensionarilor din Slovenia, DeSUS). Serios vorbind, pentru Slovenia este familiară dilema, deoarece statisticile arată că avem un raport între numărul de asiguraţi şi cel de angajaţi de numai 1,36/1. Legea Pensiilor şi a Asigurărilor pentru Dizabilităţi prevede indexarea acestor drepturi. În timpul crizei financiare şi economice, a fost adoptată Legea măsurilor generale de austeritate, care a stipulat îngheţarea indexărilor până când creşterea economică va ajunge la 2,5% pe an. Ori, acest prag a fost atins anul trecut, iar pentru anul curent se estimează că vom avea o creştere economică de 3%. Din fericire, asta se suprapune cu tendinţa de scădere a şomajului. Este adevărat că, din când în când, în Slovenia se discută despre o reformă extinsă a sistemului de pensii, dar acest lucru este şi o chestiune politică.

Reporter: Subsecvent întrebării precedente, credeţi că afluxul de refugiaţi în Europa ar putea fi o soluţie la problema îmbătrânirii populaţiei?

Ambasador Mihael Zupancic: Pe mine mă intrigă faptul că mulţi dintre refugiaţi sunt bărbaţi tineri. În lumina experienţelor de până acum, cred că este mult mai important să examinăm problema integrării lor în societăţile din Europa.

Reporter: Care sunt cele mai importante obiective pe care le puteţi anticipa acum, la începutul mandatului dumneavoastră în România? Aţi venit la Bucureşti având deja anumite idei privind dezvoltarea cooperării noastre bilaterale?

Ambasador Mihael Zupancic: Ca să fac o glumă, mă bucur că sunt aici de o lună şi nu am provocat nicio criză în relaţiile bilaterale româno-slovene. Mi-am stabilit multe obiective, mă simt dator faţă de contribuabilii sloveni, ei îmi plătesc salariul. În primul rând, mi-am propus să cresc vizibilitatea Sloveniei în România şi reciproc, este o premisă de la care porneşte dezideratul meu de a ne întări relaţiile economice, culturale şi politice. În mod special, provocarea pe care o avem este să aducem în ţara dumneavoastră mai multe companii slovene. Chiar dacă dispunem de un buget limitat pentru acest proiect, eu şi cei din echipa Ambasadei suntem foarte ambiţioşi. În perioada imediat următoare, voi face un turneu în Braşov, Sibiu, Deva şi Cluj-Napoca, unde sper să port discuţii la nivelul autorităţilor locale şi să iau contact cu mediile de afaceri, culturale şi universitare din aceste oraşe.

Reporter: Vă mulţumesc!