BANII TREBUIE SĂ REDEVINĂ UN PILON DE BAZĂ AL POLITICII MONETARE Politica monetară a generat o "inflaţie" a instabilităţii financiare

Creşterea accelerată a inflaţiei la nivel mondial şi necesitatea unei acţiuni hotărâte din partea băncilor centrale pentru stoparea fenomenului (n.a. de natură exclusiv monetară) oferă perspective îngrijorătoare pentru creşterea economică globală. Aceasta se va reduce la 2,7% în 2008, de la 3,7% în 2007, conform unui raport recent al Băncii Mondiale.

Martin Feldstein, preşedintele NBER (National Bureau of Economic Research) şi profesor la Harvard University, a precizat, în cadrul unei conferinţe organizate de Reuters, că economia americană se îndreaptă către recesiune.

Această recesiune este, însă, diferită de altele din trecut, deoarece a fost declanşată de prăbuşirea pieţei imobiliare şi nu de o creştere a dobânzilor. Cât mai pot rămâne dobânzile aproape de minimele istorice (n.a. cele reale fiind negative în multe economii), în condiţiile în care inflaţia a devenit un fenomen global? Nu pentru mult timp, deoarece pieţele financiare transmit tot mai multe semnale de neîncredere faţă de asigurările venite din partea băncilor centrale.

Deşi Federal Reserve se află în poziţia cea mai precară, nici celelalte bănci centrale nu au prea multe opţiuni la dispoziţie. Politica monetară, din ultima decadă cel puţin, a stimulat "creşterea" economică pe baza consumului şi a creditelor ieftine. Atingerea limitei superioare de îndatorare a consumatorilor era inevitabilă, iar acest fenomen se manifestă tot mai puternic în economiile dezvoltate.

Dacă economia americană se află deja în recesiune, economia globală se află "pe muchie de cuţit", conform unor declaraţii recente ale Guvernatorului Băncii Naţionale a Italiei, Mario Draghi.

Acesta a precizat, în cadrul Asociaţiei Bancherilor Străini din Olanda, că nu există semnale clare privind sfârşitul crizei de pe pieţele financiare. Draghi consideră că băncile centrale au intervenit la timp şi au folosit metode "inovatoare" pentru atenuarea crizei lichidităţii din sistemul bancar mondial. Privind în retrospectivă, fostul bancher de la Goldman Sachs arată că, totuşi, principala problemă a reprezentat-o (n.a. şi încă o reprezintă) calitatea activelor instituţiilor financiare.

Declaraţiile lui Mario Draghi conduc, inevitabil, la o întrebare legitimă: de ce se laudă băncile centrale cu eficienţa programelor de lichiditate? Poate repara aceasta calitatea activelor?

În prezentarea sa, Draghi se apropie foarte mult de recunoaşterea explicită a responsabilităţii băncilor centrale pentru situaţia prezentă: "comunitatea bancherilor centrali ar trebui să se întrebe dacă nu cumva, unul dintre principalii vinovaţi este politica monetară, care a favorizat creşterea excesivă a masei monetare şi a creditului la nivel global şi a promovat dobânzi excepţional de reduse".

Tocmai aceste dobânzi reduse au determinat o alocare defectuoasă a resurselor economice şi au permis apariţia unor bule speculative în lanţ. Accentul s-a pus pe creşterea economică cu orice preţ, dar s-a uitat că aceasta nu este echivalentă cu dezvoltarea economică.

Soluţia "eficientă", dar greşită, oferită de băncile centrale de la declanşarea crizei financare, îşi arată tot mai mult roadele inflaţioniste. După decenii de minimalizare a corelaţiei dintre creşterea masei monetare şi creşterea inflaţiei, autorităţile monetare par să-şi reconsidere poziţia.

"Băncile centrale trebuie să considere creşterea rapidă şi persistentă a masei monetare şi a creditului ca semnale de avertizare timpurie a dezechilibrelor financiare şi trebuie, deci, să monitorizeze un set mai larg de indicatori, nu doar inflaţia", a mai precizat Draghi în cadrul întâlnirii de la Amsterdam.

Excesul de lichidiate de pe pieţe şi dobânzile reduse nu au avut efect doar asupra inflaţiei, ci şi asupra riscurilor financiare. Guvernatorul Băncii Italiei consideră că "un mediu cu dobânzi scăzute a contribuit la apariţia excesului de lichiditate, la evaluarea şi alocarea greşită a riscurilor", iar "politica monetară are o dimensiune de stabilitate financiară pe care băncile centrale nu mai pot să o ignore".

Acestea s-au mulţumit, până în prezent, să lupte contra inflaţiei doar cu ajutorul unor declaraţii belicoase, al căror ecou este tot mai slab pe piaţa obligaţiunilor guvernamentale. Indicele încrederii în economia globală, publicat de Bloomberg, a revenit pe o tendinţă de scădere deoarece investitorii se aşteapă la creşteri ale dobânzilor, care vor pune presiuni semnificative asupra acţiunilor companiilor şi a obligaţiunilor.

Indicatorii de avertizare timpurie aminiţi de Guvernatorul Draghi au ajuns la nivel de alarmă şi pentru economia noastră. Creşterea accelerată a masei monetare şi a creditării ne apropie tot mai mult de o "aterizare forţată", din cauza dezechilibrelor majore la nivel macroeconomic. Sectorul construcţiilor nu este suficient pentru convergenţă şi sustenabilitate, iar nivelul produsului intern brut din trimestrul al IV-lea al anului curent ne va arăta cât de aproape suntem de limita creşterii pe datorie.