Textul care urmează reprezintă a doua parte dintr-un material intitulat "Scrisoare deschisă" şi este adresat Parlamentului, Guvernului, Preşedenţiei, partidelor politice, sindicatelor şi ONG-urilor. Prima parte a fost publicată în numărul anterior al ziarului BURSA. Semnatarii (economiştii Florea Dumitrescu, Stroe Gheorghe şi Apostol Cristian) îşi exprimă cu această ocazie "poziţia fermă de susţinere a politicii de majorare a pensiilor civile" şi încearcă o limpezire a dezbaterilor pe această temă, dar de pe poziţiile pensionarilor.
III. Temeiurile sociale şi economico- financiare ale majorării pensiilor
1. În viziunea noastră, majorarea pensiilor este o NECESITATE SOCIALĂ ABSOLUTĂ. Ea constituie PRIMA PRIORITATE a societăţii româneşti în etapa actuală, cu mult înaintea oricăror altor priorităţi.
Pensionarii sunt categoria socială cea mai sacrificată de politicile perioadei de tranziţie şi se află într-o situaţie de o gravitate excepţională.
Milioane de pensionari trăiesc la limita subzistenţei, la limita supravieţuirii, aruncaţi de politicile tranziţiei într-o sărăcie lucie, într-o stare de mizerie insuportabilă şi nemeritată.
Politicienii care nu văd şi nu înţeleg această stare gravă, care închid ochii în faţa acestei realităţi sociale cumplite - în fapt le doresc pensionarilor o MOARTE GRABNICĂ. Dinamica şi rata mortalităţii o dovedesc. O soluţionare parţială, minimă, a acestei probleme sociale nu mai suportă NICI O AMÂNARE.
Înţelepciunea şi răbdarea acestor oameni sacrificaţi în tranziţie au contribuit la pacea socială, atât de necesară într-o perioadă de transformări radicale ale societăţii. Faptul că mai mulţi pensionari au ieşit în stradă - în câteva oraşe - să manifesteze, pe temperaturi de 35-40 grade, riscându-şi viaţa, demonstrează pregnant că s-a ajuns la o limită peste care nu se mai poate trece, este un puternic semnal de alarmă.
Este o situaţie explozivă pe care politicienii au obligaţia să o privească cu o mare îngrijorare. Ferească Dumnezeu ca milioanele de pensionari nemulţumiţi să-şi piardă răbdarea, să hotărască să iasă în stradă în toate oraşele şi comunele ţării, urmaţi de copiii şi nepoţii lor. România se va afla în pragul războiului civil.
De situaţia la care s-a ajuns sunt vinovate şi răspunzătoare toate guvernările care s-au succedat după 1989, toate partidele politice, sindicatele şi organizaţiile societăţii civile. Această situaţie este rezultatul unei MARI NEDREPTĂŢI SOCIALE ce s-a făcut pensionarilor în toţi anii tranziţiei.
Acestea sunt temeiurile sociale la care suntem datori să facem referire.
Subliniem că acţiunea de majorare a pensiilor are mari implicaţii în economie şi societate, deşi reprezintă numai o soluţie parţială; punerea ei în aplicare necesită eforturi conjugate şi bine coordonate din partea tuturor factorilor din sfera puterii, şi un sprijin sincer din partea forţelor politice parlamentare care conştientizează situaţia deosebită existentă.
2. Acţiunea de majorare a pensiilor se impune să fie privită şi ca o ACŢIUNE REPARATORIE, de corectare a unei nedreptăţi sociale şi a unor erori din anii tranziţiei. Este necesar să se recunoască necesitatea de a îndrepta ceva din tot ce s-a stricat în acest domeniu de către toate guvernările din perioada de tranziţie.
Cei care nu înţeleg aceste evoluţii recurg la tot felul de concepţii greşite şi de justificări nevalabile.
Faptul că pentru bugetul de asigurări sociale s-au prevăzut intrări de resurse numai din contribuţii sociale curente - nu poate fi considerat satisfăcător. Această concepţie deficitară a dus la situaţia total nejustificată de atac continuu asupra pensiilor prin mecanismul inflaţionist şi prin politicile aplicate, la o situaţie total inacceptabilă în ce priveşte nivelul pensiilor civile.
Prezentăm evoluţia nefavorabilă a pensiilor prin câţiva indicatori sintetici.
a) Politicile tranziţiei au diminuat substanţial nivelul pensiei medii - în termeni reali. Conform datelor statistice oficiale, pensia medie de asigurări sociale era în anul 2006 - în termeni reali - mai mică cu 32% decât în anul 1990 (în timp ce salariul mediu real era mai mic decât în 1990 - numai cu 3%). Cea mai puternică scădere a avut loc în perioada 1990-2000 (o scădere cu 56%). În anii 2000-2006, s-a produs o anumită corectură de ameliorare.
b) Raportul între pensia medie nominală şi salariul mediu nominal net în economie - este un alt indicator semnificativ care arată o evoluţie în defavoarea pensionarilor. Dacă în anul 1990 - pensia medie nominală reprezenta 52,6% din salariul mediu net nominal pe economie, în anul 2004 reprezenta 40,8%, iar în anul 2006 - reprezenta numai 38,9%. Aceasta arată că odată cu progresul economic - nivelul salariului net a cunoscut o redresare, iar corecturile la pensia medie au fost într-un ritm mult mai lent, mai scăzut.
c) Pensia medie de asigurări sociale în anul 2006 a fost - 336 lei. Pentru cei care trăiesc în România, acest nivel vorbeşte de la sine şi este alarmant; el situează milioane de pensionari în zona sărăciei, mai ales pe cei care se află sub pensia medie.
Unii cercetători - în studiile lor - au indicat un nivel de pensie de 600 lei sau 700 lei - care ar acoperi un "coş mai decent de trai" pentru un pensionar. Constatăm că pensionarii, după ce au fost deposedaţi de drepturile lor de proprietate asupra avuţiei naţionale (fără să fie întrebaţi), - au fost lipsiţi şi de dreptul ce li se cuvenea la o pensie decentă, la o existenţă decentă.
Necesitatea altei repartiţii a venitului naţional
3. În plan MACROECONOMIC - acţiunea de majorare a pensiilor este una de mare răspundere; ea afectează în mod necesar şi obligatoriu RAPORTUL dintre partea din venitul naţional care revine companiilor străine şi firmelor cu capital autohton, care au devenit proprietari ai avuţiei naţionale de SUTE DE MILIARDE DE EURO (în cadrul unor privatizări de multe ori neraţionale, pe preţuri derizorii şi în condiţii frauduloase) şi partea ce revine celor care au creat această avuţie naţională prin munca lor timp de multe decenii (fiind deposedaţi de drepturile lor de proprietate asupra avuţiei naţionale, fără acordul lor).