Bărbaţi însărcinaţi la Curtea Constituţională

Ce urmează pare de domeniul fantasticului, dar vă asigur că este adevărat. Ocupată cu campania pentru alegerile prezidenţiale, presa a trecut cu vederea grozăvia. Politicienilor oricum nu le pasă. Iar publicul este oricum resemnat.

Dar s-a întâmplat. Săptămâna trecută, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională o prevedere din Codul Penal care le permite femeilor să amâne executarea pedepsei dacă au în întreţinere un copil mai mic de un an ori sunt însărcinate. Motivul? Prevederea ar fi "discriminatorie" faţă de bărbaţi.

Nici nu ştii de unde să începi... Care erau bărbaţii care plângeau prin arestul Poliţiei că au copii mici în întreţinere? Cui foloseşte o asemenea decizie? Ce înseamnă, în cazul unui bărbat, "în întreţinere"? (Plata pensiei alimentare se califică? Dar dacă femeia a fost violată?).

Marea problemă este alta. Să examinăm sensul prevederii declarate neconstituţională. Nu era un drept pe care infractorii îl aveau în general. (Da, vorbim de infractori, pentru că asta sunt indivizii condamnaţi la închisoare). Era un favor făcut unui grup foarte restrâns. Femeile însărcinate şi cele cu copii mici.

În înţelepciunea sa, legislatorul de altădată s-a gândit că aceste femei trebuie să beneficieze de o anumită clemenţă. De ce? Pentru că dacă o femeie însărcinată ar fi trimisă imediat în penitenciar, atunci ea ar duce sarcina după gratii şi ar trebui să nască acolo. Iar asta ar fi prea mult. Şi pentru mamă, dar mai ales pentru copil. Nu asta e intenţia pedepsei penale.

Iar femeile cu "copii (sugari) în întreţinere" au fost scutite tot din acest motiv, pur umanitar. O femeie care a născut are o legătură cu totul specială cu copilul, pe care un bărbat nu are cum să o aibă. De aceea este lăsată să îl îngrijească un an. Este un privilegiu datorat doar consideraţiei speciale pe care o avem pentru femeile care urmea-ză să nască (sau abia au născut) şi pentru cele cu copii atât de mici încât trebuie alăptaţi la sân.

Orice societate civilizată (cred că şi orice societate necivilizată) are acest sentiment, de respect faţă de faptul maternităţii. Nu şi CCR. Domnii şi doamnele în cearceafuri violete au scufundat întreaga afacere în sosul corectitudinii politice. În acest univers strâmb al Stângii extreme, şi bărbatul e la fel de "însărcinat" ca femeia. Pentru CCR, copilul mic este "în întreţinere" exact ca orice altă persoană. Iar cel care îl "întreţine" nu trebuie să facă alt-ceva decât să bifeze o căsuţă într-un formular.

Şi aşa s-a născut încă un "drept". Moşit de Curtea Constituţională. Dreptul unui infractor bărbat (de regulă un vlăjgan fără nici un respect pentru lege şi valori) de a îşi amâna executarea pedepsei dacă dovedeşte că vreo femeie, pe undeva, i-a făcut un copil pentru care îi trimite ceva bani.

Sunt eu oare singurul care suspectea-ză că acest "drept" recunoscut de CCR lumii infracţionale va fi abuzat în fel şi chip?

Cum a ajuns Curtea Constituţională într-o asemenea derivă este vizibil pentru orice persoană de bună-credinţă. Au devenit judecători la această "Curte" tot felul de politicieni reşapaţi sau magistraţi obedienţi politic. Vina, totuşi, nu este în primul rând a actualilor "judecători", ci mai ales a celor care i-au trimis acolo. Şi care le-au ridicat de atâtea ori mingea la fileu, sperând că astfel îşi vor rezolva treburile lor murdare.

Eu am atras atenţia, de mai bine de cincisprezece ani, asupra potenţialului de abuz pe care îl are această instituţie. Am cerut desfiinţarea Curţii Constituţionale şi înlocuirea sa cu un mecanism raţional şi profesional de control al constituţionalităţii legilor.

Se vede treaba că am avut dreptate. Aş fi preferat să nu am, dar aici suntem... De ani de zile CCR adaugă cu neruşinare la Constituţie tot felul de bazaconii. Spre exemplu aceea că Preşedintele nu poate respinge decât o singură nominalizare a unui ministru. Sau că el trebuie să semneze, ca notarul, tot ce îi pune în faţă ministrul Justiţiei. Vorba lui Caragiale: "Curat constituţional, coane Fănică!".

Aceeaşi "Curte" a stat pasivă când guvernele socialiste au jucat în picioare statul de drept. Ultimul autogol: decizia care obligă Biroul Electoral Central să accepte toate semnăturile unui candidat la alegerile prezidenţiale, chiar dacă BEC a constatat că acestea sunt false sau trase la xerox. Vă vine să credeţi? În ce ţară trăim? De ce mai avem Birou Electoral Central dacă oricine dotat cu o listă de mâzgălituri poa-te să ajungă pe buletinul de vot?

Oameni buni, aşa nu mai merge! CCR este o invenţie a regimului Ilies-cu care trebuie desfiinţată. Ea trebuie înlocuită cu un consiliu constituţional format din experţi demonstrabil imparţiali, care să decidă cu o majoritate calificată (de pildă cu patru cincimi din numărul de judecători). Iar actualilor judecători, viitori "foşti", pentru treaba fenomenală pe care au făcut-o în sprijinul democraţiei din România, trebuie să li se mulţumească prin impozitarea cu 100 la sută a pensiilor speciale.