BĂNCILE TREBUIE SĂ ADAPTEZE CONTRACTELE DE CREDIT ORDONANŢEI 50 PÂNĂ PE 21 SEPTEMBRIE Protecţia Consumatorilor se aşteaptă la un val de reclamaţii

• (Interviu cu domnul Samuel Calotă, vicepreşedintele ANPC)

Reporter: Consideraţi că băncile au crescut dobânzile şi comisioanele în mod abuziv, în ultimii doi ani?

Samuel Calotă: În primul semes-tru al acestui an avem peste 2.000 de reclamaţii, în creştere faţă de 2009, când pe tot anul au fost 3.000. Dacă acest ritm se menţine, numărul reclamaţiilor din acest an îl va depăşi pe cel de anul trecut.

Mai ales că Ordonaţa 50/2010, în 21 septembrie, va deveni operabilă pentru toate creditele în derulare. Băncile au avut termen 90 de zile să modifice contractele consumatorilor prin acte adiţionale. Din 22 septembrie, probabil că noi vom verifica dacă au fost modificate contractele respective şi vom trece şi la sancţionarea băncilor care nu au făcut acest lucru.

Legat de costuri, Autoritatea nu poate interveni să stabilească un anumit nivel al dobânzilor pe piaţa bancară. Putem, însă, asigura trans-parentizarea lor. Să se raporteze cos-tul pe care ţi-l aduce creditul la un indice de referinţă vizibil.

Reporter: Despre evoluţia numărului de procese ce puteţi să-mi spuneţi?

Samuel Calotă: În prima jumătate a anului în curs, figurează 241 de procese pe clauze abuzive. Pe întreg anul 2009, au fost 200 de cazuri.

Reporter: Băncile ameninţă că vor creşte costul creditelor noi, dacă prevederile Ordonanţei se aplică şi pentru creditele în derulare. Cum credeţi că va suferi procesul de creditare, care, oricum, este desul de firav?

Samuel Calotă: Mie îmi place ca atunci când merg la magazin, să văd mai multe produse de acelaşi tip, să mă informez, să citesc eticheta, preţul, calitatea, compoziţia şi să decid ce produs aleg. În momentul în care consumatorul va avea aceste informaţii, va decide care bancă îi oferă siguranţă şi condiţiile cele mai bune. Apoi, el ştie că se raportează la o marjă care este fixă şi stabilită prin lege, la începutul contractului, şi nu se modifică pe toată perioada creditării. Mai ştie că dobânda se raportează la un indice de referinţă, în funcţie de valuta în care a contractat finanţarea: Euribor, Robor sau Libor, indice care este vizibil.

Consumatorul nu va mai putea acuza banca de faptul că i-a majorat dobânda pe motive necunoscute.

Pe de altă parte, băncile trebuie să stimuleze concurenţa, nu să formeze un sindicat care să stabilească un monopol pentru costul de creditare.

Am adaptat Directiva Europeană 48/2008 la necesităţile pieţei din România.

Noi suntem o democraţie şi o economie de piaţă tânără. Cei din Occident, unde directiva a fost aplicată cu mult înaintea noastră, aveau normele acestea de lucru cu mult înainte ca noi să ne gândim la transpunerea legislaţiei europene.

Ei nu au avut de suferit după aplicarea legislaţiei respective, aşa cum ar fi suferit românii noştri dacă nu se aplica legislaţia şi contractelor în derulare.

Ai noştri, ştim bine, au fost atraşi cu tot felul de chestiuni: creditul cu buletinul, creditul fără garanţie ... au fost cumva "agăţaţi" de bănci de-a lungul timpului. Or, dacă ei erau în contract cu banca, trebuiau să beneficieze de legislaţie şi de noutăţile pe care le aduce.

Reporter: Care sunt comisioanele pe care le consideraţi abuzive?

Samuel Calotă:Ordonanţa 50/2010 stabileşte clar care sunt comisioanele ce mai pot fi aplicate: comisionul de administrare credit, comisionul de penalizare pentru întârziere la plată, costul legat de asigurare (dacă este cazul), comisionul pentru servicii suplimentare şi comisionul de rambursare anticipată, dacă do-bân-da este fixă.

OUG 50 elimină comisionul de risc, comisionul de retragere din credit, de depunere a ratelor, comisionul pentru emitere adresă de refinanţare şi diverse, în funcţie de fiecare bancă în parte.

Prevederile acestea sunt introduse de noi în Ordonanţa 50, fără a se regăsi în Directiva Europeană 48/2008.

Reporter: Credeţi că aplicarea acestei Ordonanţe va conduce la restrângerea creditelor neperformante, prin trans-parentizarea cos-turilor, eliminarea unor comisioane şi imposibilitatea aplicării unor majorări fără argument?

Samuel Calotă: Nu cred că Ordonanţa micşorează numărul creditelor neperformante, dar deschide mai bine ochii consumatorului înainte de a intra într-un contract. Iar banca trebuie să facă şi ea eforturi să-şi atragă clienţii, nu doar să se lase rugată să acorde credite.

Reporter: Băncile se tem că aplicarea noilor prevederi va conduce la pierderi importante. Ce părere aveţi?

Samuel Calotă: Pe agenţiile de ştiri am văzut că una dintre băncile de pe piaţă a raportat cheltuieli cu provizioanele mai mici în primul semestru al acestui an, de 30 de milioane de euro, faţă de 60 de milioane de euro de anul trecut.

Reporter: Care mai sunt discuţiile cu Asociaţia Română a Băncilor şi Banca Naţională a României? Vă apropiaţi de un consens?

Samuel Calotă: Legea nu se dis-cută. Legea este lege.

Fiecare are nemulţumirea lui. Poate că, din perspectiva noastră, legea ar trebui modificată în termeni mai avantajoşi pentru consumatori.

Ordonanţa este în vigoare şi produce efecte, chiar dacă unora nu le convine.

Noi avem întâlniri plăcute cu reprezentanţii Băncii Naţionale şi ai băncilor comerciale din ţara noastră, cu reprezentanţii Asociaţiei Româ-ne a Băncilor. Suntem deschişi şi flexibili. Suntem maleabili propunerilor.

Reporter: Care este stadiul Ordonanţei în Parlament?

Samuel Calotă: Ordonanţa este în Parlament, a trecut deja de Comisia de Buget, Finanţe şi Bănci a Senatului. Nu ştim calendarul pe care Parlamentul l-a aprobat pentru emiterea unei legi care să se refere la Ordonanţă. Suntem convinşi că va trece această Ordonanţă, pentru că este favorabilă cetăţenilor români, are susţinerea Guvernului şi a Parlamentului.

Această Ordonanţă, înainte de a fi anunţată de Guvern, a primit avize de la Departamentul de Afaceri Europene, de la Comisia Europeană, de la Ministerul Justiţiei, de la Consiliul Concurenţei. Cu alte cuvinte, de la toţi factorii care trebuiau să avizeze actul normativ înainte de a fi emis de Guvern.

Comisia Europeană a spus că noile prevederi din Ordonanţă sunt ches-tiuni specifice ţării noastre şi şi-a dat aprobarea.

Nu văd unde ar putea fi neconformitatea.

Reporter: Probabil că băncile au suportat anumite costuri pentru a obţine banii direcţionaţi în creditare. Pot fi acestea dezavantajate, în acest mod, de prevederile Ordonanţei?

Samuel Calotă: Legat de costurile pe care le implică un credit, sunt de acord că băncile obţin bani în mai multe feluri. Acestea plasează banii pe care îi atrag de la depunători. Aceasta este una dintre surse. Normal că pentru banii pe care-i atrag plătesc o anumită dobândă şi trebuie să câştige ceva faţă de ceea ce oferă depunătorului. Apoi, atrag bani de la alte bănci, sau poate chiar de la băncile-mamă care le finanţează. Dacă am face comparaţie cu ce procente de dobândă plasează băncile-mamă în ţările lor de origine banii, atunci am trage concluzia că nu merg pe pierdere plasându-şi banii în România, mai ales că citeam în presă, zilele trecute, că o bancă a înregistrat un profit de 112 milioane de euro pe primul semestru. Altă bancă raporta acum două săptămâni un profit de 59 de milioane de euro, iar alta anunţa, ieri, 52 de milioane de euro profit net, în prima jumătate a anului.

Sperietoarea pe care o aruncă băncile cum că vor merge pe pierderi substanţiale nu se regăseşte în acest moment în balanţa lor de profit şi pierderi.

Reporter: Care sunt principalele nereguli pe care le semnalează consumatorii în ultima perioadă?

Samuel Calotă: S-au înmulţit reclamaţiile cu privire la comisionul de risc. Din 82 de reclamaţii asupra comisionului de risc, numai în judeţul Iaşi avem 59. A fost reclamată o bancă, al cărei nume nu putem să-l spunem. Şi aşa este afectată de ceea ce i se întâmplă în ultima perioadă.

Sunt cetăţeni care s-au constituit în grupuri, ca să-şi apere drepturile.

Un grup format din circa 300 de consumatori a făcut către noi sesizări şi, cu siguranţă, îşi vor apăra drepturile şi în instanţă.

Reporter: Credeţi că băncile vor găsi metode să menţină dobânzile ridicate, după ce anumite comisioane vor fi eliminate şi după transparentizarea costurilor?

Samuel Calotă: Marja băncii rămâne fixă pe toată perioada creditării. Doar valorile Euribor, Robor sau Libor pot să oscileze.

Dacă aceşti indici cresc, iar băncile constată că anumiţi consumatori nu-şi mai pot achita creditele, pot să le micşoreze marjele. Dar nu le pot mări.

De reţinut că băncile nu pot să modifice contractele fără aprobarea în scris a clienţilor.

În momentul în care se aplică Ordonanţa, costul creditului nu trebuie să crească. Pe parcurs, în func-ţie de indicii de referinţă, dobânzile pot să crească sau să scadă.

Reporter: Aveţi reclamaţii des-pre o eventuală încercare a băncilor de a majora marjele de dobândă, după apariţia Ordonanţei 50?

Samuel Calotă: Nu avem reclamaţii de genul acesta.

Dar, după ce se vor împlini cele 90 de zile pentru adaptarea contractelor de credit, ne aşteptăm să avem surprize.

Vă daţi seama că este vorba de 8 milioane de contracte de finanţare... Mulţi vor dori să vadă dacă li s-a făcut modificarea prin acte adiţionale la contract şi dacă au fost aplicate noile prevederi.

Am convingerea că se vor înmulţi reclamaţiile. Consideraţi că 8 milioane de contracte vor fi adaptate cerinţelor Ordonanţei până la 21 septembrie? Toată lumea îşi va face treaba? Eu îmi doresc să se întâmple acest lucru.