BCE SE TEME DE TRANSPARENŢĂ De ce a fost refuzat accesul Curţii Europene de Conturi la datele privind "salvarea" Greciei?

Curtea Europeană de Conturi (European Court of Auditors, ECA) a publicat recent raportul special cu privire la intervenţia Comisiei Europene în criza financiară din Grecia (n.a. raportul în limba română se găseşte la adresa www.eca.europa.eu/ro/Pages/ecadefault.aspx).

Deoarece Banca Centrală Europeană a jucat un rol fundamental în toate cele trei programe de bailout, era de aşteptat ca activitatea instituţiei să fie evaluată din acest punct de vedere.

Într-o notă din raport se arată că "Parlamentul European a solicitat Curţii în mod specific să analizeze rolul BCE în programele de asistenţă financiară".

Această solicitare nu a contat, însă, pentru Banca Centrală Europeană, care a refuzat accesul ECA la informaţiile relevante pentru evaluarea performanţei programelor de bailout.

"În conformitate cu mandatul Curţii de Conturi Europene privind auditarea eficienţei operaţionale a administrării BCE, Curtea a încercat să examineze implicarea Băncii în programele de ajustare economică pentru Grecia", se arată în raport, dar "BCE a contestat mandatul Curţii în acest sens şi nu a furnizat dovezi suficiente, Curtea nefiind aşadar în măsură să raporteze cu privire la rolul BCE în cadrul programelor pentru Grecia". BCE a justificat refuzul de a oferi informaţii ECA prin "confidenţialitatea bancară".

Oare ce are de ascuns Banca Centrală Europeană, mai ales că implicarea în "salvarea" Greciei nu face parte din mandatul precizat în tratatele europene, conform cărora obiectivul său fundamental este asigurarea stabilităţii preţurilor? Auditorii au amintit că BCE le-a refuzat accesul la informaţii şi când au dorit să evalueze Mecanismul Unic de Supraveghere.

"Rolul BCE pe tot parcursul programelor a fost acela de a acţiona în colaborare cu Comisia în vederea evaluării condiţiilor în materie de politici pentru acordarea asistenţei financiare şi de a monitoriza periodic progresele înregistrate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a condiţiilor respective", se arată în raport, însă implicarea BCE a mai avut, se pare, şi o componentă politică semnificativă.

Într-o notă a raportului, auditorii europeni scriu că "La 4 februarie 2015, BCE a decis să suspende derogarea privind acceptarea obligaţiunilor guvernamentale elene ca garanţie pentru împrumuturi, sporind astfel în mod automat costurile creditării pe termen scurt pentru bănci" şi "nu a fost clar dacă decizia a fost adoptată în coordonare cu partenerii implicaţi în al doilea program".

A fost doar o întâmplare că suspendarea a fost decisă tocmai în perioada negocierilor dintre guvernul condus de Alexis Tsipras şi creditorii internaţionali, care cereau respectarea obligaţiilor asumate de guvernele anterioare? În presa internaţională de atunci au apărut opinii conform cărora acţiunea BCE a reprezentat o presiune politică directă. Succesul implicării politice a BCE a fost demonstrat ulterior de "capitularea necondiţionată" a guvernului Tsipras în faţa creditorilor şi este un motiv suficient pentru teama de transparenţă a instituţiei monetare a zonei euro.

După cum se arată în raportul ECA, Grecia a "beneficiat" de trei programe financiare, administrate de Troika formată din Comisia Europeană, BCE şi Fondul Monetar Internaţional. Primul program, cu o valoare de 110 miliarde de euro, a fost aplicat în 2010, dar nu a fost suficient şi a fost urmat de cel din 2012 (172,6 miliarde) şi din 2015 (86 miliarde).

Auditorii europeni arată că analiza lor s-a concentrat mai ales asupra ultimului program de bailout, care se va încheia la mijlocul anului viitor, iar Grecia, în urma numeroaselor măsuri de restructurare a sectorului public, ar trebui să revină la finanţarea de pe piaţă.

Atingerea acestei ţinte se va dovedi extrem de dificilă, în condiţiile în care raportul ECA arată că "obiectivele programului au fost atinse doar parţial", iar "capacitatea ţării de a se finanţa integral de pe piaţă rămâne o provocare", după cum a declarat Baudilio Tome Muguruza, coordonatorul raportului.

Auditorii europeni au mai subliniat lipsa transparenţei şi în cazul Comisiei Europene şi au ajuns la concluzia că toate cerinţele creditorilor şi planurile de restructurare s-au făcut pe baza unor "ipoteze macroeconomice slab justificate".

În aceste condiţii, nu trebuie să ne surprindă că "obiectivele specifice ale programelor nu au fost îndeplinite decât într-o măsură limitată", după cum se arată în raport. Raportul ECA a mai subliniat că majoritatea prognozelor economice ale Comisiei au fost greşite, însă la fel au fost şi prognozele altor instituţii internaţionale.

Pe fondul contracţiei masive a Produsului Intern Brut, care era anul trecut cu circa 45% sub nivelul maxim înregistrat în 2008 în termeni nominali, finanţele publice sunt încă departe de a fi sustenabile. Raportul ECA arată că "evoluţiile macroeconomice nefavorabile şi costurilor cu dobânzile au condus la creşterea ponderii datoriei publice în PIB".

De asemenea, "programele au asigurat o stabilitate financiară pe termen scurt, dar nu au putut preveni deteriorarea abruptă a bilanţurilor băncilor, cauzată în principal de evoluţiile macroeconomice şi politice negative".

Cu toate acestea, "reformele privind impozitarea şi administraţia publică au permis realizarea de economii bugetare", dar "punerea în aplicare a componentelor structurale a fost mai puţin satisfăcătoare".

În ceea ce priveşte restructurarea sectorului financiar, ECA arată că aceasta a fost substanţială, însă pe fondul injectării în sistemul bancar a peste 45 de miliarde de euro, din care "numai o mică parte pot fi eventual recuperaţi".

Cum arată acum sectorul bancar? În ultimul raport cu privire la expunerile neperformante ale băncilor comerciale, Banca Greciei arată că valoarea totală a acestora era de 102,9 miliarde de euro în iunie 2017 şi reprezenta 44,9% din total expuneri.

Faţă de maximul înregistrat în martie 2016, valoarea creditelor neperformante a scăzut cu 5,7 miliarde de euro (-5,2%) până la mijlocul anului curent.

Media de 44,9% ascunde, însă, o situaţie şi mai dramatică la nivelul diferitelor tipuri de expuneri. Astfel, rata de neperformanţă pentru creditele de consum este 53,6%, iar pentru creditele acordate companiilor nefinanciare de 44,4%, în condiţiile în care 67,8% din expunerea băncilor faţă de IMM-uri este neperformantă.

În ciuda acestor valori extrem de ridicate, gradul de acoperire cu provizioane a scăzut până la 48,3% în iunie 2017, de la 49,1% la sfârşitul T1 2017.

Pe lângă datoriile restante faţă de bănci, grecii sunt împovăraţi şi de restanţe tot mai mari şi mai numeroase faţă de stat.

Cotidianul Kathimerini scria recent că aproape o jumătate de milion de contribuabili au intrat pe lista restanţierilor în septembrie 2017, iar numărul lor total a ajuns la 4,27 de milioane, în condiţiile în care populaţia totală a Greciei este de circa 10,7 milioane. Restanţele fiscale înregistrate de contribuabilii persoane fizice în primele nouă luni ale anului 2017 au fost de 9,25 miliarde de euro.

Din păcate, numărul mare de taxe şi impozite, precum şi valoarea lor tot mai ridicată, par să indice că actualul program guvernamental este, mai degrabă, unul de exterminare şi nu unul de redresare.

Tot Kathimerini arată că avansul accelerat al deficitului comercial este deosebit de îngrijorător. Acesta a crescut cu 18,6% în primele nouă luni ale anului curent faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, pe fondul unei creşteri anuale de 15,6% a importurilor şi a unei creşteri de 13,5% a exporturilor.

Toate acestea nu l-au împiedicat pe Alexis Tsipras, premierul Greciei, să declare, la sfârşitul lunii trecute, că acţiunile pentru redresarea finanţelor publice funcţionează, iar ţara va ieşi din al treilea program de bailout în august 2018. În curând va începe ultima evaluare a acestuia şi nu vor exista "surprize", după cum a mai precizat Tsipras.

A doua evaluare, din prima jumătate a anului curent, s-a finalizat prin acordarea unei noi tranşe din programul de bailout, de 800 de milioane de euro, bani care au fost utilizaţi pentru plata unor datorii guvernamentale restante către sectorul privat.

Un reprezentant al mediului de afaceri a declarat că "ţara este stabilă din punct de vedere politic şi economic, iar acum a venit vremea realizării investiţiilor productive care să stimuleze creşterea PIB-ului".

Chiar aşa? Nici pe departe. Grecia este o ţară supraîndatorată, suprataxată, cu dezechilibre externe în creştere accelerată şi sufocată de un val fără precedent al imigranţilor. Programele de "salvare" nu au făcut decât să amâne inevitabilul şi să conducă la creşterea suferinţei populaţiei.

Fără o prelungire a lor, mai ales în noile condiţii de pe pieţele financiare internaţionale, Grecia va ieşi din bailout direct în faliment, adică acolo unde ar fi trebuit să intre încă din 2010.