Bani pentru pensii. Combaterea unor concepţii eronate. Soluţii (VII)

(continuare din numărul trecut)

(2) De asemenea, precizăm că în ţările europene dezvoltate impozitul pe venitul persoanelor fizice este aşezat - pe baze progresive - în mod diferenţiat, cotele maxime ajungând la 55% (faţă de 16% la noi).

Pentru orientare, menţionăm cotele de impozit maxime pe venit în câteva ţări dezvoltate: în Italia - 43%, în Germania - 45%, în Marea Britanie - 40%, în Franţa - 40%, în Aus­tria - 50%, în Olanda - 52%, în Belgia 55%.

Revenirea la impozitarea pe venit - pe principiul progresivităţii - la nivele mai apropiate de cele europene constituie o cale importantă pentru atragere de resurse suplimentare la bugetul statului, inclusiv pentru finanţarea fondului de pensii.

ESTIMARE. Revenirea la cote de impozitare pe profit şi pe venit mai aproape de nivelele europene ar da posibilitatea mobilizării unor resurse financiare suplimentare la buget, înlăturând efectele negative ale "cotei unice". Noi am publicat un amplu studiu pe aceas­tă temă, dar politicienii nu au luat în considerare avertis­mentele date. Prin aplicarea "cotei unice" s-au pierdut resurse financiare însemnate la buget. Astfel, la nivelul anului 2007, la impozitul pe profit se estimează o pierdere de resurse de circa 1,7 miliarde euro (5,8 miliarde lei), iar la impozitul pe venitul persoanelor fizice se estimează o pierdere de resurse de circa 1,4 miliarde euro (4,4 miliarde lei).

În concluzie, o revenire la cote de impozitare europene - ar permite o recuperare de resurse financiare la bugetul de stat consolidat de minimum 3,1 miliarde euro, care ar putea sprijini finanţarea fondului de pensii.

Pe căile de mai sus, se creează resurse sporite ce vor fi atrase la bugetul de stat consolidat, ceea ce va permite alocarea de resurse suplimentare pentru completarea resurselor bugetului de asigurări sociale un număr de ani şi anume: până când se va reveni la situaţia în care numărul de locuri de muncă (de salariaţi) va spori simţitor la un nivel apropiat de cel existent la începutul tranziţiei în 1989-1990.

(3) În ce priveşte cotele de contribuţii de asigurări sociale - nivelul acestora la noi este relativ ridicat. În noile condiţii de majorare a pensiilor şi de dificultăţi în ce priveşte resursele, apare potrivit ca propunerea de reducere a acestor cote cu 2 puncte prevăzută de Guvern să fie amâ­nată după anul 2009.

(4) În condiţiile deficitului de resurse la bugetul asigurărilor sociale, se impune cu necesitate renunţarea (cel puţin până după 2009) la sistemul privat de pensii - tip pilon II -, care ar lipsi sistemul public de imense resurse (2%, apoi în următorii ani încă 4%), provenite de la un număr de peste 2,6 milioane de salariaţi. În opinia noastră, ar trebui să se renunţe complet şi definitiv la acest tip de sistem privat de pensii, construit pe principii nesănătoase şi anume: a) se bazează pe participare obligatorie stabilită de stat prin lege, cu contribuţii sociale obligatorii - pe seama resurselor des­tinate sistemului public de pensii; b) se atacă şi se slăbeşte sistemul public de pensii, golindu-l de resurse, în interesul unor firme private - fără nici o justificare economică şi socială, deoarece nu este un sistem complimentar; c) se atacă şi slăbeşte principiul solidarităţii sociale caracteristic sistemului public. Este o afacere pe seama fondurilor sustrase din sistemul de stat, pe care se bat deja multe firme şi se acuză reciproc în presă. Sunt semnale că se conturează deja pericolul unei afaceri - escrocherie - de tip FNI, FNA, Caritas, SAFI (experimente dezastruoase pentru cetăţeni şi statul român), care nu prezintă nici un fel de garanţii pentru cetăţeanul-cotizant. În opinia noastră, sistemele private de pensii trebuie să fie construite pe principii clare: ca relaţii între cetăţean- cotizant şi firma sistem privat de pensii, exclusiv pe baza principiului liberului consimţământ, fără amestecul statului, fără cotizaţii obligatorii impuse de stat, complet în afara sistemului public de pensii şi complimentar faţă de acesta.

3. Sumele încasate din privatizare. Acestea reprezintă o resursă certă şi este pe deplin justificat ca o parte din acestea să fie îndreptate spre completarea fondului de pensii. Ca prioritate, este evident că aces­te nevoi pentru pensii sunt înaintea celor de vărsare la "Fondul Proprietatea" sau pentru alte scopuri.

Argumentele pentru aceste soluţii au fost expuse mai pe larg la capitolul anterior IV.

4. Apelul la rezervele şi fondurile de la BNR. În mod excepţional, pentru completarea fondului de pensii se poate apela la fondurile de la BNR.

Fondurile de la BNR sunt ale statului român, nu ale funcţionarilor de la BNR. În sens larg, ele aparţin tuturor cetăţenilor români, inclusiv pensionarilor, dacă cercetăm corect esenţa provenienţei lor. În acest scop, noi ne referim la rezervele valutare şi la profiturile care ar trebui să existe la BNR.

Rezervele valutare la BNR au ajuns la 23,5 miliarde de euro (din care 1,6 miliarde euro rezerva de aur). În opinia noastră, în mod excepţional se poate recurge la aceste rezerve valutare (cu titlu definitiv sau sub formă de împrumut) pentru completarea fondului de pensii. În viziunea noastră, rezervele valutare de la BNR sunt supradimensionate (noi am publicat un studiu pe această temă). Ele reprezintă "fonduri îngheţate" şi - alături de alţi factori şi politici bancare - contribuie la pierderile enorme înregistrate în ultimii ani de BNR în gestiunea proprie (şi în această problemă noi am publicat un studiu special).

(va urma)